(Articolul a fost publicat initial in ianuarie 2010, dar l-am „reincarcat”
acum, pentru ca sunt din nou, alegeri )
In ultimele zile, expresia “flacara violeta” a
avut un impact mediatic de neimaginat. In general, cei care poseda notiuni de
baza de fizica sau chimie stiu de ce o
flacara este rosie, portocalie, galbena , verde, albastra sau de ce nu,
violeta. Iata ca acum, aceasta expresie este repetata si interpretata in fel si
chip de multe persoane care se cred (chiar daca nu au si ajuns) personalitati.
Pentru ca pe mine ma intereseaza in primul
rand fizica si de-abia in al doilea rand metafizica si stiu ca acesti termeni se refera
la activitati destul de diferite, voi incerca sa explic pe scurt de ce o
flacara este rosie, portocalie, albastra sau chiar violeta.
Una din metodele fizice de baza utilizate pentru
a determina compusii unei substante este asa-numita “analiza in flacara”. Cum se face aceasta analiza? Se ia o proba din
substanta necunoscuta si se introduce in zona cea mai fierbinte a unei flacari.
Flacara este de fapt formata din plasma, adica un amestec de electroni, ioni si
molecule neutre , dar care au energii foarte mari. Atomii substantei
necunoscute vor primi energie datorita interactiunii cu particulele
constituente ale plasmei si o parte din electroni vor ajunge intr-o stare
excitata, de energie inalta, dar instabila. Revenirea acestor electroni pe un
nivel energetic stabil este insotita de emisia unei radiatii electromagnetice
de o anumita frecventa. Aceasta frecventa depinde de atomii substantei
necunoscute si este cu atat mai mare, cu cat “saltul energetic” este mai mare.
Si pentru cei care nu stiu, voi spune aici (citandu-l pe Planck) ca o cuanta de
lumina rosie are energie mai mica decat una de culoare portocalie, galbena,
verde, albastra sau violeta (in aceasta ordine crescatoare din punct de vedere
energetic). Iar culoarea flacarii depinde de substata analizata prin aceasta
metoda. Astfel, calciul coloreaza flacara in rosu, sodiul in galben, fierul
produce o flacara galben-aurie, cuprul coloreaza flacara in verde, plumbul in
albastru iar potasiul o coloreaza in violet. Si iata cum am gasit o firava
legatura intre fizica si …metafizica.
Ascunse ramanand pentru multi dintre noi
“meandrele concretului”, ma voi agata putin de “metafizica”, incercand sa-i
deformez aspectul si s-o imping, usor-usor, spre fizica.
Am avut nu demult alegeri prezidentiale (era
vorba de alegerile din 2009) si rezultatele scrutinului au desemnat un nou
presedinte de tara. “Alea iacta est “ dar “vox populi, vox dei” (sper ca nu va
inchipuiti ca v-am injurat intr-o limba necunoscuta). Am afirmat mai sus ca in
acest articol voi incerca sa imping metafizica spre o stiinta exacta . Voi
incerca de asemenea sa explic de ce cred unii politicieni ca sunt manipulati cu
campuri necunoscute si pot fi determinati sa ia decizii contrare vointei lor.
Se stie ca prin retelele neuronale ale
corpului uman trec impulsuri electrice, controland si influentand functionarea
intregului organism. Aceste impulsuri genereaza unde electromagnetice de foarte
joasa frecventa care pot fi puse in evidenta. In mod cert, un camp perturbator
poate influenta negativ functionarea creierului si chiar a intregului organism.
De multe ori am intalnit persoane care s-au plans de migrene, ameteli sau stari
de neliniste inaintea sau in timpul unor furtuni cu dese descaracari electrice.
O posibila explicatie ar putea fi chiar perturbarea impulsurilor neuronale de
catre campurile electromagnetice din timpul furtunii. O diminuare a efectelor
poate fi obtinuta prin ecranare, cu ajutorul unor suprafete conductoare. Dar la
joasa frecventa ecranarea este extrem de dificila .
Eu nu cred ca in lupta politica actuala s-a ajuns la
utilizarea unor tehnici subversive bazate pe iradierea cu campuri electromagnetice de foarte joasa frecventa. Pe de alta parte, un astfel de
camp nu poate selecta tintele, actionand doar asupra
anumitor indivizi. Cei care au notiuni de baza referitore la campurile
electromagnetice se pot gandi la utilizarea unor “spire in scurt-circuit” sau
alt gen de protectii metalice, care pot diminua sau chiar anihila campurile perturbatoare.
Eu cred ca obiceiul stramosilor de a purta lanturi si bratari de aur sau de
argint, are pe undeva o motivatie stiintifica. Poate ca in vechime, regii si
imparatii (fara sa stie de ce ) purtau coroanele de aur ca pe niste spire in
scurt-circuit asezate la nivelul creierului, pentru a putea gandi liber,
neperturbat. Multe lacase de cult sunt acoperite de cupole groase de cupru, ca
niste adevarate ecrane protectoare.
Dar nu am vazut inca inici un candidat la alegerile
prezidentiale care sa poarte pe cap ceva asemanator, care sa-l apere de
perturbatii si sa-l avantajeze . Si sper sa nu vedem, la viitoarele mitinguri
electorale, alegatori purtand turbane impletite din cablu UTP iar pe cei din
prezidiu purtand jobene facute din galeti de tabla zincata.
