Accident in spatiu

Pentru prima data in istoria explorarii spatiului cosmic are loc o coliziune accidentala intre doi sateliti artificiali. Evenimentul a avut loc,conform declaratiei unor oficiali ai NASA,in data de 11 februarie 2009 la ora 04:55 GMT la aproximativ 790 km altitudine, undeva deasupra Siberiei. In ciocnire au fost implicati un satelit american din familia de sateliti Iridium, functional, avand masa de 560kg si un satelit rusesc, nefunctional, cu masa de 900 kg. Constelatia de sateliti Iridium este formata din 66 sateliti ce orbiteaza in jurul Pamantului pe orbite inclinate joase. Acestia asigura functionarea unei retele de telefonie mobila globala, cu acces direct al telefonului la satelit. Eventualele disfunctii care pot sa apara in urma acestui eveniment vor fi rezolvate prin plasarea unui satelit "de rezerva" cu aceiasi parametri orbitali cu ai celui distrus.
Acest prim accident spatial aduce din nou in actualitate problema monitorizarii si gasirii unor solutii de neutralizare a deseurilor cosmice. Numarul acestor sateliti nefunctionali ce nu mai pot fi manvrati de pe Pamant este in continua crestere. Deasemenea , diverse fragmente rezultate din activitatea spatiala pot pune in pericol functionarea altor sateliti sau chiar provocarea unor accidente, chiar si in cazul unor misiuni cu echipaj uman. Nu mai dsemult de un an de zile, satelitul de spionaj USA193 a trebuit distrus de catre marina americana pentru ca a scapat de sub control si a ajuns pe o orbita instabila la altitudine prea joasa, unde frecarea (cu straturile chiar si foarte rarefiate ale atmosferei)i-au grabit sfarsitul. Datorita dimensiunilor mari, acest satelit a reprezentat un real pericol, deoarece nu s-a putut afirma cu certitudine ca el va arde complet (ca si majoritatea meteoritilor) la intrarea in atmosfera. La vremea respectiva, urmarind un link de pe acest blog, ati putut urmari in timp real pozitia pe cer a satelitului, iar cei ce au avut curiozitatea, au putut sa-l vada in serile cu cer senin ale lunii februarie 2008 chiar si cu ochiul liber.

GeoEye-1 . Inca un ochi ne priveste din cer...

In data de 06 sept.2008 afost lansat pe orbita circumterestra un nou satelit destinat fotografierii Terrei. Lansarea s-a facut cu o racheta Delta II, de la baza Vandenberg a fortelor aeriene a Statelor Unite. Este primul satelit ca capteaza si ofera in timp real, imagini de inalta rezolutie destinate comercializarii. Principalii finantatori ai proiectului sunt National Geospatial-Intelligence Agency (NGA) care apartine de Departamentul Apararii Statelor Unite si ...Google. Satelitul are 1955kg, durata de viata... proiectata minimum 7ani, combustibil pentru 15 ani. Altitudinea medie de zbor 684km, inclinatia orbitei de 98 grade fata de planul ecuatorial, perioada de revolutie 98 minute.Rezolutia camerelor alb-negru este de 0.41m, iar a camerelor color,1.65m.

Aplicatiile informatiilor culese de acest satelit sunt foarte vaste:

-supraveghere infrastructura- cai de comunicatii terestre, conducte de gaze naturale, etc.

-supravegherea resurselor naturale

-agricultura si mediu

-monitorizarea dezastrelor

-aparare

-cartografie si topografie

Desigur ca exista sateliti dedicati activitatilor militare care au performante superioare dar, pentru prima data se ofera utilizatorilor civili imagini in timp real la acest nivel de rezolutie.

In prima imagine atasata este prezentat satelitul GeoEye-1, iar in a doua, una din imaginile captate de acest satelit.

Apendice matematic in sprijinul ipotezei mele

Dati click pe imagine

Timp si spatiu.Limitele Universului observabil

Bine v-am regasit, am fost un pic ocupat dar am incercat totusi sa sintetizez in cateva randuri principiile modelului meu:
1.Orice punct din spatiu este centrul unei structuri de sfere concentrice S(-n),S(-n+1),...,S(0),...,S(n), unde n tinde la infinit.
2.Fiecare structura spatiala S(n) are un "timp propriu" T(n) astfel incat ceasurile din S(n) si S(n-1) nu sunt sincrone.
3.Orice eveniment fizic poate fi incadrat intr-un spatiu S(n), raza spatiului fiind determinata de "amplitudinea" acelui eveniment, adica de zona spatiala in care el produce efecte.
4.Am considerat ca viteza luminii c , este aceeasi indiferent de spatiul S(n)
5.Am aratat, pornind de la determinarile lui Hubble ca exista o relatie de dependenta liniara a "timpului propriu " a une structuri, de rangul acelei structuri, iar Universul poate fi considerat "static", nu este necesar modelul "Big Bang", iar deplasarea spre rosu este datorata "dilatarii timpului" cand se prelucreaza informatii din structuri de rang din ce in ce mai inalt.
6.Cred ca "paradoxul Olbers" se explica prin faptul ca pentru noi,care suntem observatori intr-un spatiu de rang (r), spatiul de rang (r+n) din care informatiile pe care le primim vin atat de lent incat nu le mai putem prelucra, reprezinta limita Universului observabil.

P.S. Am reusit sa prezint mai sus cateva calcule matematice care vin in sprijinul teoriei mele.Daca dati click pe imagine,veti vedea relatiile mai mari. Deasemenea, va invit sa cititi articolul de mai jos referitor la acest subiect, chiar daca inca nu are coerenta corespunzatoare.
Deasemenea, va invit sa cititi un articol in completare pe adresa http://dolea.blogspot.com
Daca doriti sa va exprimati parerea, va invit la discutii pe forumul revistei StiintaAzi.ro: http://www.stiintaazi.ro/Forum/index.php?topic=938.0

Subspatiu, spatiu, hiperspatiu

INTRODUCERE http://paul-dolea.blogspot.com/ ( english)

In cele ce urmeaza voi incerca sa sintetizez o idee ce ma preocupa de mai bine de 20 de ani.Nu am pretentia ca ceea ce va voi prezenta ar fi o lucrare argumentata cu un aparat matematic adecvat si nici ca este bine racordata la principiile de baza ale fizicii cuantice sau ale astrofizicii deoarece activitatea pe care o desfasor nu mi-a mai dat timp pentru a dezvolta aceasta teorie si de a-i da un suport matematic corespunzator. Dar timpul trece si nu iarta asa ca m-am hotarat sa va prezint aceasta idee cu toate ca nu este total cristalizata.

Voi utiliza in cele ce urmeaza cativa termeni pe care incerc sa-i definesc mai mult intuitiv decat principial:

• amplitudinea unui eveniment este zona spatiala in care evenimentul produce efecte masurabile
• spatiul este spatiul fizic ce ne inconjoara si cu care interactionam prin simturile noastre iar evenimentele remarcabile pot fi puse in evidenta cu o aparatura nu foarte sofisticata
• subspatiul este spatiul fizic in care evenimentele remarcabile nu pot fi puse in evidenta cu mijloacele utilizate in spatiu sau hiperspatiu deoarece "amplitudinea" acestor evenimente este mult mai mica decat a celor ce...
  se desfasoara in spatiu
• hiperspatiul este spatiul fizic in care evenimentele remarcabile nu pot fi puse in evidenta cu mijloacele utilizate in spatiu sau subspatiu deoarece "amplitudinea" acestor evenimente este mult mai mare decat a celor ce se desfasoara in spatiu.

Voi considera ca viteza luminii nu depinde de "scara" la care se desfasoara evenimentele, adica este aceeasi atat in subspatiu cat si in spatiu sau hiperspatiu.

CE AS VREA SA ARGUMENTEZ

As vrea sa arat ca timpul este dependent nu atat de viteza de deplasare a unui "observator relativist" cat de "scara " la care se desfasoara evenimentele, cu alte cuvinte, timpul "curge" diferit in subspatiu,spatiu sau hiperspatiu, iar dependenta relativista a timpului propriu a unui observator este caz particular a teoriei mele. Mai concret, as vrea sa arat ca, deoarece exista o relatie de forma t=t(v/c), ar trebui sa gasim forma unei functii f si semnificatia termenului S, astfel incat t=f(S,c) unde f trebuie sa se incadreze in teoria relativitatii, t este "timpul propriu" de desfasurare a unui eveniment, S este "scara" la care se desfasoara evenimentul iar c este vitaza luminii.

Cu alte cuvinte, daca un eveniment remarcabil in subspatiu se desfasoara intr-un timp oarecare t (masurat de un observator aflat in acel subspatiu), acelasi eveniment se va desfasura intr-un timp t' mult mai mic decat t pentru un observator aflat in spatiu.

Deasemenea, daca un eveniment remarcabil in hiperspatiu se desfasoara intr-un timp oarecare t" (masurat de un observator aflat in acel hiperspatiu) , acelasi eveniment se va desfasura intr-un timp t mult mai mare decat t" , pentru un observator aflat in spatiu.

In al doilea rand, as vrea sa afirm ca aceasta structura este repetitiva, adica subspatiul este hiperspatiu pentru o structura de rang inferior, iar hiperspatiul este subspatiu pentru o structura de rang superior.

CE PUTEM OBSERVA

Evenimentele remarcabile ce se desfasoara la scara subatomica au o durata extrem de scurta , iar durata lor poate fi determinata doar prin metode indirecte de masurare. Evenimentele remarcabile ce se desfasoara la scara universului cunoscut au o durata extrem de lunga, iar durata lor poate fi determinata doar prin metode indirecte de masurare.

"Deplasarea spre rosu" a spectrelor emise de stele indepartate poate fi explicata nu neaparat printr-un efect Doppler datorat "expansiunii" Universului ci, mai degraba datorita faptului ca noi comparam spectrul unui eveniment ce se desfasoara in hiperspatiu cu spectrul unui eveniment ce se desfasoara in spatiu, iar orologiile proprii acestor evenimente "bat" diferit.

Daca luam in considerare elementele "scarii Planck" si facem raportul intre "lungimea Planck" si "timpul Planck", obtinem viteza luminii.

RECAPITULARE

• Universul are o structura ierarhizata de tip S (-n), S (-n+1),...,S,...,S(+n-1), S(n) si este nu numai nemarginit ca intindere, ci si ca numar de elemente structurale.
• Trecerea de la o structura de rang inferior la alta de rang superior (sau invers) se face treptat, fara sa existe delimitari ce pot fi puse in evidenta
• Ceasurile unor observatori aflati in structuri diferite nu sunt sincrone, astfel incat intr-o structura de rang superior timpul "curge" mai lent decat intr-o structura de rang inferior.
• "Dilatarea timpului"din teoria relativitatii restranse este efectul daplasarii unui observator care trece treptat, pe masura cresterii vitezei sale, in structuri spatiale de rang din ce in ce mai mare.
• Exista , probabil o relatie matematica de tip t= f(S,c) care sa exprime dependenta timpului propriu dintr-o structura, de rangul acelei structuri.

Cluj-Napoca, 03decembrie2007 fiz.PAUL DOLEA

Sateliti artificiali

Sateliti cu orbita inclinata

Satelitii geostationari au orbite situate in plan ecuatorial, iar perioada lor de revolutie este egala cu perioada de rotatie a Pamantului in jurul axei sale (o zi siderala). Spre deosebire de acestia,satelitiicu orbita inclinata au timp de revolutie mai mic decat ziua siderala si,conform legilor mecanicii, deplasarea lor se face mai aproape de suprafata Pamantului.
Functie de parametri orbitali,satelitii se impart in trei categorii:
- sateliti GEO (Geostationary Earth Orbit)au orbita in plan ecuatorial, la 36000Km de suprafata Pamantului si se rotesc... sincron cu Pamantul, parind "ficsi" pe bolta cereasca.
- satelitii MEO (Medium Earth Orbit) au orbita medie,adica 1500-36000Km de suprafata Pamantului
- satelitii LEO (Low Earth Orbit) au orbita joasa, adica 500-1500Km.
Printr-o alegere corespunzatoare a parametrilor orbitali, satelitii de tip MEO sau LEO pot "acoperi" o mare parte din suprafata Pamantului si de aceea sunt utilizati in supraveghere, cartografiere, meteorologie, telecomunicatii mobile,radiobalize GPS sau aplicatii militare.
In cele ce urmeaza, va voi prezenta catreva categorii de sateliti cu orbita inclinata si valorile medii ai parametrilor orbitali.
a)satelitii meteorologici de tip LEO au perigeul aproape egal cu apogeul (orbite aproape circulare) deplasandu-se la altitudini de aproximativ 850Km. Perioadele de revolutie au valori de aproximativ 100 minute, iar inclinatia orbitei de aproximativ 99 grade.
b)satelitii militari,daca au orbita circulara, aceasta se situeaza la valori intre 350Km si 900Km, iar la cei cu orbita eliptica au apogeul departat pana la 30000Km iar perigeul se poatae apropia pana la valori de 200Km, inclinatia orbitelor 90-100 grade,perioada de revolutie de aproximativ 100 minute.
c) satelitii de telecomunicatii Iridium, care sunt utilizati la o retea globala de telefonie mobila au orbite aproape circulare la 750Km altitudine, perioade de revolutie de aproximativ 100 minute, orbitele inclinate la 86 grade.
d)satelitii destinati radioamatorilor orbiteaza la altitudini de 500-1300Km, cu perioade de revolutie de 90=1400 minute, orbite inclinate intre 0 grade si 100 grade
e)satelitii din reteaua GPS se situeaza la altitudini de aproximativ 20000Km, au perioada de revolutie de 718 minute, inclinatia orbitelor inte 64 grade si 55 grade

Telescopul HUBBLE,lansat de NASA, are orbita la 575Km deasupra Pamantului si perioada de revolutie de 97 minute.
Paul Dolea

A trecut o jumatate de secol...

In urma cu exact 50 de ani, omenirea a trecut intr-o noua era: era spatiala. Daca pana atunci trecerea de la o epoca a istoriei la alta s-a facut treptat, fara a putea preciza un moment de cotitura, de aceasta data putem spune ca era spatiala a inceput in data de 04 octombrie 1957,cand... primul satelit artificial a fost plasat pe o orbita circumterestra. Din acel moment civilizatia a inceput sa se dezvolte intr-o noua dimensiune,impulsionand tehnologia si mai ales telecomunicatiile spre orizonturi inimaginabile.
La acest moment aniversar,gandurile imi zboara in viitor.Oare ce va fi peste cincizeci de ani? Din pacate,dezvoltarea exploziva a tehnologiei are si o latura negativa pe care nu trebuie s-o neglijam:pericolul autodistrugerii.Aceasta a devenit posibila acum,cand un razboi atomic poate fi infaptuit cu mijloacele erei spatiale. Sa fim optimisti si sa speram ca tagma politicienilor se va debarasa continuu de elementele extremiste si de cele ce vor suprematie cu orce pret, trimitandu-le pe o isula pustie unde sa se joace intre ei de-a razboiul, cu pistoale si tunuri de apa.

Radiotelescopul de la Marisel-Romania

In frumoasele zile ale lunii octombrie 2006, o echipa de (mai putin) tineri dar entuziasti, a "plantat" pe un platou montan, la altitudinea de 1250m, o parabola de 4m diametru cu o fundatie de 12 tone , echipata cu motoare pentru... controlul azimutului si al elevatiei, cu ghiduri de unda si LNB-uri pentru scanarea cerului in banda C si benzile Ku. S-a realizat in acest fel un mic radiotelescop. Controlul radiotelescopului se face cu microcontrolere. Echipa de entuziasti a fost formata din fiz.Octavian Cristea, fiz.Paul Dolea si ing.Gheorghe Stanciu.