Mai bine mai tarziu decat niciodata...

Au trecut mai bine de 25 de ani de cand am iesit din bancile facultatii privind cu speranta spre viitor. Visam atunci ca voi reusi sa ajung intr-un institut de cercetare si sa am conditii adecvate de studiu, pentru a incerca sa patrund cat mai adanc in tainele Universului. Dar realitatea vietii cotidiene si o oarecare inclinatie si pasiune spre electronica aplicata, m-a dus treptat spre activitati ingineresti. Dar iata ca acum, dupa ani de framantari si cautari, am ajuns ca o parte din visurile din tinerete sa se implineasca. Iar pentru a avea un randament cat mai bun, m-am hotarat (ce-i drept, destul de tarziu) sa-mi duc creierul la "sala" sa faca un pic de gimnastica a mintii. Ca urmare, m-am inscris la Scoala doctorala a Universitatii Tehnice din Cluj, in domeniul Inginerie electromica si telecomunicatii. Colocviul de admitere l-am sustinut cu o prezentare a stadiului actual (la nivel mondial) al cercetarilor si al nivelului tehnologic la care s-a ajuns in detectarea si utilizarea undelor electromagnetice de ultra joasa frecventa. Se pare ca subiectul ales (pe care l-am si propus ca tema pentru teza de doctorat) a trezit interesul comisiei de admitere si... am fost admis. Acum va trebui sa scutur praful din sertarele memoriei, sa invart din nou vectori, sa inmultesc matrici, sa revad tehnicile de calcul tensorial. Dar dezvoltarea bazei de cercetare de la Marisel are nevoie si de sustinere teoretica adecvata asa ca voi lupta si pe acest plan. In articolul ce va urma (mai sus) va voi prezenta eseul pe care l-am pregatit pentru colocviul de admitere.