Blogul Spacesignals prezinta o parte din preocuparile mele din urmatoarele domenii: Invatamant: ca initiator si fondator al Scolii de vara "Generatia Urmatoare" ce se desfasoara, anual, la Marisel; ca student, la Scoala Doctorala a Universitatii Tehnice din Cluj-Napoca. Cercetare: Obiecte spatiale din apropierea Pamantului (NEO); telecomunicatii asigurate de sateliti artificiali; activitatea solara si vremea spatiala; Unde electromagnetice de foarte joasa frecventa. Productie: Proiectare si executie de aparate si echipamente cu scop didactic sau pentru cercetare stiintifica; consultanta si prestari de servicii in telecomunicatii terestre sau satelitare. TOATE ARTICOLELE DE PE ACEST BLOG AU FOST SCRISE DE MINE. Aproape toate fotografiile de pe blog au fost facute de mine sau cu aparatul meu foto, acolo unde apar si eu in cadru. Am participat activ la proiectarea, instalarea echipamentelor si realizarea constructiilor aferente prezentate pe acest blog. Daca aveti sugestii sau alte idei pe care doriti sa mi le comunicati, nu ezitati sa-mi scrieti la adresa de mai jos:



Friday, February 25, 2011

Un mecanism de sponsorizare a cercetătorilor individuali. Cum funcţionează în realitate?

Exista mai multe legi şi norme de aplicare a lor care se referă la sponsorizarea evenimentelor culturale, sportive sau a acţiunilor cu scop caritabil sau umanitar. Mi-am pus întrebarea dacă activitatea ştiinţifică poate fi sprijinită printr-un mecanism de sponsorizare similar şi dacă mecanismul teoretic are aplicabilitate practică. Veţi vedea în cele ce urmează ce am constatat.

Multe persoane (sau chiar personalităţi) din sfera politică a României consideră cercetarea ştiinţifică o activitate lipsită de importanţa iar pe cercetători o categorie de persoane „asistate”, cărora le arunci din când în când, resturi de mâncare. Ei spun că în România nu se face cercetare „de excelenţă” şi de aceea nu merită să se aloce fonduri mai mari acestei activităţi. Nu cred că au dreptate, dar nu vreu să dezvolt acum şi aici acest subiect.

Bugetul actual al României nu permite o finanţare a cercetării pe ansamblul ei la nivelul unor state dezvoltate şi de aceea cercetătorii tineri şi bine pregătiţi pleacă din ţară. Colectivele rămase în ţară sunt formate, în general, din cercetători trecuţi de 45 de ani, legaţi prin casă, familie sau credite bancare, de pământul românesc. De ce s-a ajuns la această situaţie? Nu intru acum în amănunte dar majoritatea institutelor de cercetare funcţionau înainte de 1989 în clădiri noi sau bine intreţinute, cu terenuri aferente valoroase, numai bune pentru a fi introduse în circuitul imobiliar.
Problemele financiare şi economice care au apărut în 2009 au lovit şi cercetarea din România. Cercetătorii români au fost sfătuiţi să plece sau să-şi caute mecanisme de finanţare alternativă, de la agenţii economici viabili, din ţară sau străinătate. Să analizăm puţin aceste posibilităţi de finanţare.

Divizând cercetarea în două categorii, cea imediat aplicativă în economie şi cea fundamentală sau cu o aplicabilitate de perspectivă, vom constata că în prima categorie ne lovim de multe ori de un handicap tehnologic şi de cheltuielile mari aferente implementării unui produs nou. Dacă se investesc bani în cea de a doua categorie, investiţia se recuperează greu (sub aspect financiar) sau nu se recuperează niciodată. Dacă domeniul în care îţi desfăşori activitatea de cercetare nu are o aplicabilitate economică imediată, nu ai nici o şansă să obţii sprijin financiar pe baza unui contract de cercetare finanţat de un agent economic. De aceea, în toate ţările lumii, acest gen de cercetare este finanţată din fonduri publice sau de ONG-uri. Grupul de cercetători din care fac parte are expertiză în cercetarea spaţiului cosmic apropiat şi fizica atmosferei înalte. Deci, şanse mici de a găsi un agent economic care să ne finanţeze cercetările. Am participat în schimb, cu succes, la concursurile de proiecte de cercetare finanţate sau cofinanţate de la bugetul cercetării dar fondurile alocate in ultimii ani au fost reduse sub nivelul de subzistenţă. Ştiind că activităţile sportive, cele culturale sau ale cultelor pot primi sponsorizare din partea agenţilor economici, am căutat o argumentare legislativă care să permită sprijinirea cercetării cu sume deductibile fiscal. Şi iată ce am găsit:

Parlamentul României a adoptat în data de 28 septembrie 2004 Legea nr.376 care se referă la posibilitatea acordării unor burse private respectând Instrucţiunile de aplicare ale legii, instrucţiuni ce au fost publicate în Monitorul Oficial nr.1151 din 06 decembrie 2004. Pe scurt, această lege prevede următoarele:

Orice persoană juridică de drept privat care înregistreaza profit din activitatea economică pe care o desfăşoară poate acorda o bursă care să sprijine financiar pe cei angrenaţi într-o formă de învăţământ acreditată. Aceştia pot fi elevi, studenţi, doctoranzi, etc.

Cheltuielile înregistrate în contabilitate, aferente contractului prin care se acordă bursa privată se scad din impozitul pe profit datorat dacă reprezintă cumulativ mai puţin de 3 la mie din cifra de afaceri, şi nu mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat, calculat înainte de această deducere.
Bursa poate fi acordată pe întreaga perioadă a studiilor sau pe perioade mai scurte, conform contractului dintre părţi.

Valoarea bursei nu poate fi mai mică decat salariul minim pe economie (actualmente, 670lei/lună).

Bursa poate fi suspendată pe perioada în care beneficiarul ei nu îndeplineşte clauzele stabilite prin contract.

Pe perioada acordării bursei, beneficiarul bursei nu poate fi încadrat la firma care-i acordă această bursă.

Eu sunt, de obicei, optimist şi am gândit în modul următor: Firma de cercetare nu poate fi sprijinită prin sponsorizare dar pot fi sponsorizaţi cercetătorii care urmează o formă de şcolarizare acreditată. Eu sunt doctorand in anul II la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca aşa că mă încadrez în prevederile acestei legi. Ca urmare, am citit cu atenţie Legea şi Instrucţiunile de aplicare, mi-am făcut pe trei pagini A4 o prezentare a activitaţilor ştiinţifice sau în folosul comunităţii, în care sunt angrenat, cu câteva fotografii sugestive şi am pornit acţiunea de cautare a sponsorilor. Am lăsat materialele la secretariatele unor bănci sau societaţi financiare nebancare. Deasemenea, firme din domeniul telecomunicaţiilor, energetică, producţie, comerţ sau prestări de servicii, alese din cele ce eram sigur că au profit şi încă unul substanţial. După ce am distribuit vreo 20 de astfel de prezentări cu solicitarea de sponsorizare aferentă, în care le promiteam şi organizarea unor prelegeri pe teme de astronomie sau similare pentru angajaţii lor sau pentru copii angajaţilor lor, am aşteptat reacţiile. Şi reacţiile le aştept şi acum, după aproape 2 luni. Nu mi-a răspuns nimeni, nici că poate, nici că nu poate. Tăcere totală.
Nu pot generaliza concluziile mele la nivel de ţară pentru că demersurile mele s-au limitat la firme din Cluj şi poate că nici dintre acestea nu am reuşit să aleg un “eşantion reprezentativ”, dar impresia mea este că chiar dacă teoretic poţi obţine o bursă privată, practic vei reuşi foarte greu sau nu vei reuşi.
P.S. (din data de 20 iunie 2011) Chiar daca nu am obtinut o bursa privata, doua firme clujene au decis sa ma ajute: Banca Transilvania a hotarat sa sprijine financiar realizarea unor senzori ce-mi sunt necesari in cadrul proiectelor de cercetare stiintifica. Deasemenea, firma VLG, unul din cei mai importanti distribuitori de cabluri electrice din Europa Centrala si de Est m-a sponsorizat cu 4500m de conductor electric izolat, necesar la constructia unui magnetometru triaxial de mari dimensiuni. Si pe aceasta cale, le multumesc pentru sprijin.

No comments: