Blogul Spacesignals prezinta o parte din preocuparile mele din urmatoarele domenii: Invatamant: ca initiator si fondator al Scolii de vara "Generatia Urmatoare" ce se desfasoara, anual, la Marisel; ca student, la Scoala Doctorala a Universitatii Tehnice din Cluj-Napoca. Cercetare: Obiecte spatiale din apropierea Pamantului (NEO); telecomunicatii asigurate de sateliti artificiali; activitatea solara si vremea spatiala; Unde electromagnetice de foarte joasa frecventa. Productie: Proiectare si executie de aparate si echipamente cu scop didactic sau pentru cercetare stiintifica; consultanta si prestari de servicii in telecomunicatii terestre sau satelitare. TOATE ARTICOLELE DE PE ACEST BLOG AU FOST SCRISE DE MINE. Aproape toate fotografiile de pe blog au fost facute de mine sau cu aparatul meu foto, acolo unde apar si eu in cadru. Am participat activ la proiectarea, instalarea echipamentelor si realizarea constructiilor aferente prezentate pe acest blog. Daca aveti sugestii sau alte idei pe care doriti sa mi le comunicati, nu ezitati sa-mi scrieti la adresa de mai jos:



Friday, February 25, 2011

Un mecanism de sponsorizare a cercetătorilor individuali. Cum funcţionează în realitate?

Exista mai multe legi şi norme de aplicare a lor care se referă la sponsorizarea evenimentelor culturale, sportive sau a acţiunilor cu scop caritabil sau umanitar. Mi-am pus întrebarea dacă activitatea ştiinţifică poate fi sprijinită printr-un mecanism de sponsorizare similar şi dacă mecanismul teoretic are aplicabilitate practică. Veţi vedea în cele ce urmează ce am constatat.

Multe persoane (sau chiar personalităţi) din sfera politică a României consideră cercetarea ştiinţifică o activitate lipsită de importanţa iar pe cercetători o categorie de persoane „asistate”, cărora le arunci din când în când, resturi de mâncare. Ei spun că în România nu se face cercetare „de excelenţă” şi de aceea nu merită să se aloce fonduri mai mari acestei activităţi. Nu cred că au dreptate, dar nu vreu să dezvolt acum şi aici acest subiect.

Bugetul actual al României nu permite o finanţare a cercetării pe ansamblul ei la nivelul unor state dezvoltate şi de aceea cercetătorii tineri şi bine pregătiţi pleacă din ţară. Colectivele rămase în ţară sunt formate, în general, din cercetători trecuţi de 45 de ani, legaţi prin casă, familie sau credite bancare, de pământul românesc. De ce s-a ajuns la această situaţie? Nu intru acum în amănunte dar majoritatea institutelor de cercetare funcţionau înainte de 1989 în clădiri noi sau bine intreţinute, cu terenuri aferente valoroase, numai bune pentru a fi introduse în circuitul imobiliar.
Problemele financiare şi economice care au apărut în 2009 au lovit şi cercetarea din România. Cercetătorii români au fost sfătuiţi să plece sau să-şi caute mecanisme de finanţare alternativă, de la agenţii economici viabili, din ţară sau străinătate. Să analizăm puţin aceste posibilităţi de finanţare.

Divizând cercetarea în două categorii, cea imediat aplicativă în economie şi cea fundamentală sau cu o aplicabilitate de perspectivă, vom constata că în prima categorie ne lovim de multe ori de un handicap tehnologic şi de cheltuielile mari aferente implementării unui produs nou. Dacă se investesc bani în cea de a doua categorie, investiţia se recuperează greu (sub aspect financiar) sau nu se recuperează niciodată. Dacă domeniul în care îţi desfăşori activitatea de cercetare nu are o aplicabilitate economică imediată, nu ai nici o şansă să obţii sprijin financiar pe baza unui contract de cercetare finanţat de un agent economic. De aceea, în toate ţările lumii, acest gen de cercetare este finanţată din fonduri publice sau de ONG-uri. Grupul de cercetători din care fac parte are expertiză în cercetarea spaţiului cosmic apropiat şi fizica atmosferei înalte. Deci, şanse mici de a găsi un agent economic care să ne finanţeze cercetările. Am participat în schimb, cu succes, la concursurile de proiecte de cercetare finanţate sau cofinanţate de la bugetul cercetării dar fondurile alocate in ultimii ani au fost reduse sub nivelul de subzistenţă. Ştiind că activităţile sportive, cele culturale sau ale cultelor pot primi sponsorizare din partea agenţilor economici, am căutat o argumentare legislativă care să permită sprijinirea cercetării cu sume deductibile fiscal. Şi iată ce am găsit:

Parlamentul României a adoptat în data de 28 septembrie 2004 Legea nr.376 care se referă la posibilitatea acordării unor burse private respectând Instrucţiunile de aplicare ale legii, instrucţiuni ce au fost publicate în Monitorul Oficial nr.1151 din 06 decembrie 2004. Pe scurt, această lege prevede următoarele:

Orice persoană juridică de drept privat care înregistreaza profit din activitatea economică pe care o desfăşoară poate acorda o bursă care să sprijine financiar pe cei angrenaţi într-o formă de învăţământ acreditată. Aceştia pot fi elevi, studenţi, doctoranzi, etc.

Cheltuielile înregistrate în contabilitate, aferente contractului prin care se acordă bursa privată se scad din impozitul pe profit datorat dacă reprezintă cumulativ mai puţin de 3 la mie din cifra de afaceri, şi nu mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat, calculat înainte de această deducere.
Bursa poate fi acordată pe întreaga perioadă a studiilor sau pe perioade mai scurte, conform contractului dintre părţi.

Valoarea bursei nu poate fi mai mică decat salariul minim pe economie (actualmente, 670lei/lună).

Bursa poate fi suspendată pe perioada în care beneficiarul ei nu îndeplineşte clauzele stabilite prin contract.

Pe perioada acordării bursei, beneficiarul bursei nu poate fi încadrat la firma care-i acordă această bursă.

Eu sunt, de obicei, optimist şi am gândit în modul următor: Firma de cercetare nu poate fi sprijinită prin sponsorizare dar pot fi sponsorizaţi cercetătorii care urmează o formă de şcolarizare acreditată. Eu sunt doctorand in anul II la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca aşa că mă încadrez în prevederile acestei legi. Ca urmare, am citit cu atenţie Legea şi Instrucţiunile de aplicare, mi-am făcut pe trei pagini A4 o prezentare a activitaţilor ştiinţifice sau în folosul comunităţii, în care sunt angrenat, cu câteva fotografii sugestive şi am pornit acţiunea de cautare a sponsorilor. Am lăsat materialele la secretariatele unor bănci sau societaţi financiare nebancare. Deasemenea, firme din domeniul telecomunicaţiilor, energetică, producţie, comerţ sau prestări de servicii, alese din cele ce eram sigur că au profit şi încă unul substanţial. După ce am distribuit vreo 20 de astfel de prezentări cu solicitarea de sponsorizare aferentă, în care le promiteam şi organizarea unor prelegeri pe teme de astronomie sau similare pentru angajaţii lor sau pentru copii angajaţilor lor, am aşteptat reacţiile. Şi reacţiile le aştept şi acum, după aproape 2 luni. Nu mi-a răspuns nimeni, nici că poate, nici că nu poate. Tăcere totală.
Nu pot generaliza concluziile mele la nivel de ţară pentru că demersurile mele s-au limitat la firme din Cluj şi poate că nici dintre acestea nu am reuşit să aleg un “eşantion reprezentativ”, dar impresia mea este că chiar dacă teoretic poţi obţine o bursă privată, practic vei reuşi foarte greu sau nu vei reuşi.
P.S. (din data de 20 iunie 2011) Chiar daca nu am obtinut o bursa privata, doua firme clujene au decis sa ma ajute: Banca Transilvania a hotarat sa sprijine financiar realizarea unor senzori ce-mi sunt necesari in cadrul proiectelor de cercetare stiintifica. Deasemenea, firma VLG, unul din cei mai importanti distribuitori de cabluri electrice din Europa Centrala si de Est m-a sponsorizat cu 4500m de conductor electric izolat, necesar la constructia unui magnetometru triaxial de mari dimensiuni. Si pe aceasta cale, le multumesc pentru sprijin.

Read more!

Tuesday, February 22, 2011

Activitatea solară şi vremea spaţială

Pe scurt:

Soarele este o stea variabilă. Această variabilitate se manifestă printr-o intensificare a activităţii solare urmată de o perioadă de acalmie. Analizând observaţiile astronomice făcute timp de câteva sute de ani se poate constata o ciclicitate a activităţii solare cu o perioadă de aproximativ 11 ani. Intensificarea activităţii solare se manifestă la nivelul solului prin apariţia aurorelor boreale sau australe, perturbaţii în telecomunicaţii terestre sau prin sateliţi, efecte biologice, perturbaţii în liniile de înaltă tensiune sau distrugeri în conductele de transport ale ţiţeiului sau gazelor naturale. Am intrat din plin într-o perioadă de creştere a activităţii solare al carui maxim se estimează a fi în anul 2013. De aceea ne aşteptăm, în perioada imediat următoare, la perturbaţii dese şi intense cauzate de intensificarea activităţii solare. În cele ce urmează mă voi referi pe scurt la mecanismele prin care se produc aceste perturbaţii.

Atmosfera Pământului

Pamântul este înconjurat de atmosferă. Pe masură ce ne îndepărtăm de suprafaţa Pământului, atmosfera devine mai rarefiată, ajungând ca la altitudini de ordinul a 1000 de kilometri să se piardă în vidul cosmic. Procesele fizice ce apar în diversele straturi ale atmosferei şi neomogenitatea pe care o prezintă aceasta în funcţie de altitudine a dus la împărţirea ei în mai multe straturi. Aceste straturi se întrepătrund, neexistând o limitare bine definită între ele. Radiaţia solară ionizează gazele neutre din atmosferă rezultând ioni pozitivi şi electroni liberi. În acest proces de ionizare, vântul solar şi radiaţia cosmică au o pondere mică în raport cu cea a radiaţiei solare. La altitudini mari radiaţia solară este intensă dar numarul de molecule din unitatea de volum este mic. Din acest motiv, procesul de ionizare nu este intens iar concentraţia ionilor este redusă. Pe măsură ce altitudinea scade, concentraţia moleculelor din atmosferă creşte, crescând şi probabilitatea de absorbţie a fotonilor. În schimb intensitatea radiaţiei solare scade datorită absorbţiei din păturile superioare ale atmosferei . Un proces opus ionizării este cel de recombinare. Electronii liberi se recombină cu ionii pozitivi rezultând din nou molecule neutre. Dependenţa de altitudine a proceselor de ionizare şi recombinare face ca la altitudini de ordinul a 300km concentraţia ionilor să fie maximă iar la altitudini mai mici de 10km acest fenomen sa fie insesizabil.Gradul de ionizare şi altitudinea diverselor straturi ale ionosferei se modifică în funcţie de radiaţia solară incidentă. Din această cauză apar variaţii în funcţie de anotimp, latitudine şi de perioadă a zilei (zi sau noapte). Pe lângă aceste modificări previzibile şi regulate, exploziile şi erupţiile solare provoacă perturbaţii subite ale ionosferei. Descărcările electrice intense şi frecvente din timpul furtunilor putenice, eclipsele de Soare (parţiale sau totale) influenţeaza şi ele diversele straturi ale ionosferei.

Activitatea solară

Din punct de vedere al influenţei Soarelui asupra planetei Pamânt, activitatea solară o putem descrie prin schema de mai jos:

Erupţiile solare (CME- Coronal Mass Ejections) constau in emisii masive de plasmă magnetizată în heliosferă. Viteza medie a particulelor constituente este de aproximativ 470km/s, fiind mai mică în perioadele de minim de activitate solară (250km/s) şi mai mare în perioadele de maxim (550km/s). Activitatea solară poate ajunge, în perioadele de maxim, la 3-4 erupţii pe zi. Vântul solar (Solar wind) este un curent de particule încărcate electric (electroni şi protoni), emis continuu din atmosfera superioară a Soarelui. Viteza medie a vântului solar este de 400km/s. Aceste particule au energie cinetică mare ce le permite să scape de atracţia gravitaţională a Soarelui şi să formeze heliosfera. Emisia radiativă comună se referă la radiaţia electromagnetică pe care Soarele o emite intr-un spectru larg, ce cuprinde unde radio, microunde, radiaţie în infraroşu, vizibil,ultraviolet, raze X sau gamma.

Exploziile solare (Solar flares) se produc în atmosfera Soarelui şi degajă, intr-un interval de timp scurt, o cantitate mare de energie electromagntică. Dacă explozia solară este foarte intensă ea poate provoca o erupţie solară (Coronal Mass Ejection). Exploziile solare sunt mai frecvente în perioadele de maxim de activitate solară şi mai rare în perioadele de minim. Soarele este o stea variabilă. Activitatea solară are o ciclicitate de aproximativ 11ani. Activitatea solară se manifestă, la nivelul Pământului, prin modificări ale ionosferei şi prin perturbarea magnetosferei. Dacă aceste modificări sunt bruşte şi majore, la nivelul solului pot să apară aurore boreale sau australe, perturbaţii în telecomunicaţii terestre sau prin sateliţi, efecte biologice, perturbaţii în liniile de înaltă tensiune sau chiar distrugeri în conductele de transport ale ţiţeiului sau ale gazelor naturale.

Efecte ale intensificării activităţii solare

Intensificarea activităţii solare poate produce efecte perturbatoare sau chiar distructive în radiocomunicaţii. Un puternic semnal perturbator va înrăutăţi raportul semnal/zgomot al liniei de transmisie , apărând în acest fel, întreruperi. Majoritatea echipamentelor de radiocomunicaţii (mai ales cele destinate recepţiei) sunt aparate sensibile, capabile să pună în evidenţă chiar şi cele mai slabe semnale radio. Dacă aceste echipamente sensibile sunt supuse unui câmp electromagnetic intens, multe din elementele semiconductoare din etajele de intrare vor fi distruse. Eruptiile solare si exploziile solare pot avea efecte distructive asupra reţelelor de distribuţie ale energiei electrice. Un câmp magnetic variabil va produce, prin inducţie, o tensiune electromotoare perturbantă în reţelele lungi de distribuţie ale curentului electric. Fluctuaţiile ce pot să apară vor fi greu de compensat, existând riscul apariţiei unor avarii majore. Tot datorită tensiunilor electromotoare induse, furtunile electromagnetice puternice pot avea efecte distructive asupra conductelor destinate transportului a gazelor naturale şi a lichidelor petroliere. Descărcările electrice necontrolate şi coroziunea electrochimică în zonele de cuplaj a conductelor pot avea efecte catastrofale. O alta categorie de efecte sunt perturbările traficului aerian, prin întreruperi ale comunicaţiilor radio sau prin dereglarea echipamentelor destinate navigaţiei. Nici efectele biologice, ce pot afecta comportamentul sau chiar sănătatea organismelor vii nu sunt de neglijat.

Importanta studierii “vremii spatiale” si a emiterii de prognoze in acest domeniu

În urmă cu 152 de ani, în 1 septembrie 1859, o puternică furtună electromagnetică a afectat liniile de telegraf şi a provocat aurore boreale atât de intense încât la lumina lor roşie sau verde se puteau citi ziarele. Fenomenul a rămas în istorie sub denumirea "Carrington Event". Un raport recent al Academiei de Ştiinţe a Statelor Unite arăta că o furtună similară ar produce societăţii noastre ultratehnologizate pagube de peste 1000 de miliarde de dolari. Pentru refacerea completă a infrastructurii high-tech, în urma unui astfel de eveniment, se estimează un necesar de 4 pana la 10 ani. Pentru comparaţie, pagubele produse de uraganul Katrina au fost evaluate la valori între 80 si 125 miliarde de dolari. Furtunile electromagnetice puternice pot avea efecte dezastruoase asupra echipamentelor de telecomunicaţii şi de navigaţie sau asupra aeronavelor aflate în zbor. Deasemenea, variatiile mari ale câmpului magnetic pot induce în liniile de înaltă tensiune curenţi importanţi ce nu pot fi compensaţi. Astfel, în data de 13martie 1989, o puternică furtună magnetică a provocat căderea sistemului de distribuţie a energiei electrice în nordul Statelor Unite şi în sudul Canadei, timp de aproape nouă ore. Pagube serioase apar şi datorită curenţilor induşi în conductele lungi de transport a petrolului sau a gazelor naturale, provocând deteriorări sau chiar explozii. Furtunile electromagnetice acţionează nefast şi asupra organismului uman. În cadrul unui studiu efectuat asupra populaţiei din Moscova s-a constatat că în timpul unor astfel de furtuni au loc foarte multe atacuri de cord. Se observă de asemenea, o reducere semnificativă a ritmului cardiac şi a presiunii arteriale.

Concluzii

Trăim alături de Soarele nostru care ne asigură existenţa pe Pământ. Soarele este un astru viu ce pulsează cu o ritmicitate de 11 ani şi trebuie să ne adaptăm la această cadenţă. Dezvoltarea actuală a societăţii ne face din ce în ce mai vulnerabili la capriciile vremii spaţiale. Va trebui să dezvoltăm modele din ce în ce mai performante pentru fenomenele asociate activităţii solare, căutând să prevedem şi să diminuăm continuu efectele negative ale modificărilor bruşte şi intense. Detectarea în timp real a exploziilor solare ne va permite să ne pregătim pentru momentul în care materia rezultată din erupţia solară asociată va interacţiona cu ionosfera, cu sateliţii artificiali ai Pământului sau va produce efecte la sol.


Read more!