Desertul Nazca si emitatorii radio VLF

Despre liniile si desenele din desertul Nazca din Peru s-au scris multe articole, chiar si carti. Cine sunt autorii acestor desene si cu ce scop au fost facute sunt intrebari care nu si-au gasit inca raspuns. Diverse ipoteze mai mult sau mai putin documentate si fundamentate si-au gasit loc in ziare si reviste. Incepand cu anul 1994 zona desenelor din desertul Nazca este protejata de UNESCO si a fost declarata ca prte din patrimonial cultural al umanitatii. Acest eseu nu este un articol stiintific dar voi incerca sa pun in evidenta, in continuare, asemanarea izbitoare intre dimensiunile si structura liniilor din desertul Nazca cu lucrari aferente unor statii de emisie radio construite in secolul 20. Una din principalele directii de cercetare in care sunt angrenat este legata de producerea, propagarea si receptia undelor electromagnetice de foarte joasa frecventa (VLF, adica Very Low Frequency). Emitatorii radio din acest domeniu spectral sunt raspanditi pe intreg globul pamantesc. Ei asigura comunicatii radio globale cu nave maritime, militare sau civile. Deoarece undele electromagnetice de foarte joasa frecventa patrund si in apa sarata pana la adancimi de zeci de metri, acesti emitatori pot transmite informatii sau ordine chiar si submarinelor aflate in submersie. Pentru a fi cat mai bine informat privind detaliile constructive si amplasamentul unor emitatori din aceasta categorie, am cautat sa localizez pe harta Europei cativa din acesti emitatori radio. Lungimea de unda foarte mare a semnalului emis de acestia obliga utilizarea unor sisteme radiante de dimensiuni mari, de ordinul kilometrilor. Pe de alta parte, randamentul sistemului radiant este mai bun daca se realizeaza un si un “plan de masa”, cu conductivitate electrica mare, in apropierea emitatorului. Si acesta trebuie sa aiba dimensiuni mari, pentru a fi eficient. Cele doua sisteme (antenele si planul de masa) fiind de mari dimensiuni, pot fi localizate utilizand programul “GOOGLE EARTH”. M-am pus pe treaba si, in scurt timp am identificat patru emitatori radio cu frecvente de emisie cuprinse intre 18kHz si 24kHz. Unul din emitatori este amplasat pe insula Tavolara din Italia, un al doilea emitator l-am localizat in Franta, un al treilea in Germania si un al patrulea in Marea Britanie. In afara de cel de pe insula Tavolara care utilizeza, probabil, ca “plan de masa” chiar apa sarata a Marii Mediterane, ceilalti emitatori si-au imbunatatit conductivitatea electrica a terenului din apropierea antenelor prin lucrari suplimentare de mare anvergura. Emitatorul din Marea Britanie care are indicativul GBZ, este amplasat itr-o zona umeda de pe tarmul Marii Irlandei (fig.1) Emitatorul german cu indicativul DHO 38 este amplasat intr-o zona mlastinoasa din apropierea Marii Nordului (fig.2). Emitatorul HWU din Franta este amplasat departe de tarmul oceanului Atlantic, dar tot intr-o zona umeda (fig.3 si 4). Dupa cum vedeti in cele trei figuri, in zona antenelor de emisie sau pe un teren din imediata apropiere exista o structura de “drumuri” care se intersecteaza in multe locuri dar nu duc de fapt, nicaieri. Sunt lucrarile de imbunatatire a conductivitatii solului folosind, probabil, bentonita. Cand am vazut detaliile acestor imagini am avut, pe loc, o senzatie de “déjà vu ”. Undeva mai vazusem structuri asemanatoare... Linii ce se intersecteaza, vizibile doar din avion, retele de drumuri care nu duc nicaieri...desertul Nazca din Peru!

Desertul Nazaca este acoperit de un strat de pietricele de culoare bruna, cu grosimea de cativa centimetri. Acel strat are un continut mare de oxid de fier si poate fi usor indepartat, lasand sa se vada solul arid de culoare mult mai deschisa. Astfel pot fi trasate linii drepte, curbe, sau chiar desene care devin vizibile de la inaltimi mari. Structura de linii este foarte intinsa, acopera sute de km patrati. Desenele sunt mult mai mici, cu dimensiuni de pana la 270m. Eu cred ca structura de linii a fost facuta cu un scop pe care noi nu-l cunoastem, iar desenele sunt “semnaturi “ ale celor ce au lucrat la trasarea acestor linii. Oricum, dupa efortul de a trasa linii cu lungimi totale de sute de km, sa faci desene de dimensiuni de zeci de metri, este o joaca.

Oxidul de fier este un material feromagnetic si s-ar putea ca aceasta proprietate a lui sa fi fost cauza pentru care a fost indepartat pe suprafete mari, in desertul Nazaca. Eu cred ca populatia Nazaca a vrut sa-si anunte existenta, la mare distanta, prin intermediul acestor structuri de linii si desene dar principiile pe care s-au bazat ne sunt necunoscute. Si, ca sprijin al ipotezei mele, faceti comparatie intre imaginile aeriene ale sistemelor de antene din figurile 1,2,3 si 4 si imaginile aeriene ale desertului Nazca din figurile 5 si 6. Figura 5 este mai detaliata, ca si cand fotografia ar fi facuta de la inaltimea de 1000m. Figura 6 corespunde la o "inaltime" de 5000m. Structurile de linii din figura 6 sunt comparabile ca dimensiune cu

cele din figura 2 si 4. Imaginile le-am selectat de pe GOOGLE EARTH, statul peruan a cerut probabil reducerea contrastului si alterarea culorilor din zona desenelor, pentru a-si pastra veniturile obtinute din turismul local, turism sprijinit de

multe curse aeriene care au ca unic scop survolarea desertului Nazca.

O pacaleala istorica...

In urma cu aproape 50 de ani, la inceputul transmisiilor Tv din Romania, un articol ce descria in detaliu constructia unei antene deosebit de eficiente cu ajutorul careia se puteau receptiona posturi Tv indepartate, a trezit un viu interes in randul inginerilor si al tehnicienilor din cateva tari est-europene.
Intr-un numar al cunoscutei reviste de electronica aplicata "Radiotehnika" aparut in luna martie, era prezentata constructia unei antene Tv cu castig foarte mare. Articolul se intindea pe mai multe pagini si avea formal toate ingredientele unui articol stiintific: consideratii teoretice, multe grafice, multe formule, tabele, desene de ansamblu, de detaliu si ... concluzii. Pe atunci, in Europa de Est emitatorii de televiziune erau foarte rari asa ca orice metoda de imbunatatire a receptiei era bine primita de specialistii din domeniu. Normal ca si acest articol a trezit un viu interes si a produs efecte. Ce fel de efecte? Veti vedea in continuare.
Articolul incepea cu un paragraf de "teorie", ecuatii de propagare a campului electromagnetic, atenuare, amplificare, decibeli, grafice, etc. Toate corecte si frumos puse in pagina. Apoi urma partea practica: descrierea antenei, a principiului de functionare si a indrumarilor aferente realizarii practice. Antena era formata din mai multe elemente de tip panou, semnalele electrice de la iesirea fiecarui panou urmand sa se insumeze pe cablul de coborare ce ajungea in final la intrarea televizorului. Autorul a avut grija sa sublinieze importanta sinfazarii semnalelor si a faptului ca un numar mai mare de panouri va da un semnal mai puternic, deci satisfactii mai mari. Din ce erau facute panourile? Din multe tuburi de neon de aceeasi lungime asezate orizontal, daca semnalul Tv avea polarizare orizontala si vertical daca semnalul avea polarizare verticala. Tuburile de neon puteu fi si defecte, cu filamentele arse, deoarece luminoforul era foarte important... In scurt timp, vestea antenei minune s-a raspandit si-n marile orase a inceput goana dupa tuburi de neon arse. Nici unul nu mai ajungea la groapa de gunoi. Echipe de entuziasti au construit suporti de lemn de mari dimensiuni pline cu tuburi de neon interconectate cu adevarate retele de cabluri. Le-au orientat spre statii tv indepartate si nu au receptionat nimic. Apoi spre altele mai apropiate si rezultatul a fost acelas. Au verificat conexiuni, au facut modificari dar tot nu au receptionat nimic. Dupa zeci de seri petrecute pe acoperisuri, cativa dintre ei au citit cu atentie si ultimele randuri ale faimosului artcol. Aici, autorii precizau ca antena functoneaza doar in intervalul 31 martie orele 24 si 1 aprilie orele 24...
Pe vremea cand lucram la Directia de Radio si Televiziune Cluj, unul din colegii mei mai in varsta aflat in prag de pensionare, mi-a descris cu lux de amanunte etapele prin care a trecut constructia unei astfel de antene. Cred ca si el facuse parte dintr-o echipa de entuziasti... Multe generatii de electronisti au ras cu lacrimi cand le-am spus aceasta poveste...

Pământul, în pericol?

Acest articol l-am scris în mai 2009. Nu l-am postat pe blog pentru că l-am trimis direct spre publicare la revista Stiinta Azi, unde a apărut la data de 15 mai 2009. Deoarece revista îsi încetează apariţia, îl public acum si pe blogul Spacesignals, păstrand forma în care fusese initial publicată.

Pământul, în pericol?

Este iminentă ciocnirea Pământului cu un asteroid? Câte astfel de corpuri cereşti reprezintă un pericol real pentru noi? Iată câteva dintre întrebările la care voi încearca să răspund în cele ce urmează.

Era începutul anului 1910, când două comete vizibile cu ochiul liber s-au îndreptat ameninţător spre Pământ. Prima, catalogată sub numele C1910A1 sau Daylight Comet (cometa vizibilă la lumina zilei) a fost cea mai luminoasă cometă vizibilă în secolul XX. Ea a trecut foarte aproape de Soare (la distanţa de 0,129 unităti astronomice ,  în data de 17 ianuarie 1910) şi de Pământ (la distanţa de 0,83 unităţi astronomice, în data de 18 ianuarie 1910), provocând panică în rândul populaţiei. Precizez că o unitate astronomică (1UA) este egală cu distanţa medie dintre Pământ şi Soare, adică aproximativ 150.000.000km. A doua cometă, care a ajuns la distanţa minimă faţă de Pământ (0,149UA)  în data de 20 aprilie 1910 era cometa Halley, care a revenit mai apoi, în anul 1986. Anul 1910 a rămas, prin apariţia într-un interval atât de mic a două corpuri cereşti aflate în imediata apropiere a Pământului, un an de referinţă pentru astronomia modernă. Impactul psihologic (alimentat şi de ştirile alarmiste din presă) a fost deosebit. Bunicul meu, care avea pe atunci 8 ani, îmi povestea cândva că o panică generală a cuprins populaţia când in ziarele vremii a apărut ştirea că Pământul va trece în data de 19 mai 1910 prin coada cometei Halley şi că această coadă are un conţinut ridicat de cianură sub formă de radicali liberi. Gazul fiind extrem de toxic, urma să ucidă tot ceea ce era viu pe Pământ. În disperare de cauză, unii şi-au etanşat uşile şi ferestrele caselor, alţii au cumpărat butelii umplute cu aer comprimat. La piaţă, precupeţii îşi abandonaseră mărfurile, laptele era vărsat pe caldarâm, nimeni nu mai dădea nici o importanţă banilor. Se anunţase în presă că sfârşitul lumii este iminent. Din fericire, alarma a fost falsă. Cometa a trecut, într-adevăr, foarte aproape de Pământ, terorizând întreaga planetă. 

Dar iată că au trecut de atunci aproape 100 de ani. Progresele ştiintifice şi tehnologice ale secolului XX au schimbat radical modul în care omenirea priveşte cerul înstelat. Observatoare astronomice ultraperformante, sateliţi artificiali ce poartă telescoape uriaşe, o putere de calcul cândva de neimaginat, permit omenirii să privească adânc, în cerul înstelat. Dar ştirile alarmante nu încetează să apară. De fapt, analiza unor evenimente catastrofale ce au schimbat radical, în trecut, aspectul vieţii pe Pământ, ne îndreptăţeşte să fim îngrijoraţi în ceea ce priveşte viitorul planetei noastre.

Agenţia spaţială guvernamentală a Statelor Unite (NASA) acordă o atenţie deosebită problemelor legate de o posibilă coliziune catastrofală la nivel planetar şi din acest motiv are programe special finanţate pentru a căuta răspunsuri la urmatoarele întrebări:                               :
- Când va avea loc o coliziune catastrofală?                    .
- Ce efecte va avea asupra civilizaţiei actuale sau chiar a vieţii pe Pământ?                                            .
- Cum am putea mări precizia şi intervalul de prognoză a  predicţiilor aferente unor astfel de evenimente?                  .                                      
- Cum am putea limita efectele unor astfel de coliziuni?

Există două categorii de corpuri ceresti care pot pune în pericol viaţa pe Pământ: cometele si asteroizii. Cometele sunt corpuri cereşti mici care au un nucleu format din gaze îngheţate, pietricele şi praf, înconjurat de o coamă rotundă formată din gaze si praf, apoi o coadă lungă, formată din gaze şi praf. Asteroizii sunt corpuri cereşti formate din materiale solide. Ei se găsesc în centura de asteroizi dintre orbitele lui Marte şi Jupiter, sau provin din această centură.

Programul spaţial al NASA privind predicţiile legate de corpuri cereşti ce pot pune in pericol viaţa pe Pământ le denumeşte pe acestea cu acronimul NEO (Near Earth Object). Acestea sunt corpuri cereşti (asteroizi sau comete) care ajung să se apropie de Soare la mai puţin de 1,3 UA. Comunitatea ştiinţifică care monitorizează şi analizează la nivel planetar acest potenţial pericol a creat “scara Torino” (în urma unei conferinţe internaţionale desfăşurată la Torino, in Italia). Scara Torino (Torino scale) are valori între 0 şi 10, în funcţie de probabilitatea aferentă coliziunii şi de amploarea posibilelor distrugeri cauzate. Nivelul 0 se referă la coliziuni a căror probabilitate este zero sau apropiată de zero, sau corpurile cereşti sunt atât de mici încât în mod sigur vor arde complet după intrarea în atmosfera Pământului. Nivelul 10 corespunde obiectelor cereşti ce vor lovi cu siguranţă Pământul, efectele unei astfel de coliziuni fiind schimbări climatice majore ce pot să distrugă civilizaţia actuală.

Conform actualelor estimari ale NASA (mai 2009), în urmatorii 100 de ani, doar asteroidul 2007VK184 poate fi cotat cu valoarea 1 pe scara de risc Torino, celelalte corpuri cereşti cunoscute fiind cotate cu valoarea zero. Acest asteroid va avea, în perioada 2048-2057, 4 impacte potenţiale , cu o probabilitate de impact cumulată de 3.4x10-4. Diametrul estimat al acestui asteroid este de 130m.

Un alt asteroid ce merită atenţia specialiştilor din domeniu este 99942 Apophis (2004MN4) ce va avea, între anii 2036-2069, 3 posibile impacte cu probabilitatea cumulată de 2,3x10-5 şi diametrul estimat de 270m.

Desigur, astronomii din întreaga lume continuă "vânătoarea" de obiecte cereşti ce pot pune în pericol civilizaţia şi chiar viaţa pe Pământ. Tehnologiile actuale permit deocamdată doar monitorizarea lor. Poate că în viitor, cu ajutorul unor sonde spaţiale specializate, să putem devia, îndepărta sau chiar distruge, corpurile cereşti ce ameninţă Pământul. Când se va realiza acest lucru vom putea spune că civilizaţia a ajuns la un nivel tehnologic care să-i permită să "intervină" pe cerul înstelat. Dar până atunci, pericolul autodistrugerii cauzate de conflicte militare, arme biologice necontrolabile sau conducători demenţi, este mult mai mare. Pentru contracararea acestor pericole "pământeşti", omenirea ar trebui să fie mereu în alertă.

Un mecanism de sponsorizare a cercetătorilor individuali. Cum funcţionează în realitate?

Exista mai multe legi şi norme de aplicare a lor care se referă la sponsorizarea evenimentelor culturale, sportive sau a acţiunilor cu scop caritabil sau umanitar. Mi-am pus întrebarea dacă activitatea ştiinţifică poate fi sprijinită printr-un mecanism de sponsorizare similar şi dacă mecanismul teoretic are aplicabilitate practică. Veţi vedea în cele ce urmează ce am constatat.

Multe persoane (sau chiar personalităţi) din sfera politică a României consideră cercetarea ştiinţifică o activitate lipsită de importanţa iar pe cercetători o categorie de persoane „asistate”, cărora le arunci din când în când, resturi de mâncare. Ei spun că în România nu se face cercetare „de excelenţă” şi de aceea nu merită să se aloce fonduri mai mari acestei activităţi. Nu cred că au dreptate, dar nu vreu să dezvolt acum şi aici acest subiect.

Bugetul actual al României nu permite o finanţare a cercetării pe ansamblul ei la nivelul unor state dezvoltate şi de aceea cercetătorii tineri şi bine pregătiţi pleacă din ţară. Colectivele rămase în ţară sunt formate, în general, din cercetători trecuţi de 45 de ani, legaţi prin casă, familie sau credite bancare, de pământul românesc. De ce s-a ajuns la această situaţie? Nu intru acum în amănunte dar majoritatea institutelor de cercetare funcţionau înainte de 1989 în clădiri noi sau bine intreţinute, cu terenuri aferente valoroase, numai bune pentru a fi introduse în circuitul imobiliar.
Problemele financiare şi economice care au apărut în 2009 au lovit şi cercetarea din România. Cercetătorii români au fost sfătuiţi să plece sau să-şi caute mecanisme de finanţare alternativă, de la agenţii economici viabili, din ţară sau străinătate. Să analizăm puţin aceste posibilităţi de finanţare.

Divizând cercetarea în două categorii, cea imediat aplicativă în economie şi cea fundamentală sau cu o aplicabilitate de perspectivă, vom constata că în prima categorie ne lovim de multe ori de un handicap tehnologic şi de cheltuielile mari aferente implementării unui produs nou. Dacă se investesc bani în cea de a doua categorie, investiţia se recuperează greu (sub aspect financiar) sau nu se recuperează niciodată. Dacă domeniul în care îţi desfăşori activitatea de cercetare nu are o aplicabilitate economică imediată, nu ai nici o şansă să obţii sprijin financiar pe baza unui contract de cercetare finanţat de un agent economic. De aceea, în toate ţările lumii, acest gen de cercetare este finanţată din fonduri publice sau de ONG-uri. Grupul de cercetători din care fac parte are expertiză în cercetarea spaţiului cosmic apropiat şi fizica atmosferei înalte. Deci, şanse mici de a găsi un agent economic care să ne finanţeze cercetările. Am participat în schimb, cu succes, la concursurile de proiecte de cercetare finanţate sau cofinanţate de la bugetul cercetării dar fondurile alocate in ultimii ani au fost reduse sub nivelul de subzistenţă. Ştiind că activităţile sportive, cele culturale sau ale cultelor pot primi sponsorizare din partea agenţilor economici, am căutat o argumentare legislativă care să permită sprijinirea cercetării cu sume deductibile fiscal. Şi iată ce am găsit:

Parlamentul României a adoptat în data de 28 septembrie 2004 Legea nr.376 care se referă la posibilitatea acordării unor burse private respectând Instrucţiunile de aplicare ale legii, instrucţiuni ce au fost publicate în Monitorul Oficial nr.1151 din 06 decembrie 2004. Pe scurt, această lege prevede următoarele:

Orice persoană juridică de drept privat care înregistreaza profit din activitatea economică pe care o desfăşoară poate acorda o bursă care să sprijine financiar pe cei angrenaţi într-o formă de învăţământ acreditată. Aceştia pot fi elevi, studenţi, doctoranzi, etc.

Cheltuielile înregistrate în contabilitate, aferente contractului prin care se acordă bursa privată se scad din impozitul pe profit datorat dacă reprezintă cumulativ mai puţin de 3 la mie din cifra de afaceri, şi nu mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat, calculat înainte de această deducere.
Bursa poate fi acordată pe întreaga perioadă a studiilor sau pe perioade mai scurte, conform contractului dintre părţi.

Valoarea bursei nu poate fi mai mică decat salariul minim pe economie (actualmente, 670lei/lună).

Bursa poate fi suspendată pe perioada în care beneficiarul ei nu îndeplineşte clauzele stabilite prin contract.

Pe perioada acordării bursei, beneficiarul bursei nu poate fi încadrat la firma care-i acordă această bursă.

Eu sunt, de obicei, optimist şi am gândit în modul următor: Firma de cercetare nu poate fi sprijinită prin sponsorizare dar pot fi sponsorizaţi cercetătorii care urmează o formă de şcolarizare acreditată. Eu sunt doctorand in anul II la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca aşa că mă încadrez în prevederile acestei legi. Ca urmare, am citit cu atenţie Legea şi Instrucţiunile de aplicare, mi-am făcut pe trei pagini A4 o prezentare a activitaţilor ştiinţifice sau în folosul comunităţii, în care sunt angrenat, cu câteva fotografii sugestive şi am pornit acţiunea de cautare a sponsorilor. Am lăsat materialele la secretariatele unor bănci sau societaţi financiare nebancare. Deasemenea, firme din domeniul telecomunicaţiilor, energetică, producţie, comerţ sau prestări de servicii, alese din cele ce eram sigur că au profit şi încă unul substanţial. După ce am distribuit vreo 20 de astfel de prezentări cu solicitarea de sponsorizare aferentă, în care le promiteam şi organizarea unor prelegeri pe teme de astronomie sau similare pentru angajaţii lor sau pentru copii angajaţilor lor, am aşteptat reacţiile. Şi reacţiile le aştept şi acum, după aproape 2 luni. Nu mi-a răspuns nimeni, nici că poate, nici că nu poate. Tăcere totală.
Nu pot generaliza concluziile mele la nivel de ţară pentru că demersurile mele s-au limitat la firme din Cluj şi poate că nici dintre acestea nu am reuşit să aleg un “eşantion reprezentativ”, dar impresia mea este că chiar dacă teoretic poţi obţine o bursă privată, practic vei reuşi foarte greu sau nu vei reuşi.
P.S. (din data de 20 iunie 2011) Chiar daca nu am obtinut o bursa privata, doua firme clujene au decis sa ma ajute: Banca Transilvania a hotarat sa sprijine financiar realizarea unor senzori ce-mi sunt necesari in cadrul proiectelor de cercetare stiintifica. Deasemenea, firma VLG, unul din cei mai importanti distribuitori de cabluri electrice din Europa Centrala si de Est m-a sponsorizat cu 4500m de conductor electric izolat, necesar la constructia unui magnetometru triaxial de mari dimensiuni. Si pe aceasta cale, le multumesc pentru sprijin.

Activitatea solară şi vremea spaţială

Pe scurt:

Soarele este o stea variabilă. Această variabilitate se manifestă printr-o intensificare a activităţii solare urmată de o perioadă de acalmie. Analizând observaţiile astronomice făcute timp de câteva sute de ani se poate constata o ciclicitate a activităţii solare cu o perioadă de aproximativ 11 ani. Intensificarea activităţii solare se manifestă la nivelul solului prin apariţia aurorelor boreale sau australe, perturbaţii în telecomunicaţii terestre sau prin sateliţi, efecte biologice, perturbaţii în liniile de înaltă tensiune sau distrugeri în conductele de transport ale ţiţeiului sau gazelor naturale. Am intrat din plin într-o perioadă de creştere a activităţii solare al carui maxim se estimează a fi în anul 2013. De aceea ne aşteptăm, în perioada imediat următoare, la perturbaţii dese şi intense cauzate de intensificarea activităţii solare. În cele ce urmează mă voi referi pe scurt la mecanismele prin care se produc aceste perturbaţii.

Atmosfera Pământului

Pamântul este înconjurat de atmosferă. Pe masură ce ne îndepărtăm de suprafaţa Pământului, atmosfera devine mai rarefiată, ajungând ca la altitudini de ordinul a 1000 de kilometri să se piardă în vidul cosmic. Procesele fizice ce apar în diversele straturi ale atmosferei şi neomogenitatea pe care o prezintă aceasta în funcţie de altitudine a dus la împărţirea ei în mai multe straturi. Aceste straturi se întrepătrund, neexistând o limitare bine definită între ele. Radiaţia solară ionizează gazele neutre din atmosferă rezultând ioni pozitivi şi electroni liberi. În acest proces de ionizare, vântul solar şi radiaţia cosmică au o pondere mică în raport cu cea a radiaţiei solare. La altitudini mari radiaţia solară este intensă dar numarul de molecule din unitatea de volum este mic. Din acest motiv, procesul de ionizare nu este intens iar concentraţia ionilor este redusă. Pe măsură ce altitudinea scade, concentraţia moleculelor din atmosferă creşte, crescând şi probabilitatea de absorbţie a fotonilor. În schimb intensitatea radiaţiei solare scade datorită absorbţiei din păturile superioare ale atmosferei . Un proces opus ionizării este cel de recombinare. Electronii liberi se recombină cu ionii pozitivi rezultând din nou molecule neutre. Dependenţa de altitudine a proceselor de ionizare şi recombinare face ca la altitudini de ordinul a 300km concentraţia ionilor să fie maximă iar la altitudini mai mici de 10km acest fenomen sa fie insesizabil.Gradul de ionizare şi altitudinea diverselor straturi ale ionosferei se modifică în funcţie de radiaţia solară incidentă. Din această cauză apar variaţii în funcţie de anotimp, latitudine şi de perioadă a zilei (zi sau noapte). Pe lângă aceste modificări previzibile şi regulate, exploziile şi erupţiile solare provoacă perturbaţii subite ale ionosferei. Descărcările electrice intense şi frecvente din timpul furtunilor putenice, eclipsele de Soare (parţiale sau totale) influenţeaza şi ele diversele straturi ale ionosferei.

Activitatea solară

Din punct de vedere al influenţei Soarelui asupra planetei Pamânt, activitatea solară o putem descrie prin schema de mai jos:

Erupţiile solare (CME- Coronal Mass Ejections) constau in emisii masive de plasmă magnetizată în heliosferă. Viteza medie a particulelor constituente este de aproximativ 470km/s, fiind mai mică în perioadele de minim de activitate solară (250km/s) şi mai mare în perioadele de maxim (550km/s). Activitatea solară poate ajunge, în perioadele de maxim, la 3-4 erupţii pe zi. Vântul solar (Solar wind) este un curent de particule încărcate electric (electroni şi protoni), emis continuu din atmosfera superioară a Soarelui. Viteza medie a vântului solar este de 400km/s. Aceste particule au energie cinetică mare ce le permite să scape de atracţia gravitaţională a Soarelui şi să formeze heliosfera. Emisia radiativă comună se referă la radiaţia electromagnetică pe care Soarele o emite intr-un spectru larg, ce cuprinde unde radio, microunde, radiaţie în infraroşu, vizibil,ultraviolet, raze X sau gamma.

Exploziile solare (Solar flares) se produc în atmosfera Soarelui şi degajă, intr-un interval de timp scurt, o cantitate mare de energie electromagntică. Dacă explozia solară este foarte intensă ea poate provoca o erupţie solară (Coronal Mass Ejection). Exploziile solare sunt mai frecvente în perioadele de maxim de activitate solară şi mai rare în perioadele de minim. Soarele este o stea variabilă. Activitatea solară are o ciclicitate de aproximativ 11ani. Activitatea solară se manifestă, la nivelul Pământului, prin modificări ale ionosferei şi prin perturbarea magnetosferei. Dacă aceste modificări sunt bruşte şi majore, la nivelul solului pot să apară aurore boreale sau australe, perturbaţii în telecomunicaţii terestre sau prin sateliţi, efecte biologice, perturbaţii în liniile de înaltă tensiune sau chiar distrugeri în conductele de transport ale ţiţeiului sau ale gazelor naturale.

Efecte ale intensificării activităţii solare

Intensificarea activităţii solare poate produce efecte perturbatoare sau chiar distructive în radiocomunicaţii. Un puternic semnal perturbator va înrăutăţi raportul semnal/zgomot al liniei de transmisie , apărând în acest fel, întreruperi. Majoritatea echipamentelor de radiocomunicaţii (mai ales cele destinate recepţiei) sunt aparate sensibile, capabile să pună în evidenţă chiar şi cele mai slabe semnale radio. Dacă aceste echipamente sensibile sunt supuse unui câmp electromagnetic intens, multe din elementele semiconductoare din etajele de intrare vor fi distruse. Eruptiile solare si exploziile solare pot avea efecte distructive asupra reţelelor de distribuţie ale energiei electrice. Un câmp magnetic variabil va produce, prin inducţie, o tensiune electromotoare perturbantă în reţelele lungi de distribuţie ale curentului electric. Fluctuaţiile ce pot să apară vor fi greu de compensat, existând riscul apariţiei unor avarii majore. Tot datorită tensiunilor electromotoare induse, furtunile electromagnetice puternice pot avea efecte distructive asupra conductelor destinate transportului a gazelor naturale şi a lichidelor petroliere. Descărcările electrice necontrolate şi coroziunea electrochimică în zonele de cuplaj a conductelor pot avea efecte catastrofale. O alta categorie de efecte sunt perturbările traficului aerian, prin întreruperi ale comunicaţiilor radio sau prin dereglarea echipamentelor destinate navigaţiei. Nici efectele biologice, ce pot afecta comportamentul sau chiar sănătatea organismelor vii nu sunt de neglijat.

Importanta studierii “vremii spatiale” si a emiterii de prognoze in acest domeniu

În urmă cu 152 de ani, în 1 septembrie 1859, o puternică furtună electromagnetică a afectat liniile de telegraf şi a provocat aurore boreale atât de intense încât la lumina lor roşie sau verde se puteau citi ziarele. Fenomenul a rămas în istorie sub denumirea "Carrington Event". Un raport recent al Academiei de Ştiinţe a Statelor Unite arăta că o furtună similară ar produce societăţii noastre ultratehnologizate pagube de peste 1000 de miliarde de dolari. Pentru refacerea completă a infrastructurii high-tech, în urma unui astfel de eveniment, se estimează un necesar de 4 pana la 10 ani. Pentru comparaţie, pagubele produse de uraganul Katrina au fost evaluate la valori între 80 si 125 miliarde de dolari. Furtunile electromagnetice puternice pot avea efecte dezastruoase asupra echipamentelor de telecomunicaţii şi de navigaţie sau asupra aeronavelor aflate în zbor. Deasemenea, variatiile mari ale câmpului magnetic pot induce în liniile de înaltă tensiune curenţi importanţi ce nu pot fi compensaţi. Astfel, în data de 13martie 1989, o puternică furtună magnetică a provocat căderea sistemului de distribuţie a energiei electrice în nordul Statelor Unite şi în sudul Canadei, timp de aproape nouă ore. Pagube serioase apar şi datorită curenţilor induşi în conductele lungi de transport a petrolului sau a gazelor naturale, provocând deteriorări sau chiar explozii. Furtunile electromagnetice acţionează nefast şi asupra organismului uman. În cadrul unui studiu efectuat asupra populaţiei din Moscova s-a constatat că în timpul unor astfel de furtuni au loc foarte multe atacuri de cord. Se observă de asemenea, o reducere semnificativă a ritmului cardiac şi a presiunii arteriale.

Concluzii

Trăim alături de Soarele nostru care ne asigură existenţa pe Pământ. Soarele este un astru viu ce pulsează cu o ritmicitate de 11 ani şi trebuie să ne adaptăm la această cadenţă. Dezvoltarea actuală a societăţii ne face din ce în ce mai vulnerabili la capriciile vremii spaţiale. Va trebui să dezvoltăm modele din ce în ce mai performante pentru fenomenele asociate activităţii solare, căutând să prevedem şi să diminuăm continuu efectele negative ale modificărilor bruşte şi intense. Detectarea în timp real a exploziilor solare ne va permite să ne pregătim pentru momentul în care materia rezultată din erupţia solară asociată va interacţiona cu ionosfera, cu sateliţii artificiali ai Pământului sau va produce efecte la sol.

De azi, Romania devine stat membru al ESA

Data de 20 ianuarie 2011 va rămâne un jalon în istoria aeronauticii Româneşti. Azi se va semna, la sediul din Bucuresti al Ministerului Afacerilor Externe, Acordul privind Aderarea României la Convenţia Agenţiei Spaţiale Europene (ESA).
Ceremonia va avea loc la orele 16, în prezenţa a numeroşi reprezentanţi guvernamentali, parlamentari şi membri ai comunităţii ştiinţifice şi academice româneşti. Acordul va fi semnat de Jean-Jacques Dordain, directorul general al Agenţiei Spaţiale Europene şi Marius-Ioan Piso, directorul general şi preşedinte al Agenţiei Spaţiale Române.
Este un eveniment deosebit de important pentru industria aeronautică românească şi pentru cercetătorii români din domeniile conexe. Accesul direct la tehnologiile şi sistemele spaţiale ESA va permite ţării noastre dezvoltarea aplicaţiilor spaţiale pentru agricultură, mediu, transporturi, monitorizarea dezastrelor naturale şi telemedicină.
Agenţia Spaţiala Europeană (ESA) este o organizaţie interguvernamentală fondată în 1975, având 18 state membre (16 din UE, plus Elveţia şi Norvegia). Dintre ţările fostului Pact de la Varşovia, Cehia este singura admisă ca membru (în anul 2009), România fiind a doua. ESA este considerată cea mai importantă organizaţie interguvernamentala europeană cu caracter ştiinţific şi tehnologic şi cu rol important în domeniul securităţii.
Acest accept şi acest acord este o recunoaştere internaţională a activităţii cercetătorilor din România având în vedere că, din ţările care au aparţinut fostului Tratat de la Varşovia, România este a doua ţară admisă în acest grup exclusivist.

Actualizare in 22ianuarie 2011: 2 momente importante ale ceremoniei
semnarea documentelor de catre Marius-Ioan Piso (ROSA) si Jean-Jacques Dordain (ESA)
fotografia de grup cu participantii la ceremonie

Eclipsa din 4 ianuarie 2011

Eclipsa partiala de Soare din 4 ianuarie 2011 a fost vizibila si pe teritoriul Romaniei in zonele cu cer senin. Cercetarile mele sunt legate in primul rand de radioastronomie si de aceea eclipsa de Soare am "vazut-o" prin intermediul undelor radio. Analiza propagarii unor unde electromagnetice de joasa frecventa mi-a permis punerea in evidenta a unor modificari pe care eclipsa le-a provocat ionosferei. Desigur ca am urmarit eclipsa si in vizibil, dar fara utilizarea unor echipamente optice performante. Din pacate, in judetul Cluj, din cele 3 locatii in care se afla observatoare astronomice: Cluj, Feleacu si Marisel, doar Mariselul a beneficiat de cer senin. Si ce cer... vedeti in doua din fotografiile pe care le-am realizat la Marisel in 4 ianuarie 2011.

Universul a existat si inainte de Big Bang ?

In ultimele 2 saptamani au aparut, in prestigioasa baza de date ArXiv, o serie de articole pro si contra afirmatiei ca Universul a existat si inainte de Big Bang. Analizand datele furnizate de misiunea WMAP (The Wilkinson Microwave Anisotropy Probe), lansata de NASA in 2001 pentru a face o harta a Universului in domeniul microundelor, cercetatorii Vahe Gurzadyan de la Institutul de Fizica din Erevan si cunoscutul expert in fizica teoretica Roger Penrose de la Universitatea Oxford au ajuns la concluzia ca Universul a existat si inainte de Big Bang. Si alti cercetatori cunoscuti au anuntat aproape simultan ca au ajuns la aceeasi concluzie.
In ce consta misiunea WMAP? Sonda lansata de NASA in iunie 2001 a reusit sa obtina rezultate extrem de importante pentru cunoasterea Universului facand masuratori in domeniul microundelor. Astfel misiunea WMAP a realizat o harta a radiatiei cosmice de fond (Cosmic Microwave Background radiation, pe scurt, CMB) si o harta in microunde cu inalta rezolutie unghiulara (0,2 grade) a Universului observabil. Deasemenea s-au facut determinari precise ale compozitiei Universului adica atomii sau particulelele elementare din care este constituit precum si concentratia lor. Iata ca, dupa mai bine de 7 ani de la primele rezultate experimentale date publicitatii de misiunea WMAP, cercetatorii Vahe Gurzadyan si Roger Penrose au ajuns la concluzia ca Universul a existat si inainte de Big Bang. Tot in prestigioasa baza de date ArXiv au aparut imediat o serie de articole (vezi linkurile atasate) care exprima parerea altor experti in domeniu referitor la aceasta problema.
Aceste rezultate, framantari si ipoteze ma bucura mult, mai ales ca eu sunt un adept al Universului infinit, in adevaratul sens al termenului. De zeci de ani eu caut o varianta structurata si mai clara a modului in care ar trebui sa "vedem" Universul. Pe scurt, eu vad Universul ca o structura ierarhica in care orice structura admite o suprastructura de rang superior si o substructura de rang inferior, aceasta structurare fiind infinita atat in suprastructuri cat si in substructuri. In plus, orice elemnt spatial, oriunde ar fi plasat si fiind oricat de mare sau oricat de mic admite o astfel de ierarhizare. Mai mult, eu cred ca oricarui eveniment observabil i se poate atasa un "spatiu" in care acel eveniment produce efecte . Iar fiecarui astfel de "spatiu" trebuie sa i se ataseze un orologiu propriu a carui cadenta depinde de anvergura evenimentului, fiind foarte lent (in raport cu orologiul nostru, luat ca referinta) pentru evenimente ce se desfasoara la scara galactica si foarte rapid pentru evenimente ce se desfasoara la scara particulelor elementare.
In plus, acceptand aceastra structura ierarhizata scapam de problema unui "moment primordial" in care Universul a fost creat din nimic si de pericolul unui Univers ce candva, in viitor, va colapsa devenind din nou, Nimic.
Eu incerc sa "unific" orologiile si sa le leg de elemente spatiale. Eu cred ca notiunea de "timp" isi pierde semnificatia in lipsa unor evenimente care sa-l marcheze. Poate ca si notiunea de "spatiu fizic" este lipsita de sens in lipsa materiei (sub orice forma, chiar si numai sub forma unui camp).
In orice caz, un Univers in care elementele spatiale sunt legate de cele temporale si de materia cuprinsa in ele este extrem de frumos... In urma cu vreo 30 de ani si eu consideram ca modelul Big Bang este o varianta stiintifica acceptabila pentru nasterea Universului observabil. Acum sunt convins ca acest model poate fi inglobat intr-unul mai vast asa cum si Teoria Relativitatii Generalizate poate fi inglobata intr-o teorie mai larga... Vedeti, din nou ajung la o ierarhizare in care orice structura poate fi inglobata intr-una de rang superior...

Preprinturile din ArXiv la care fac referire in acest articol le gasiti aici, aici, aici, aici si aici

Din nou despre extraterestri...

In ultimul timp, in presa scrisa sau audiovizual au reinviat discutiile pe marginea ideii de viata (sau mai mult, civilizatie) extraterestra. Exista multe ipoteze in ceea ce priveste dimensiunea Universului. Multi confunda conceptul de Univers (in totalitate) cu cel de "Univers observabil" adica acea parte a Universului care poate fi perceputa de noi direct sau indirect prin intermediul instrumentelor optice, radiotelescoapelor, detectoarelor de raze X sau gamma.Modelul Big Bang are la baza conceptul de explozie primordiala care implica existenta unui "univers" in expansiune cu cel putin o limita temporala (momentul primordial) si cu o posibila limita spatiala. Parerea mea este ca Universul, in adevaratul sens al conceptului este infinit in timp si spatiu, evenimentele de tip Big Bang fiind cazuri particulare si locale in evolutia intregului Univers. Iar daca admitem ca Universul este infinit in timp si spatiu si ca civilizatia umana exista in realitate, trebuie sa admitem ca in Univers se pot dezvolta o infinitate de civilizatii asemanatoare noua. Ramane problema simultaneitatii in timp, zona de dezvoltare si si stadiu de evolutie a unor astfel de civilizatii ce reduce drastic probabilitatea stabilirii unui "contact". Nemaivorbind ca in mod sigur ar exista incompatibilitati in comunicare. Daca ne gandim la diversitatea fiintelor vii de pe Pamant si la faptul ca noi, oamenii, inca nu am reusit sa facem un schimb de informatii cu ele, ce sanse avem sa "detectam" inteligenta extraterestra? De fapt, daca analizam la rece ansamblul fiintelor vii de pe Pamant observam o imensa ruptura intre oameni si regnul animal. Daca avem curajul necesar, am putea lua in calcul ca de fapt, oamenii sunt extraterestri. Despre "limitele Universului Observabil" si parerea mea despre extraterestri am mai scris pe blogul meu aici si aici. Deasemenea, pe Scribd, aici.
P.S. Articolul a fost preluat si de "Stiinta.info" unde a ganerat multe discutii interesante pe care va invit sa le cititi aici. Discutiile au alunecat inevitabil spre cosmologie cu pareri pro si contra diverselor modele acceptabile de Univers. De zeci de ani caut o varianta cat mai structurata si mai clara a modului in care cred eu ca ar trebui sa "vedem" Universul. Pe scurt, eu vad Universul ca o structura ierarhica in care orice structura admite o suprastructura de rang superior si o substructura de rang inferior, aceasta structurare fiind infinita atat in suprastructuri cat si in substructuri. In plus, orice elemnt spatial, oriunde ar fi plasat si fiind oricat de mare sau oricat de mic admite o astfel de ierarhizare. Mai mult, eu cred ca oricarui eveniment observabil i se poate atasa un "spatiu" in care acel eveniment produce efecte . Iar fiecarui astfel de "spatiu" trebuie sa i se ataseze un orologiu propriu a carui cadenta depinde de anvergura evenimentului, fiind foarte lent pentru evenimente ce se desfasoara la scara galactica si foarte rapid pentru evenimente ce se desfasoara la scara particulelor elementare.

Articole publicate in 2009

Voi prezenta in cele ce urmeaza titlurile articolelor pe care le-am postat pe blog in anul 2009 si cate un text sugestiv din cuprinsul articolului. Pentru a citi intreg articolul, va trebui sa dati un click pe titlul articolului sau pe textul "citeste mai mult".

Proiectul HAARP si pericolul declansarii unui razboi geofizic

Stiinta si tehnologia si-au unit fortele si au realizat echipamente capabile sa controleze puteri ce pana nu demult erau de neimaginat. Tehnologiile actuale ne permit sa facem experimente “globale”. HAARP, EISCAT, SURA…Trei programe de cercetare ce se desfasoara in zona arctica si care genereaza noi temeri: exista pericolul provocarii unui dezechilibru planetar ireversibil. Trebuie oare sa ne pregatim pentru un nou gen de razboi, razboiul geofizic? Echilibrul creat pe parcursul milioanelor de ani poate fi distrus in cateva minute iar omenirea va cauta scapare undeva, in adancul Pamantului, aparand astfel o specie noua, omul cavernelor. citeste mai mult

Nanosateliţii şi importanţa lor in activitatea spaţiala actuală şi de perspectivă

O categorie aparte de sateliţi artificiali sânt nanosateliţii. Aceştia au dimensiuni mici, de ordinul a câţiva zeci de centimetri şi au, asemenea organismelor unicelulare, dotările minime necesare funcţionării lor. Construirea şi plasarea lor pe orbite circumterestre implică costuri relativ scăzute. Nanosateliţi specializaţi pot fi interconectaţi pe orbită în vederea obţinerii unor structuri complexe a căror detectare şi distrugere este extrem de dificilă. Dar simplificarea echipamentelor orbitale complică echipamentele aferente aflate la sol. Avantajele oferite de această noua tehnologie justifica interesul arătat de marile organisme aeronautice pentru micii sateliţi. citeste mai mult

PROGNOZA SEISMICA ESTE O HIMERA?

Cutremurul de pamant poate fi considerat cel mai imprevizibil si cel mai catasrofal fenomen al naturii. Se cunosc de zeci de ani importantele placi tectonice ale Terrei si zonele cu risc seismic ridicat. Ceea ce nu se cunoaste este metoda prin care sa se faca, in acest domeniu, prognoze cu un grad ridicat de credibilitate stiintifica. Incercari s-au facut si se fac in continuare, tari dezvoltate aloca fonduri substantiale in aceasta directie, cu speranta ca se va gasi candva o metoda sigura de predictie. Dar pana atunci nu ne ramane decat sa urmarim, cu oarecare teama, penitele seismografelor. citeste mai mult

Parcul eolian Fantanele-Cogealac

Una din cele mai mari investitii actuale din Romania se face in domeniul energetic. Iar faptul ca se realizeaza un parc eolian de mari dimensiuni nu poate fi trecut cu vederea. Am fost in cursul verii in vizita pe santierul Fantanele-Cogealac din Dobrogea si am ramas impresionat de amploarea investitiei, de echipamentele si utilajele de dimensiuni realmente gigantice angrenate in acest proiect. citeste mai mult

REZONANTA SCHUMANN-fabulatie si adevar

Nu demult, un zvon cutremurător dar absolut neştiintific s-a răspândit prin intermediul mass-media pe întreg globul pământesc: că timpul a luat-o razna , că ar fi început să alunece din ce în ce mai repede, pe un tobogan imaginar al cărui sfârşit este anul 2012. Data de 21 decembrie 2012 este prezentată în multe scrieri apocaliptice drept data în care, dintr-un motiv sau altul, civilizaţia umană va dispare. Lăsându-i la o parte pe “vizionarii ce prevăd viitorul” cu dispozitive bazate pe boabe de cafea sau fasole, să ne oprim puţin la cei ce aduc argumente pseudoştiinţifice unor astfel de afirmaţii. Unii prognozează o posibilă coliziune catastrofală a planetei noastre cu... citeste mai mult

Proiectul LEOSCOPE

In cadrul unei cooperari intre firma BITNET s.r.l.,Observatorul Astronomic din Cluj al Academiei Romane si Universitatea Tehnica din Cluj, in urma cu un an am demarat proiectul LEOSCOPE (Experimental Low Earth Orbit Surveillance Stereoscope) prin care testam posibilitatile de detectare optica si determinarea traiectoriei obiectelor ca se deplaseaza in apropierea Pamantului ( 200km-1000km). Principiul de baza este asemanator vederii stereoscopice, adica vom amplasa doi senzori optici identici, in doua locatii diferite aflate la aproximativ 37 km departare unul de celalalt. citeste mai mult

O intoarcere in timp...

Am facut in zilele trecute ordine intr-un sertar al bibliotecii mele si am regasit cateva pagini ingalbenite de vreme, batute la masina, pe care le credeam de mult timp pierdute. Bucuria mea a fost mare, deoarece era un eseu despre TIMP, scris de mine cu aproape 20 de ani in urma. Nu mai tineam minte cum am prezentat in acea lucrare ideile mele, nu mai stiam daca le-am argumentat in vre-un fel, stiam doar ca la vremea aceea, le trimisesem spre consultatre catorva dintre fostii mei colegi de facultate si Redactiei revistei Stiinta si tehnica. Dar iata ce scrisesem in acele patru pagini: citeste mai mult

Sateliti artificiali ai Pamantului (partea a-II-a)

Am aratat in partea I a acestui articol (publicat in StiintaAzi.ro ) ca satelitii artificiali ai Pamantului se pot clasifica, in functie de parametrii lor orbitali, in sateliti geostationari (GEO-geostationary Earth orbit), sateliti cu orbita medie (MEO-medium Earth orbit) si sateliti cu orbita joasa (LEO-low Earth orbit).Am aratat deasemenea ca satelitii GEO sunt importanti in asigurarea unor telecomunicatii globale si transmisii de televiziune DTH (Direct To Home)
In decursul timpului au fost dezvoltate mai multe retele de telefonie mobila utilizand sateliti GEO, cea mai cunoscuta fiind... citeste mai mult

Diagrama de radiatie a antenei mesh de 3m

Determinarea pe cale experimentala a diagramei de radiatie a antenei parabolice mesh de 3m a fost necesara pentru a cunoaste performantele reale ale reflectorului parabolic, in banda de 2,4GHz.
Metoda pe care am utilizat-o a constat in fixarea unui microemitator de 2,4GHz (nemodulat) la o distanta suficient de mare de reflectorul parabolic si masurarea nivelului de semnal receptionat de parabola la diferite valori ale unghiului azimutal. citeste mai mult

Undele electromagnetice de ultra joasa frecventa

Terminologia utilizata in lucrarile stiintifice ce se refera la undele electromagnetice de joasa frecventa (si pe care o voi folosi in cele ce urmeaza) le clasifica in modul urmator:
-unde electromagnetice de foarte joasa frecventa (very low frequency sau pe scurt, VLF) cu frevente cuprinse intre 3kHz si 30kHz
-unde electromagnetice de ultra joasa frecventa (ultra low frequency sau ULF) cu frecvente cuprinse intre 300Hz si 3kHz
-unde electromagnetice de super joasa frecventa (super low frequency sau SLF) cu frecvente cuprinse intre 30Hz si 300Hz
-unde electromagnetice de extrem de joasa frecventa (extremely low frequency sau ELF) ale caror frecvente au valori sub 30Hz. citeste mai mult

Mai bine mai tarziu decat niciodata...

Au trecut mai bine de 25 de ani de cand am iesit din bancile facultatii privind cu speranta spre viitor. Visam atunci ca voi reusi sa ajung intr-un institut de cercetare si sa am conditii adecvate de studiu, pentru a incerca sa patrund cat mai adanc in tainele Universului. Dar realitatea vietii cotidiene si o oarecare inclinatie si pasiune spre electronica aplicata, m-a dus treptat spre activitati ingineresti. Dar iata ca acum, dupa ani de framantari si cautari, am ajuns ca o parte din visurile din tinerete sa se implineasca. citeste mai mult

Au trecut 400 de ani...

In data de 25 august 2009 s-au implinit 400 de ani de cand Galileo Galilei si-a prezentat luneta astronomica oficialitatilor din Venetia. Se poate spune ca din acea data de 25 august 1609 a inceput era observatiilor astronomice moderne. Si ca sa sarbatorim cum se cuvine acest eveniment, am facut si noi primele observatii astronomice la Marisel, cu un telescop al Observatorului Astronomic al Academiei Romane, avand oglinda de 40 cm diametru. citeste mai mult

Am instalat o noua antena

Am instalat o noua antena cu diametrul de 3m, pentru receptia semnalelor radio din intervalul 1-5 Ghz. Spre deosebire de antena Patriot, aceasta are reflectorul din plasa metalica si fortele
laterale cauzate de vant sunt mult diminuate. Dar ce este foarte important la aceasta antena este sistemul de comanda si motorizare ce permite pozitionarea antenei catre orice punct de pe bolta cereasca si deasemenea, poate urmari triectoria satelitilor de joasa altitudine.

Am ridicat cupola pe observatorul astronomic

In ultimele saptamani, in poligonul de telecomunicatii si observatii astronomice pe care firma Bitnet il dezvolta in localitatea Marisel, jud.Cluj, s-a desfasurat din nou, o activitate febrila. Imediat ce au trecut sarbatorile de Paste, cladirea ce urmeaza sa adaposteasca telescopul Observatorului astronomic a fost decopertata pentru ca sa putem demara lucrarile de adaptare a constructiei la cupola de 3m, adusa tocmai din SUA. Am realizat o trecere de la structura rectangulara a acoperisului la structura circulara a cupolei prin intermediul unui inel metalic fixat pe... citeste mai mult

S-au blocat retelele de telefonie...

Daca vrei sa supraveghezi totul, ajungi sa nu mai supraveghezi nimic! Eu cred ca una din cauzele blocarii retelelor de telefonie la cutremurul din 25 aprilie a fost cauzata de modificarile aduse retelelor la implementarea numarului unic de urgenta 112. Aducerea tuturor apelurilor intr-un numar mic de noduri de telecomunicatii, ca sa se poata controla apelurile "false" la serviciul 112 (si nu numai pt. acest scop), avea consecinte previzibile... citeste mai mult

Proiectul MARISEL

BITNET C.C.S.S. din Cluj este o firma privata ce a fost infiintata in 1993. De la infiintare si pana in prezent,firma noastra a participat direct la multe proiecte de cercetare dintre care amintim doar cateva:
GOLIAT - asigurarea legaturilor radio cu primul satelit experimental romanesc
PORTASAT- care a explorat aplicatiile satelitilor in domeniul constructiilor.
HOTSAT-studiul, realizarea si operarea unor hotspoturi satelitate destinate zonelor rurale.
COSMOS- realizarea unei platforme de comunicatii spatiale mobile in banda S pentru nano-sateliti.
Printre partenerii nostri in cadrul unor astfel de proiecte,... citeste mai mult

Azi aniversam internetul

Azi, 13martie 2009 se implinesc 20de ani de cand Sir Tim Berners-Lee a prezentat o idee de comunicare rapida si flexibila sefului sau de la CERN (Centrul European de Cercetari Nucleare). Acesta ar fi afirmat ca ideea este vag conturata, dar interesanta. Acum, dupa 20 de ani, internetul a patruns adanc atat in casele noastre cat si in viata multora dintre noi. A facut ca distantele sa se reduca "la un click" a permis ca unii dintre noi sa lucreze in Europa in aceeasi echipa cu colegi aflati in... citeste mai mult

Parerea mea despre "extraterestri"...

(...) A crede ca in intreg Universul, doar Pamantul este capabil sa intretina viata, este la fel de absurd ca si conceptia geocentrista, care postula ca Pamantul este centrul sistemului solar si chiar a intregului Univers... Problema devine mai interesanta daca punem conditia ca pe un alt corp ceresc sa se dezvolte viata inteligenta asemenea cu a oamenilor de pe Pamant. Daca ne gandim la diversitatea fiintelor vii de pe Pamant si la faptul ca noi, oamenii, inca nu am reusit sa facem un schimb de informatii cu ele, ce sanse avem sa "detectam" inteligenta extraterestra? citeste mai mult

Accident in spatiu

Pentru prima data in istoria explorarii spatiului cosmic are loc o coliziune accidentala intre doi sateliti artificiali. Evenimentul a avut loc,conform declaratiei unor oficiali ai NASA,in data de 11 februarie 2009 la ora 04:55 GMT la aproximativ 790 km altitudine, undeva deasupra Siberiei. In ciocnire au fost implicati un satelit american... citeste mai mult

GeoEye-1 . Inca un ochi ne priveste din cer...

In data de 06 sept.2008 afost lansat pe orbita circumterestra un nou satelit destinat fotografierii Terrei. Lansarea s-a facut cu o racheta Delta II, de la baza Vandenberg a fortelor aeriene a Statelor Unite. Este primul satelit ca capteaza si ofera in timp real, imagini de inalta rezolutie destinate comercializarii. Principalii finantatori ai proiectului sunt National Geospatial-Intelligence Agency (NGA) care apartine de Departamentul Apararii Statelor Unite si ...Google. Satelitul are 1955kg, durata de viata... proiectata minimum 7ani, combustibil pentru 15 ani. Altitudinea medie de zbor 684km, inclinatia orbitei de 98 grade fata de planul ecuatorial, perioada de revolutie 98 minute. Rezolutia camerelor alb-negru este de 0.41m, iar a camerelor color,1.65m.

Aplicatiile informatiilor culese de acest satelit... citeste mai mult