Având în vedere multitudinea de informaţii referitoare la Sistemul Solar, voi diviza acest subiect în două părţi: în prima parte voi discuta despre Soare şi cele patru planete ale Sistemului Solar care se afla în interiorul centurii principale de asteroizi, numite de multe ori, “planete interioare”. Aceste patru planete se mai numesc şi “planete telurice”deoarece sunt formate din roci asemănătoare cu cele din compoziţia Pământului. În partea a două voi vorbi despre planetele aflate în exteriorul centurii de asteroizi precum şi de planetoizi, asteroizi şi comete.
Soarele
Soarele este o stea din categoria G, adică o stea galbenă, cu temperatura medie. Pentru Pământ şi pentru pământeni, Soarele este cea mai importantă stea. Corpurile cereşti care, datorită câmpului gravitaţional creat de Soare în jurul său, nu pot “scăpa” de atracţia gravitaţională a acestuia, formează Sistemul Solar. Sistemul solar, aşa cum îl cunoaştem acum, este format dintr-o stea (Soarele), 8 planete, 5 planetoizi (planete pitice), şi multe alte corpuri cereşti de dimensiuni mai mici: sateliţi, asteroizi, comete şi meteori.
Soarele se afla în centrul Sistemului Solar. Are o formă sferică şi este format din substanţe aflate în stare de plasmă fierbinte. Datorită proceselor termonucleare ce au loc în interiorul său, Soarele este capabil să emită o imensă cantitate de energie, în mod continuu.Diamatrul Soarelui este de 1 392 000 km, de 109 ori mai mare decât diametrul Pământului.
Masa Soarelui este de 2 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 kg ceea ce corespunde la 330 000 mase ale Pământului. De fapt, masa Soarelui reprezintă mai mult de 99% din masa Sistemului Solar.
Soarele degaja în mod continuu energie care acoperă întreg spectrul undelor electromagnetice: unde radio, radiaţie infraroşie, radiaţie vizibilă, raze ultraviolete, raze X şi gamma. Datorită fenomenelor fizice ce au loc în interiorul său, la suprafaţa Soarelui există o emisie continuă, în toate direcţiile, a unor particule elementare de energie înaltă care formează aşa numitul “vânt solar”. Din când în când, emisiile se intensifică brusc, producându-se explozii solare, erupţii solare sau emisie intensă de masă din coroana solară.
Soarele este o stea variabilă, adică trece prin perioade în care energia pe care o emană este mai intensă şi perioade de reducere a activităţii solare, când energia pe care o radiază este mai redusă. Ciclicitatea activităţii Solare are o periadă de aproximativ 11 ani, un astfel de ciclu numindu-se ciclu solar. În perioadele de intensificare a activităţii solare, exploziile şi erupţiile solare sunt mult mai dese decât în perioadele de acalmie. Această perioadă (2012-2013) este o perioadă de maxim a activităţii solare. Cititi continuarea articolului pe blogul Generatia Urmatoare
