La nivel mondial se desfasoara mai multe proiecte de monitorizare a obiectelor spatiale ce pot pune in pericol Pamantul, asa numitele NEO (Near_Earth Objects) Au fost create mai multe scale pentru a caracteriza astfel de obiecte ceresti, din punct de vedere al pericolului pe care-l reprezinta pentru umanitate, cum este "Torino Scale" sau "Palermo Scale".Aceste scari de risc reflecta probabilitatea coliziunii si amploarea distrugerilor posibile in urma unui astfel de eveniment.La aceste proiecte participa Agentii Spatiale, colective de astronomi (inclusiv din Romania),si cercetatori si baze de cercetare militare din intreaga lume. Deoarece aceste obiecte nu emit unde radio, ele pot fi supravegheate doar cu metode radar sau de detectie optica extrem de dificila si care necesita prelucrarea unor imense baze de date. La conferintele internationale dedicate supravegherii optice a spatiului extraatmosferic, este acordata o importanta deosebita detectarii optice si predictiilor legate de acest gen de obiecte periculoase.Unul dintre proiectele romanesti de cercetare din domeniul Spatiu si securitate incearca sa puna la punct o metode de detectare optica si prelucrare computerizata a datelor obtinute, pentru punerea in evidenta a unor astfel de corpuri ceresti. Proiectul a fost prezentat in "abstract" la a X-a conferinta internationala AMOS ( Advanced Maui Optical Space Surveillance Techologies Conference) desfasurata in septembrie 2009 la Maui, Hawaii.Acelasi grup de cercetatori a fost invitat sa participe si la un proiect international de supraveghere optica a NEO, prin utilizarea unor sateliti artificiali ai Pamantului. Actualele predictii ale NASA referitoare la corpurile ceresti catalogate, deci cunoscute, sunt linistitoare pentru urmatorii zeci de ani. Dar exista posibilitatea aparitiei unor obiecte ce nu au fost pana acum detectate si catalogate. De aceea detectarea din timp a unor astfel de pericole este extrem de importanta. Posibilitatile actuale de distrugere sau deviere a lor de la traiectoria actuala sunt discutabile, mai ales ca orice eroare poate avea efecte catastrofale. Parerea mea este ca varianta de risc minim este "spargerea" unor astfel de obiecte in fragmente mici care, chiar daca ajung in atmosfera, vor arde ca micii meteoriti.Poate ca astfel armele nucleare sa fie folosite pentru prima data, in folosul omenirii. Dar pentru a putea pune in practica o astfel de metoda, mai avem nevoie de cercetari in domeniu care sa aduca progresul tehnologic asteptat. Este adevarat ca "Multe flori sunt, dar putine/Rod în lume o sa poarte"...Dar tocmai de aceea, in statele dezvoltate, sunt finantate multe proiecte legate de aceasta tema. Sa speram ca, in pofida crizei ce inca se mai simte la nivel mondial se vor mai gasi cativa arginti pentru acest gen de cercetare stiintifica.
P.S. Revenind la asteroidul Apophis, pe una din paginile NASA dedicate acestui asteroid (vezi linkul de la finele paragrafului), veti putea urmati o simulare JAVA a pozitiei in timp a acestui asteroid si de unde se poate deduce ca este putin probabil ca intr-un viitor apropiat sa aiba loc o coliziune cu Pamantul (conform JPL Small-Body Database )
