In cele ce urmeaza voi incerca sa sintetizez o idee ce ma preocupa de mai bine de 20 de ani.Nu am pretentia ca ceea ce va voi prezenta ar fi o lucrare argumentata cu un aparat matematic adecvat si nici ca este bine racordata la principiile de baza ale fizicii cuantice sau ale astrofizicii deoarece activitatea pe care o desfasor nu mi-a mai dat timp pentru a dezvolta aceasta teorie si de a-i da un suport matematic corespunzator. Dar timpul trece si nu iarta asa ca m-am hotarat sa va prezint aceasta idee cu toate ca nu este total cristalizata.
Voi utiliza in cele ce urmeaza cativa termeni pe care incerc sa-i definesc mai mult intuitiv decat principial:
- amplitudinea unui eveniment este zona spatiala in care evenimentul produce efecte masurabile
- spatiul este spatiul fizic ce ne inconjoara si cu care interactionam prin simturile noastre iar evenimentele remarcabile pot fi puse in evidenta cu o aparatura nu foarte sofisticata
- subspatiul este spatiul fizic in care evenimentele remarcabile nu pot fi puse in evidenta cu mijloacele utilizate in spatiu sau hiperspatiu deoarece "amplitudinea" acestor evenimente este mult mai mica decat a celor ce...
se desfasoara in spatiu - hiperspatiul este spatiul fizic in care evenimentele remarcabile nu pot fi puse in evidenta cu mijloacele utilizate in spatiu sau subspatiu deoarece "amplitudinea" acestor evenimente este mult mai mare decat a celor ce se desfasoara in spatiu.
Voi considera ca viteza luminii nu depinde de "scara" la care se desfasoara evenimentele, adica este aceeasi atat in subspatiu cat si in spatiu sau hiperspatiu.
CE AS VREA SA ARGUMENTEZ
As vrea sa arat ca timpul este dependent nu atat de viteza de deplasare a unui "observator relativist" cat de "scara " la care se desfasoara evenimentele, cu alte cuvinte, timpul "curge" diferit in subspatiu,spatiu sau hiperspatiu, iar dependenta relativista a timpului propriu a unui observator este caz particular a teoriei mele. Mai concret, as vrea sa arat ca, deoarece exista o relatie de forma t=t(v/c), ar trebui sa gasim forma unei functii f si semnificatia termenului S, astfel incat t=f(S,c) unde f trebuie sa se incadreze in teoria relativitatii, t este "timpul propriu" de desfasurare a unui eveniment, S este "scara" la care se desfasoara evenimentul iar c este vitaza luminii.
Cu alte cuvinte, daca un eveniment remarcabil in subspatiu se desfasoara intr-un timp oarecare t (masurat de un observator aflat in acel subspatiu), acelasi eveniment se va desfasura intr-un timp t' mult mai mic decat t pentru un observator aflat in spatiu.
Deasemenea, daca un eveniment remarcabil in hiperspatiu se desfasoara intr-un timp oarecare t" (masurat de un observator aflat in acel hiperspatiu) , acelasi eveniment se va desfasura intr-un timp t mult mai mare decat t" , pentru un observator aflat in spatiu.
In al doilea rand, as vrea sa afirm ca aceasta structura este repetitiva, adica subspatiul este hiperspatiu pentru o structura de rang inferior, iar hiperspatiul este subspatiu pentru o structura de rang superior.
CE PUTEM OBSERVA
Evenimentele remarcabile ce se desfasoara la scara subatomica au o durata extrem de scurta , iar durata lor poate fi determinata doar prin metode indirecte de masurare. Evenimentele remarcabile ce se desfasoara la scara universului cunoscut au o durata extrem de lunga, iar durata lor poate fi determinata doar prin metode indirecte de masurare.
"Deplasarea spre rosu" a spectrelor emise de stele indepartate poate fi explicata nu neaparat printr-un efect Doppler datorat "expansiunii" Universului ci, mai degraba datorita faptului ca noi comparam spectrul unui eveniment ce se desfasoara in hiperspatiu cu spectrul unui eveniment ce se desfasoara in spatiu, iar orologiile proprii acestor evenimente "bat" diferit.
Daca luam in considerare elementele "scarii Planck" si facem raportul intre "lungimea Planck" si "timpul Planck", obtinem viteza luminii.
RECAPITULARE
- Universul are o structura ierarhizata de tip S (-n), S (-n+1),...,S,...,S(+n-1), S(n) si este nu numai nemarginit ca intindere, ci si ca numar de elemente structurale.
- Trecerea de la o structura de rang inferior la alta de rang superior (sau invers) se face treptat, fara sa existe delimitari ce pot fi puse in evidenta
- Ceasurile unor observatori aflati in structuri diferite nu sunt sincrone, astfel incat intr-o structura de rang superior timpul "curge" mai lent decat intr-o structura de rang inferior.
- "Dilatarea timpului"din teoria relativitatii restranse este efectul daplasarii unui observator care trece treptat, pe masura cresterii vitezei sale, in structuri spatiale de rang din ce in ce mai mare.
- Exista , probabil o relatie matematica de tip t= f(S,c) care sa exprime dependenta timpului propriu dintr-o structura, de rangul acelei structuri.
Cluj-Napoca, 03decembrie2007 fiz.PAUL DOLEA
