In urma cu 100 de ani romanii erau deschizatori de drum in aeronautica si au pus bazele zborului reactiv. Acum incercam sa fim primiti in cercul exclusivist al celor ce au rezultate remacabile in cercetarea spatiului cosmic. Dar cum am spus si alta data, nu poti face cercetare de excelenta fara a-i asigura o larga si valoroasa baza de selectie. Cum am putea asigura aceasta baza?
In fotografia alaturata am surprins bucuria unui elev din Marisel dupa ce a vazut inelele lui Saturn si un doctor in astronomie care-i dadea explicatiile aferente ( foto:Paul Dolea)
Putina istorie
Suntem in anul 2010. In 16 decembrie se vor implini 100 de ani de la prima tentativa de zbor cu un avion propulsat de un motor cu reactie.La mansa era inginerul roman Henri Coanda, cel ce si proiectase avionul. Aparatul nu putea fi controlat eficient si pilotul si-a salvat viata in ultima clipa. Atunci, unul din marii ingineri ai omenirii, Gustave Eiffel,care l-a si sprijinit in tentativa de a efectua primul zbor reactiv,i-a spus: "Tinere, dumneata te-ai nascut cu treizeci de ani mai devreme".Intr-adevar, 29 de ani mai tarziu, in august 1939, avionul Heinkel He 178 a fost primul avion cu reactie complet operational.
In 25 iunie 1894 s-a nascut la Sibiu Herman Oberth, unul din parintii astronauticii. Acest fizician roman a pus bazele zborurilor spatiale actuale, prin conceperea unor propulsoare reactive destinate ajungerii in spatiul cosmic. In 1922, teza sa de doctorat ce analiza acest gen de zbor reactiv a fost respinsa la Universitatea din Munchen pe motiv ca ar fi fost nerealista. In 23 mai 1923 a prezentat aceasi lucrare la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj,unde a primit titlul de Doctor in fizica. Multe din ideile sale au fost aplicate mai tarziu la constructia temutelor rachete nemtesti V2 si la puternicele rachete purtatoare Saturn.
In Romania s-a nascut si Aurel Vlaicu, si Traian Vuia si Dumitru Prunariu... In urma cu 100 de ani romanii scriau istorie in aeronautica, erau pionieri in aviatie si pregateau cucerirea spatiului cosmic.
Unde ne aflam acum?
Acum ne luptam sa fim reprimiti in elita aeronauticii mondiale. ESA (the European Space Agency), este cel mai important organism european legat de cercetarea spatiului cosmic, un echivalent european al NASA. Sa speram ca demersurile Agentiei Spatiale Romane vor avea succes si vom fi reprimiti in grupul exclusivist al tarilor ce participa la cucerirea cosmosului.
Revenind acum cu piciorele pe Pamant si la posibilitatile noastre financiare, vom constata ca cercetrea spatiala prin utilizarea unor sateliti, navete, statii orbitale sau rachete purtatoare proprii este o activitate foarte costisitoare. In schimb, analiza unor date furnizate de parteneri din ESA sau participarea Romaniei la un program spatial comun sunt activitati posibile. Deasemenea,lansarea unor nanosateliti proprii cu rachete purtatoare ale altor organizatii si operarea lor prin statii sol aflate pe teritoriul Romaniei este o directie ce nu poate fi neglijata. O a treia directie de cercetare fezabila este studiul spatiului extraatmosferic prin mijloace specifice astronomiei sau radioastronomiei. O buna coordonare si o minima finantare a acestor activitati desfasurate la sol ne-ar permite sa ramanem aproape de activitatile spatiale. Dar chiar si pentru acest gen de activitati este nevoie de foarte buni specialisti. Ii avem? Cercetarea a fost mereu subfinantata si, cei ce au mai avut nervi si curaj, au plecat de mult spre alte meleaguri.
Care ar putea fi solutia?
Eu sunt convins ca singura solutie actuala este ca noi, cei ce am rezistat tentatiei de a pleca spre o lume mai buna, sa punem umarul pentru a educa asa cum trebuie generatia urmatoare. Ce inteleg eu prin "generatia urmatoare"? Sunt cei ce azi au 12-14 ani, sunt in formare si acum incep sa-si intrevada viitorul dar peste zece ani vor fi maturi, plini de sperante si avant in adevarata confruntere cu viata. Am auzit ieri ca se discuta o propunere legislativa ce prevede ca cei trecuti de 70 ani, sa nu mai stea "la coada". O idee atat de tembela n-am mai auzit de mult...In loc sa cautam solutii pentru a dispare cozile si a nu pierde timpul aiurea! Nemaivorbind ca este foarte probabil ca numarul de persone varstnice sa creeze cozi mari, iar celor mai putin batrani sa nu le vina randul niciodata sau doar dupa ce vor trece de 70 ani... Daca vom reusi sa educam asa cum trebuie generatia urmatore, vom putea spera ca la un moment dat sa dispara cozile si sa se dezvolte activitati economica aducatoare de profit real. Atunci se vor gasi bani pentru educatie, sanatate si pensii si de ce nu, chiar si pentru guvern si guvernanti.
Ce putem face, in mod practic?
Eu sunt fizician, cercetator la o firma privata si doctorand in Inginerie electronica si telecomunicatii la Universitatea Tehnica din Cluj. In primii ani de activitate am predat Fizica dupa care am trecut la activitati ingineresti. Dar dragostea pentru fizica in general, astronomie si astrofizica in special, m-a tinut conectat la cercetarile stiintifice actuale. Poate ca tocmai aceasta pendulare intre stiinta si tehnica m-a convins ca procesul educational trebuie sa fie atat interdisciplinar, cat si ancorat in realitatea cotidiana. Consider deasemenea ca activitatea didactica la clasa trebuie completata cu activitati extrascolare care sa prezinte elevului sau studentului posibile vocatii viitoare. Era in urma cu vreo patruzeci de ani. Am facut parte dintr-un grup de elevi de clasa a VII-a carora li s-a predat, de catre cercetatori consacrati, elemente ale teoriei grafurilor, algebra booleana, scheme logice si notiuni de programare, intr-un institut de cercetare din Cluj. Mai apoi, fiind la liceu, am facut lucrari de laborator si "practica" la Institutul de Tehnologii Izotopice si Moleculare. Aceste activitati mi-au marcat viitorul si, fiind acum trecut de cincizeci de ani, pot sa spun ca l-a maracat in sens pozitiv. Incerc acum sa transmit generatiei ce se afla inca pe bancile scolii o parte din cunostintele pe care le-am acumulat de-a lungul anilor. Pe de o parte am publicat o serie de articole de popularizare a stiintei iar pe de alta parte incerc sa pun bazele unei Scoli de vara cu caracter repetitiv avand ca directii de studiu astronomia, radioastronomia, tehnici de radiocomunicatii moderne si IT. Am proiectat si conduc lucrarile de constructie ale unui observator astronomic realizat cu fonduri private, am proiectat si executat Statia sol de comunicatii cu sateliti artificiali cu orbita joasa, toate acestea aflandu-se in dezvoltare in localitatea Marisel din judetul Cluj, pe un teren aflat in proprietate privata. Am incercat sa obtin sprijin in finantarea partiala a unei tabere educationale pilot pentru elevi din clasele VII-XII, tematica fiind initiere in astronomie si tehnici de radiocomunicatii terestre si spatiale, aceasta tabara fiind de fapt un precursor al Scolii de vara.
Demersurile mele au fost poate, prea discrete. Am incercat sa particip la un concurs de proiecte ce puteau obtine o finantare nerambursabila de 5000 euro dar ideea mea a fost respinsa "a priori" din varii motive. Probabil ca organizatia finanta doar proiecte axate pe strangerea gunoaielor, greblarea spatiului verde sau plantari de copaci. Probabil ca acest gen de activitati reprezentau limita lor de competenta si eu nu mi-am dat seama. Indiferent daca vor fi sau nu vor fi alti sponsori, la inceputul vacantei de vara o prima serie de 20 elevi se vor afla la Marisel intr-o tabara tematica si vor privi spre stele indrumati inclusiv de cercetatori consacrati de la Observatorul Astronomic al Academiei romane, filiala Cluj. Acestia, doctori in astronomie in adevaratul sens al cuvantului, vor sprijini actiunea fara a avea pretentii financiare. Dar despre organizarea acestei tabere si detalierea activitatilor aferente voi reveni.
Concluzii
Pentru a ne asigura viitorul trebuie sa investim in educatie si sa indrumam cu atentie intrarea in viata a generatiei urmatoare. Trebuie sa asiguram o educare realista iar contactele scolii cu alte organisme, institutii, unitati productive, de cercetare sau prestari de servicii sa fie cat mai dese. Notiunile teoretice dobandite in timpul orelor de curs desfasurate in scoala trebuie completate cu o serie de deprinderi practice. Si nu in ultimul rand, va trebui sa dam posibilitatea celor care au o inclinatie deosebita spre stiinta , arte sau sport sa-si arate talentul inca de pe bancile scolii. In muzica, pictura sau sport tinerele talente isi gasesc destul de usor, un sprijin. De ce nu s-ar investi si in elevii ce au o inclinatie deosebita spre stiinta? Invatamantul este de fapt activitatea ce poate face ca o natiune sa renasca sau sa dispara in neant. Hai sa-i dam din nou, importanta cuvenita!
Vedere partiala a statiei sol pentru comunicare cu nanosateliti, de la Marisel-Romania, dezvoltata de firma 
