Un drept la replica

   

Intr-un articol publicat in editia elctronica a Jurnalului National, pe care il gasiti aici, un reporter al acestei publicatii aduce acuzatii grave Agentiei Spatiale Romane si incearca sa discrediteze importanta si profesionalismul cercetatorilor care  lucreaza in cadrul ei sau colaboreaza cu acest organism de varf al cercetarii din Romania.
Pe scurt, reporterul minimizeaza importanta lansarii primului satelit artificial al Pamantului proiectat si construit in Romania si crede ca faptul ca s-a defectat pe orbita dupa doar cateva zile de la lansare a cauzat un esec total al proiectului.
Nu sunt direct vizat de autorul acestui articol dar, pentru ca am participat  la programul Goliat, nu pot sa las  acele afirmatii cel putin inexacte, fara replica.
In primul rand, proiectul Goliat a avut mai multe obiective:

• Formarea si educarea unei generatii de cercetatori tineri care sa fie capabili sa participe, DIN ROMANIA, la activitati de proiectare, executie si lansare a unor sateliti artificiali ai Pamantului, respectand exigentele unui organism de varf al cercetarii europene: Agentia Spatiala Europeana (ESA). Aceasta Agentie Spatiala Europeana este echivalentul european an NASA si este a doua putere mondiala in explorarea spatiului cosmic.
• Crearea unei infrastructuri la sol capabile sa asigure controlul complet al unei misiuni spatiale realizate cu sateliti de orbita joasa (LEO- adica Low Earth Orbit)
• Realizarea unui nanosatelit care sa aiba toate caracteristicile unui satelit stiintific reduse la dimensiunea unui cub cu latura de 10 cm si masa de 1kg. Acesta sa fie capabil sa treaca toate testele la sol, la exigentele Agentiei Spatiale Europene si sa fie declarat calificat pentru plasare pe o orbita circumterestra.
• Efectuarea unor experimente stiintifice pe orbita si comunicarea la sol a datelor experimentale.

Din aceste 4 obiective majore, doar cel de-al patru-lea nu a fost realizat. Nu vreau acum sa insist asupra cauzelor care au redus dramatic sansele functionarii satelitului pe orbita, dar trebuie sa subliniez  faptul ca echipamentele au fost proiectate si realizate pentru o traiectorie circumterestra cu altitudinea de zbor de 400-600km iar lansatorul a anuntat in ultima clipa, cand nu se mai puteau face modificari, ca traiectoria va fi eliptica, cu perigeul de aprox. 350km si apogeul la 1450km. Satelitul a ajuns astfel in zone unde radiatia cosmica are o intensitate foarte mare, fara sa fi fost proiectat sa reziste la acest flux intens de radiatii. Chiar daca satelitul unguresc (MaSat-1) si cel polonez (PW-sat) au rezistat pe orbita, cu alti 4 steliti lansati impreuna cu Goliat nu s-a putut asigura legatura radio, dupa lansare.
Voi reveni acum la  unul din obiective, realizarea unor infrastructuri la sol capabile sa sustina, din Romania, misiunile stiintifice ale unor sateliti de orbita joasa.
Statia Sol de la Marisel, la proiectarea si realizarea careia am contribuit in mod direct (si spun asta cu o mandrie pe care nu vreau nicidecum sa o ascund), a realizat reeceptii sporadice ale semnalului radio emis de Goliat, imediat dupa lansare. Pentru validarea echipamentelor de receptie si a strategiei aplicate, atat in punctul de receptie temporar din Cluj-Napoca, cat si la Statia Sol de la Marisel, am efectuat receptii regulate si stabile ale semnalelor radio emise de satelitii MaSat-1 si PW-sat, precum si de multi alti sateliti din aceeasi categorie.
La Statia Sol din  Marisel s-a desfasurat, in ultimii trei ani, o intensa activitate stiintifica recunoscuta la nivel national si international. Cercetarile stiintifice efectuate aici au permis scrierea, in ultimii doi ani, a sapte articole stiintifice si a mai multor prezentari la conferinte stiintifice de rang international. Doua din articolele publicate au aparut in cele mai prestigioase reviste (la nivel mondial) din domeniu.
Statia Sol  din Marisel a devenit, in ultimii trei ani, un centru de initiere a  tinerilor elevi si studenti din Romania,  pasionati de astronautica, astronomie si radio science, Scoala de Vara "Generatia Urmatoare" ajungand in vara lui 2012, la a treia  editie.
Trei doctoranzi ai Universitatii Tehnice din Cluj-Napoca isi fac acum proiectele de cercetare stiintifica utilizand echipamentele instalate la Marisel. Tot aici s-au finalizat doua lucrari de masterat si un grant postdoctorat.
Si pentru ca o imagine poate fi mai sugestiva decat o mie de cuvinte, va invit sa urmariti cu atentie, galeria foto de mai jos.

Sfarsitul lumii se amana

Am mai spus si alta data ca internetul a produs o cotitura in evolutia omenirii similara cu cea care a aparut dupa inventarea tiparului. Internetul a creat milioane de canale de informare sau de dezinformare si permite o manipulare a opiniei publice cu o mai buna eficienta decat se putea atinge prin presa scrisa sau audiovizual. Dar cum s-a ajuns ca in ultimul timp sa apara o reala psihoza in masa legata de sfarsitul iminent al civilizatiei actuale, o psihoza care a atins chiar si persoane cu o pregatire stiintifica destul de avansata? Si nu spun prostii, zilele trecute am fost intrebat, de persoane cu o buna pregatire stiintifica, daca "alinierea planetelor" poate provoca dezastre naturale care pot distruge civilizatia actuala. Bineinteles ca raspunsul meu a fost categoric: NU.
Hai sa analizam lucid informatiile raspandite pe diverse cai, legate de acest subiect.

1.Alinierea planetelor
Sistemul nostru solar este format din astrul central, adica Soarele, planete, planetoizi, asteroizi si alte corpuri ceresti care graviteaza in jurul Soarelui. Periadele de revolutie ale acestor corpuri ceresti in jurul Soarelui sunt diferite, fiind mai mici de un an terestru pentru planetele mai apropiate de Soare  (Mercur, Venus) si mai mari pentru cele mai indepartate de Soare (Marte, Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun). Nu am enumerat aici asteroizi sau planetoizi deoarece masa lor este mult mai mica decat cea a planetelor.Avand perioade de revolutie diferite, este normal ca , din cand in cand, planetele Sistemului solar sa se "alinieze", adica sa se gaseasca toate intr-un anumit unghi solid, de dimensiuni mai mari sau mai mici, avand ca varf Soarele. Dar masa tuturor acestor corpuri ceresti este cu mult mai mica decat cea a Soarelui si nicidecum o astfel de aliniere nu poate fi o catastrofa.

2.Impactul Pamantului cu un corp ceresc de mari dimensiuniEste putin probabil in perioada imediat urmatoare. Performantele actualelor sisteme optice sau radar de detectare a obiectelor potential periculoase pentru Pamant si civilizatia actuala permit detectarea unor astfel de obiecte aflate la distante mari de planeta noastra. Exista o baza de date, cu estimarile aferente privind traiectoria si probabilitatea de impact a obiectelor cosmice cunoscute, ce se intinde pe multi ani inainte. Intr-adevar, in fiecare an se descopera obiecte cosmice noi si poate ca acest fapt imi da de gandit daca deductiile mele logice in aceasta directie pot fi linistitoare pentru urmatorii zeci de ani.

3.Schimbarea iminenta a polilor magnetici
Se stie de zeci de ani ca polii magnetici ai Pamantului se deplaseaza lent, cu cativa  kilometri in fiecare an. Exista  o retea mondiala de observatoare specializate in masurarea campului magnetic terestru, atat ca intensitate cat si ca directie. Astfel de masuratori se fac si de catre echipamente instalate pe sateliti artificiali ai Pamantului. Nici un cercetator din acest domeniu, nici o institutie credibila si nici un observator magnetometric nu a pus in evidenta vreo manifestare anormala a magnetismului teresru. Singurele perturbatii masive sunt cauzate de eruptiiile solare dar aceste perturbari nu dureaza mai mult de cateva zile, dupa care totul revine la normal

4.Accelerarea trecerii timpului
Speculatii pe aceasta tema au aparut in ultimii ani, sub diferite forme. Si foarte multi "profeti" afirma ca un fenomen periodic natural, rezonanta Schumann, si-ar fi schimbat in ultimii ani caracteristicile sale esentiale.
Si acest gen de afirmatii sunt false, frecventele ce caracterizeaza acest fenomen sunt legate de dimensiunile cavitatii globale formate intre suprafata Pamantului si ionosfera. De mai bine de 60 de ani a fost pus in evidenta acest fenomen natural, sute de cercetatori au urmarit si urmaresc in continuare fenomenul si, in afara unor foarte mici oscilatii in raport cu valorile medii, frecventele de rezonanta Schumann au ramas neschimbate. Am dezvoltat si argumentat pe larg aceasta problema intr-o postare mai veche (din 2009), pe care o puteti citi aici

Prin urmare, va sfatuiesc sa nu va alarmati. Vin sarbatorile de iarna, Craciunul si Anul Nou. Dar inainte de Craciun, in data de 21 decembrie, la ora 13:11 ora Romaniei va avea loc solstitiul de iarna din acest an, un eveniment astronomic foarte normal. Dupa aceasta data, noptile vor deveni din ce in ce mai scurte, pana la solstitiul de vara din iunie 2013 cand vom avea cea mai scurta noapte. Si aceste solstitii se repeta de miliarde de ani...

Toamna se numara bobocii!

Toamna anului 2012 a fost lunga si secetoasa, cu multe zile care au semanat mai degraba a cu o vara tarzie. Poate ca si de aceea am amanat asa de mult timp ziua bilantului verii care a trecut.De fapt, este un bilant pe 5 luni, de la inceputul lunii iulie si pana la inceputul lunii decembrie, o  perioada care, pentru mine, a fost foarte incarcata de activitati si evenimente.
Prima jumatate a lunii iulie a fost marcata de Editia a III-a a Scolii de Vara "Generatia Urmatoare" pe care am initiat-o si o conduc inca de la prima editie.Ca si in editiile precedente, si in acest an cursantii au efectuat activitati cu care multi dintre ei erau familiarizati din editiile precedente:

• observarea petelor solare si a cerului noptii cu echipamentele optice cu care este dotata Scoala de Vara
• determinarea directiei meridianului local si a orei la care Soarele tranziteaza acest meridian
• orientarea in teren cu ajutorul receptoarelor GPS
• scanarea cerului in banda de 12 GHz
• transmisii audio-video cu echipamente wireless

In fiecare editie am incercat si voi incerca sa completez activitatile desfasurate in editiile precedente cu altele noi. Astfel, in acest an, elevii au participat la demonstratii de receptie voce si date de la sateliti artificiali de joasa altitudine. In paranteza fie spus, receptia semnalelor emise de catre acesti sateliti este cu mult mai dificila decat receptia semnalelor emise de sateliti geostationari iar echipamentele de receptie sunt total diferite. O alta actiune care a starnit un viu interes a fost receptia de imagini ale partii de nord a continentului african, a Mediteranei si a Europei, in timp real, cu antene  care au urmarit trecerea de la orizont la orizont a satelitilor meteorologici de joasa altitudine care au avut treceri peste partea centrala si de est a Europei. La experimentele si demonstratiile care s-au facut intr-una din zile au participat si 13 studenti de la Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca. Si aceasta a treia editie a avut un larg ecou in presa scrisa si in audio-vizual. O satisfactie deosebita am avut-o intr-una din zilele verii care a trecut cand, un prieten, mi-a spus ca d-ul Alexandru Mironov a avut cuvinte de lauda pentru aceasta Scoala de Vara, intr-o emisiunile transmisa de televiziunea nationala.
La sfarsitul lunii iulie am primit o veste foarte buna: au fost anuntate rezultatele unei competitii de proiecte de cercetare desfasurate la nivel national si unul din proiectele de cercetare la care particip a primit finantare. Este vorba de un proiect de monitorizare optica a satelitilor de orbita medie si inalta si a unor obiecte potential periculoase care se afla in apropierea Pamantului.
In luna august mi-am permis un concediu de cateva zile pe litoralul romanesc al Marii Negre. Am revenit la Cluj cu forte proaspete si am continuat experimetele de receptie VLF in Cluj si la Marisel.
Inceputul lunii septembrie a fost marcat de o alta veste buna. Un articol stiintific la care am colaborat in calitate de coautor a fost publicat in cea mai importanta revista de astronautica: Acta Astronautica. Aceasta revista este sponsorizata de International Academy of Astronautics si este indexata ISI. Titlul articolului este:Long baseline stereoscopic imager for close to Earth objects range measurements. 

In paralel cu masuratorile si experimentele legate de receptia semnalelor VLF am continuat redactarea tezei de doctorat. Aceasta activitate este fascinanta pentru ca te obliga sa tii pasul cu tot ceea ce este nou in domeniul de cercetare pe care ti l-ai ales si sa iti pui ordine in gandire si in informatiile pe care le acumulezi. 

Inceputul lunii noiembrie a adus o noua veste buna. Un alt proiect de cercetare la care particip a fost bine apreciat de evaluatori si va fi finantat in cadrul Agentiei Spatiale Europene (ESA) 

Dupa cum am aratat mai sus, nu am stat degeaba, chiar daca nu am mai scris pe blog ata de des cum obisnuiam mai demult. Ma voi revansa in schimb in periada imediat urmatoare.