spacesignals

Vremea spatiala la inceputul anului 2012: o saptamana de foc

2012-01-24T08:10:00.000-08:00

Activitatea solara are o periodicitate de aproximativ 11 ani. In doua articole mai vechi pe care le gasiti aici si aici, am incercat sa explic, pe intelesul tuturor, stransa legatura dintre activitatea solara si asa numita "vreme spatiala". Astazi voi analiza evenimentele notabile din activitatea solara si efectele produse la nivel global, in ultimele 10 zile.
Soarele se apropie de un maxim al activitatii sale care se va gasi undeva in anii 2012 si 2013. Aceasta intensificare a activitatii solare o resimtim de cateva zile prin variatia rapida a fluxului de electroni, protoni sau alte particule elementare aflate in componenta vantului solar, cresterea fluxului de radiatii X produse de Soare, modificari brutale ale campului magnetic terestru, perturbari bruste ale ionosferei, intreruperi pe caile de comunicatii radio si aparitia unor splendide aurore boreale in zona arctica.
Dar sa analizam pe scurt, activitatea solara din ultimele zile:
In ziua de 15 ianuarie 2012 au putut fi puse in evidenta un numar de 13 evenimente solare, din care 5 intensificari bruste ale emisiilor de raze X si o explozie solara.
In ziua de 16 ianuarie 2012 numarul de evenimente solare notabile a fost 12, dintre care 5 intensificari bruste ale emisiilor de raze X, 4 explozii solare dintre care una insotita de eruptie solara.
In ziua de 17 ianuarie 2012 au putut fi puse in evidenta un numar de 13 evenimente solare, dintre care 4 intensificari bruste ale emisiilor de raze X si 4 explozii solare.
In data de 18 ianuarie 2012 numarul de evenimente notabile a crescut brusc, inregistrandu-se 30 de eveniumente remarcabile dintre care 8 intensificari bruste ale emisiilor de raze X, 2 explozii solare si o emisie intensa de masa din coroana solara (eveniment de tip CME-adica Coronal Mass Ejection).
In data de 19 ianuarie 2012 numarul de evenimente notabile a crescut din nou, inregistrandu-se 40 de eveniumente remarcabile dintre care 4 intensificari bruste ale emisiilor de raze X, 5 explozii solare si o emisie intensa de masa din coroana solara (eveniment de tip CME-adica Coronal Mass Ejection). S-au inregistrat deasemenea 17 intensificari ale emisiei de unde radio in diverse benzi de frecvente.
In data de 20 ianuarie 2012 numarul de evenimente notabile a scazut, ajungand la 25, dintre care 8 intensificari bruste ale emisiilor de raze X si 2 explozii solare
Data de 21ianuarie 2012 a fost o zi relativ linistita. Au fost puse in evidenta 11evenimente solare dintre care doua intensificari ale emisiei de raze X si doua explozii solare.
In data de 22 ianuarie activitatea solara s-a intensificat din nou. S-au inregistrat 11eruptii solare si 6 intensificari ale emisiei de raze X.
In 23 ianuarie 2012 s-au inregistrat 10 explozii solare si o crestere brusca si extrem de intensa a emisiilor de raze X.
In 24 ianuarie activitatea solara a fost de nivel obisnuit pentru aceasta perioada a ciclului solar: s-au inregistrat 13 evenimente notabile, dintre care cinci explozii solare si trei intensificari ale emisiilor de raze X.
Periada 22ianuarie-24ianuarie a fost marcata de impactul fluxului intens de protoni (emis in timpul evenimentelor CME din zilele anterioare) cu magnetosfera Pamantului si cu straturile inalte ale ionosferei. Aceasta interactiune a provocat puternice furtuni magnetice care au fost puse in evidenta de observatoarele geomagnetice raspandite pe intreg globul. In figurile alaturate am reprodus 2 histograme semnificative furnizate de serviciul "Space Weather" al NOAA (The National Oceanic and Atmospheric Administration- USA)
In data de 25 ianuarie activitatea solara a fost destul de redusa. S-au inregistrat o singura explozie solara, dandu-ne impresia ca s-a potolit furtuna. Dar impresia era gresita deoarece ieri, 26 ianuarie 2012 s-a inregistrat o noua intensificare a activitatii solare, inclusiv o emisie intensa de masa din coroana solara (eveniment de tip CME-adica Coronal Mass Ejection).
Concluzie:
In intervalul 18 ianuarie-26 ianuarie 2012, activitatea solara a fost deosebit de intensa. Aceasta intensificare a produs splendide aurore boreale dar si furtuni geomagnetice puternice, perturbatii notabile in straturile ionosferei, deteriorari sau chiar intreruperi ale cailor de comunicatii radio si intensificari ale fluxului de raze X din spectrul radiatiei solare.
Si nu cred ca este o coincidenta faptul ca in aceasta perioada am simtit cu totii fenomene meteorologice ciudate (descarcari electrice in atmosfera in plina iarna), severe sau chiar catastrofale.

NOŢIUNILE DE BAZĂ ALE ASTRONOMIEI (partea I)

2012-01-16T04:29:00.000-08:00

Introducere

Încă din vremuri de mult apuse oamenii au privit spre cer. Cei mai mulţi îl priveau cu o inerentă teamă de necunoscut. Norii înfricoşători sau Soarele arzător, ploile torenţiale, tunetele, fulgerele şi trăsnetele, năşteau întrebări care aşteptau răspunsuri. În nopţile senine, Luna care strălucea pe cerul înstelat, constelaţiile, asteroizii, cometele şi meteoriţii făceau un spectacol nocturn greu de înţeles. Încet-încet, în mii de ani, au apărut şi răspunsuri. Unele corecte, altele greşite. Unele clare, altele confuze. Răspunsurile sau interpretările au fost date de vraci, preoţi sau filozofi iar mai târziu de oameni de ştiinţă: matematicieni şi fizicieni. S-au conturat în mod treptat două domenii noi ale cunoaşterii: meteorologia şi astronomia. Au apărut şi oameni de ştiinţă specializaţi în aceste două domenii: meteorologi şi astronomi.

În cele ce urmează vom parcurge împreună primii paşi în astronomie prin intermediul unui ciclu de scurte articole scrise pe înţelesul tuturor. Vom căuta răspunsuri la următoarele întrebări:

Ce sunt stelele, planetele, planetoizii, sateliţii, asteroizii, cometele şi meteoriţii?
Ce este Soarele şi Sistemul Solar?
De ce vedem Soarele, Luna şi stelele că se mişcă pe cer. De ce este noapte, apoi zi, din nou noapte, din nou zi? De ce există anotimpuri, de ce vara ziua este mai lungă şi mai caldă decât iarna?
Ce sunt eclipsele de Soare şi eclipsele de Lună?
Ce sunt sateliţii artificiali şi de ce sunt ei importanţi pentru civilizaţia actuală?
În final vom vorbi de timp şi de stele, galaxii, nebuloase, supernove, pulsari şi găuri negre, mergând împreună, pas cu pas, spre limitele cunoaşterii ştiinţifice.

Corpuri cereşti şi obiecte cereşti; unităţi de măsură folosite în astronomie

Corpurile cereşti sunt formate din materie aflată în stare solidă, gazoasă sau plasmă. Ele pot fi individualizate prin caracteristicile lor, prin limite bine definite şi prin poziţia lor bine determinată în raport cu un punct de observare aflat de obicei, pe Pământ.

Din această primă categorie fac parte stelele, planetele, sateliţii, asteroizii şi meteoriţii.

Obiectele cereşti sunt o categorie mai largă, care include corpurile cereşti. Obiectele cereşti pot fi formate dintr-un ansamblu de corpuri cereşti aflate într-o relativă apropiere şi interdependenţa.

Spre deosebire de corpurile cereşti, obiectele cereşti nu sunt întotdeauna bine delimitate în spaţiu şi nici nu au întotdeauna o structură omogenă.

Din cea de a doua categorie fac parte sistemele stelare, stelele duble, roiurile stelare, centurile de radiaţii sau asteroizi, norii de praf interstelar, galaxiile şi grupurile de galaxii.

( Continuarea articolului pe saitul UNAWE Romania: dati click aici )

UNAWE si Universul Copiilor

2012-01-16T03:33:00.001-08:00

Am aflat recent de existenta unei organizatii transfrontaliere care are ca scop popularizarea astronomiei in randurile celor mici. Organizatia are 2 obiective majore:

Atragerea celor mici spre cunoasterea stiintifica a mediului inconjurator
Familiarizarea copiilor cu notiuni elementare de astronomie

Numele organizatiei, UNIVERSE AWARENESS (Cunoasterea si intelegerea Universului) sintetizeaza chiar scopul activitatilor desfasurate in cadrul organizatiei. Amploarea actiunii este reflectata de urmatoarele date:

38 organizatii nationale participante
mai mult de 400 educatori angrenati in desfasurarea proiectului
de la infiintare pana in 2011, 203 cadre didactice au primit indrumari din partea organizatiei
copii participanti la actiuni coordonate de UNAWE, pana in 2011: 802

Ideea implementării programului internaţional UNAWE in Romania a apărut la începutul anului 2009, din dorinţa de a face cunoscute noţiunile de astronomie copiilor care doresc să afle mai multe despre acest domeniu. Un grup de tineri entuziasti, sprijiniti de Astroclubul Bucuresti s-au implicat in actiuni de popularizare a Astronomiei in randul copiilor.

Iata de ce, fiind intrebat de cei care au initiat implementarea proiectului in Romania daca vreau sa ma implic, am raspuns afirmativ. Intr-o prima etapa, voi scrie, pe intelesul celor mici sau a celor neinitiati intainele Universului, un ciclu de articole care sa le asigure accesul la notiunile de baza ale Astronomiei. Aceste articole vor aparea pe scurt si pe acest blog, varianta completa putand fi citita pe saitul UNAWE Romania.

Va astept la curs!

Halou in jurul discului aparent al Lunii la inceput de ianuarie

2012-01-09T07:13:00.000-08:00

In seara zilei de 6 ianuarie 2012 pe cerul Clujului a aparut un fenomen meteorologic interesant. In jurul discului aparent al Lunii s-a format un inel luminos, un halou. Ca de obicei, am avut la mine aparatul de fotografiat. L-am instalat pe trepied, am facut setarile necesare pentru fotografiere nocturna si am obtinut cateva clisee reusite. Puteti vedea, mai jos, unul din cliseele realizate in centrul Clujului. Liniile oblice care apar pe cliseu sunt linii de alimentare a iluminatului public.

Halou in jurul discului aparent al Lunii. Dati clik pe imagine pentru a vedea detalii (foto: Paul Dolea)

Aparitia unui cerc luminos in jurul discului aparent al Lunii sau al Soarelui este un fenomen optic de refractie a luminii prin miliarde de cristale mici de gheata de forma unor prisme hexagonale regulate, aflate in nori Cirrus ( la peste 5000m deasupra solului). Pe doua din fetele laterale ale prismei, neparalele si nealaturate, se produce o dubla refractie datorita careia fasciculul practic paralel al razelor de luna este deviat cu un unghi de aproximativ 22 grade. Un observator aflat la sol va vedea, sub un unghi de 2x22 grade, un cerc luminos in jurul discului aparent al Lunii (sau al Soarelui).

Desigur ca multitudinea de cristale de gheata din norii Cirrus au orientari diferite dar cele care au o orientare perpendiculara pe directia razelor de luna vor crea efectul optic de halou. Un alt observator, aflat in alt punct de observare, va beneficia de refractia luminii pe o alta multime de cristale, vazand un "alt halou".

Terorismul...astral

2012-01-09T00:00:00.000-08:00

In editia electronica a postului Realitatea a fost publicat, intr-una din zilele trecute, un articol cu titlul: Altă APOCALIPSĂ? Planeta Zeilor s-ar putea ciocni de Pământ, articol pe care-l gasiti aici

Atras de titlul incitant am citit articolul si am trimis si un comentariu la articol care, nu stiu de ce, nu a fost publicat. Reproduc mai jos comentariul meu:

Domnilor redactori, un asa amestec de baliverne nu am mai citit de mult timp. Eris este o planeta pitica, la marginea Sistemului Solar. Fiind atat de departe nu are cum sa ajunga pana pe 21decembrie 2012 la "intalnirea cu Pamantul".

Se stie de mult timp ca polii magnetici ai Pamantului se deplaseaza, nu-i o noutate si nu-i nici un pericol! Pamantul nu e "hopa Mitica" sa-si schimbe polii cand vor ziaristii...

Intr-adevar, daca prin absurd, ar disparea campul magnetic terestru, viata pe Pamant ar fi pusa in pericol, dar, deocamdata, nici vorba de asa ceva. Modificarile la scara planetara, la scara Sistemului Solar si a Galaxiei nu apar de la o zi la alta.

Istoricii afirma ca, de la inceputurile civilizatiei si pana in Evul Mediu, samanii, vracii si preotii ingrozeau plebea cu prevestiri apocaliptice si mii de pericole virtuale. Cu toate ca pe vremea aceea nu existau tratate de psihologie, puterea stia ca psihoza accentueaza obedienta.

Analiza cat de cat stiintifica a fenomenelor geofizice (intr-un cadru mai larg, popularizarea stiintei in randul maselor) ar fi mai benefica pentru civilizatie. Macar "terorismul astral" sa fie diminuat, ca anihilarea celui economic nu este la indemana oamenilor de stiinta, oricat de bine ar fi ei pregatiti.

Aderarea Romaniei la ESA a fost ratificata

2011-12-14T22:00:00.000-08:00

Procesul de integrare in structurile europene a activitatilor de cercetare, dezvoltare si inovare ce se desfasoara in Romania a depasit o noua etapa. In Monitorul Oficial nr.883/14.XII.2011 a fost publicata Legea pentru ratificarea Acordului dintre Romania si Agentia Spatiala Europeana (ESA).
Agentia Spatiala Europeana este poarta de acces a Europei spre spatiul cosmic, un omolog european al NASA (National Aeronautical and Space Agency). Urmatoarele tari europene sunt membre ale ESA, avand drepturi depline: Austria, Belgia, Republica Cehă, Danemarca, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia, Elveţia, Marea Britanie si Romania. Ungaria, Polonia, Estonia şi Slovenia sunt "state europene colaboratoare". Dupa cum vedem, dintre statele foste comuniste, doar Cehia si Romania au fost primite in acest club select. ESA coordoneaza resursele financiare şi intelectuale destinate activitatilor spatiale ale statelor membre putand astfel sa sustina programe şi activităţi care depăşesc cu mult capacitatea unei singure ţări europene. Programele ESA sunt concepute pentru a cunoaşte mai multe despre Pământ, despre spaţiul din imediata sa apropiere, despre sistemul nostru solar, precum şi pentru a dezvolta tehnologii şi servicii satelitare şi a promova industria aeronautica europeană.

45 de minute dedicate de Radio Cluj Observatorului astronomic Marisel

2011-12-12T03:16:00.000-08:00

In data de 10 decembrie 2011, imediat dupa editia de pranz a radiojurnalului Societatii Romane de Radiodifuziune, postul Radio Cluj a difuzat emisiunea "Carte de vizita" dedicata in intregime observatorului astronomic Marisel si activitatilor de cercetare care se desfasoara acolo. Reportajul si interviul realizat in cadrul emisiunii poate fi ascultat pe pagina dedicata emisiunii, dand click aici. Auditie placuta!

Radio Cluj, in vizita la Observatorul Astronomic Marisel

2011-12-09T11:57:00.000-08:00

Sambata, 10 decembrie 2011, la ora 13:oo, postul regional Radio Cluj va difuza emisiunea "Carte de vizita" dedicata Observatorului Astronomic Marisel si activitatilor de cercetare ce se afla in stadiu de implementare sau deja se desfasoara in cadrul acestuia: Observarea in spectru vizibil sau radio a obiectelor cosmice LEO (Low Earth Orbit), potential periculoase pentru Pamant; monitorizarea undelor electromagnetice de joasa frecventa de origine naturala sau artificiala; "vremea spatiala" si activitatea solara, analizate prin metode radio. In ultimul rand, dar nu ca importanta, la Observatorul Astronomic Marisel sunt instalate si o serie de echipamente ce permit stabilirea de legaturi radio cu sateliti de joasa altitudine (LEO)
Tot la Marisel, cu sprijinul direct al cercetatorilor firmei BITNET din Cluj se desfasoara anual Scoala de vara "GENERATIA URMATOARE" pentru elevi pasionati de astronomie si tehnici avansate de comunicatii radio.
Puteţi asculta Radio Cluj in Transilvania, în FM sau AM pe urmatoarele frecvenţe:FM: 95,6MHz; 87,9MHz; 95,4MHz sau AM: 909KHz; 1404Khz; 1593KHz
Cei care locuiesc in afara arcului carpatic sau chiar mai departe, "peste mari si tari" pot asculta programele difuzate de Radio Cluj, live, pe net:
http://www.radiocluj.ro/ro/ sau
http://www.romaniaradio.ro/radio/radio-cluj.shtml
sau alte streamuri audio de pe net. Prezentarea "promo" a emisiunii dedicate Observatorului Marisel facuta de Radio Cluj o gasiti dand click aici.

Nu uitati de premiul de fidelitate oferit celor care urmaresc atent emisiunea, de sponsorul BRD Groupe Societe Generale, sucursala Cluj :100 RON. Ora concursului : 13.50

Ne vom auzi deci, sambata 10 decembrie 2011 la orele 13.oo ( ora Romaniei) , la emisiunea "Carte de vizita", realizata si difuzata de Radio Cluj.

The 100 Year Starship Study public symposium

2011-11-21T00:39:00.000-08:00

The 100 Year Starship Study public symposium (simpozion dedicat ideilor avangardiste care ar putea revolutiona zborurile spatiale si ar permite calatarii interstelare in cel mult 100 ani) a avut loc in perioada 30 septembrie-2 octombrie 2011 la Hilton Convention Center in Orlando, Florida.
Simpozionul a avut mai multe sectiuni dedicate atat posibiliatilor de propulsie cat si problemelor legate de durata indelungata a unui astfel de zbor interstelar. Pentru cei ce cred ca un astfel de simpozion este o gluma sau o intalnire a scriitorilor de literatura science fiction voi aminti aici cele doua organizatii ale SUA care s-au implicat in selectia materialelor prezentate si chiar in organizarea Conferintei: NASA (the National Aeronautics and Space Administration) si DARPA (The Defense Advanced Research Projects Agency)
O sectiune aparte a fost cea dedicata ideilor "exotice", adica acelor idei care puse in practica, ar permite astfel de calatorii printr-un mod diferit de abordare a conceptului de "spatiu-timp".
La aceasta sectiune colegul si prietenul meu, Octavian Cristea, cercetator la BITNET CCSS din Cluj-Napoca, a prezentat un articol care a starnit un viu interes. El a incercat sa arate ca exista posibilitati alternative de deplasare in spatiu-timp, altele decat cele utilizate acum. Domnul Octavian Cristea a fost singurul cercetator din Romania care a avut o prezentare stiintifica la acest simpozion.
Pentru informatii suplimentare referitoare la The 100 Year Starship Study public symposium dati click aici.

Alarma falsa!

2011-11-12T09:56:00.000-08:00

In editia electronica a cotidianului Adevarul a aparut azi 12 noiembrie 2011 o stire alarmanta privind iminenta unei furtuni magnetice devastatoare.
Furtunile magnetice de mare intensitate sunt cauzate de interactiunea dintre vantul solar si campul magnetic terestru. Vantul solar poate ajunge la o intensitate mare (viteza, concentratie de particule de mare energie) doar in urma unor eruptii solare de mare intensitate. Furtuna magnetica apare dupa 3-4 zile de la momentul eruptiei. Ultimele eruptii puternice au fost in data de 05 noiembrie (doua) si in dimineata zilei de 06 noiembrie (una). Aceste eruptii si-au facut deja simtite efectele in zilele trecute. De atunci Soarele este relativ calm. Deci, nici azi, nici maine nu vor fi furtuni magnrtice puternice. Alte informatii despre activitatea solara si vremea spatiala pe blogul meu, aici.

Constructia antenei magnetice de 3m

2011-11-08T23:26:00.000-08:00

Senzorul de camp electromagnetic de joasa frecventa (VLF,ULF,SLF si ELF) bazat pe fenomenul de inductie a fost realizat cu sprijinul direct al firmei VLG cu sediul in Martinesti, judetul Cluj. Ei sunt lideri pe piata est-europeana in comercializarea conductorilor electrici. Conducerea firmei a fost placut impresionata de proiectele mele si a decis sa ma sponsorizeze cu 4500m de conductor electric izolat avand sectiunea de 1mmp. Din acesti 4500m de conductor am utilizat 1500m pentru construirea acestei antene, 3000m ramanad pentru un senzor triaxial.
Prima etapa a fost construirea suportului toroidal (vezi fotografia alaturata). Acest suport l-am realizat din 20m de tub de polopropilena cu diametrul de 65mm. Cei 1500m de cablu i-am bobinat in interiorul tubului, cu multa rabdare, perseverenta si ingeniozitate, dupa cum se poate vedea in imaginile 2 si 3. In final am obtinut o antena cu diametrul de 3m si avand o suprafata echivalenta de receptie de aproximativ 150mp. Dupa finalizarea constructiei, am trecut la teste. Am cuplat antena prin intermediul unui bloc de amplificare la un bloc de analiza numerica. Semnalul era atat de puternic incat amplificatorul intra in limitare iar blocul de analiza dadea doar rezultate eronate. A renuntat la blocul de amplificare dar chiar si asa datele achizitionate erau total neconcludente. Poluarea electromagnetica din orasul Cluj este atat de mare incat este imposibil sa folosesti un senzor atat de sensibil, chiar si in tr-o zona "de case". Eram destul de dezamagit dar speram ca la Marisel, pe terenul observatorului astronomic situatia sa se schimbe radical. Am incarcat bobina in camion si am transportat-o la locatia finala. Intr-adevar, acolo, printre munti si case taranesti, antena si sistemul de achizitie de date si-a aratat valoarea. Amplificatorul nu a mai intrat in limitare si spectrele obtinute in domeniul VLF , ULF, SLF si ELF au fost de o finete deosebita.

Antena bucla pentru semnale ULF,SLF si ELF

2011-11-04T14:37:00.000-07:00

Ieri, 03noiembrie 2011 am reusit sa instalez, intr-un stadiu totusi nefinalizat, antena bucla cu diametrul de 3m destinata receptiei undelor electromagnetice cu frecvente mai mici de 24kHz. Antena este amplasata la Marisel si este unul din echipamentele destinate radioastronomiei, in cadrul Observatorului Astronomic Marisel.
Antena inglobeaza 1500m de conductor de cupru izolat cu sectiunea de 1 mmp si are o suprafata efectiva de receptie de 1050 mp. Conductorul mi-a fost donat de firma VLG, lider in Europa de Est in comercializarea conductorilor electrici.
Constructie antenei poate fi defalcata in mai multe etape:

realizarea structurii inelare care sa permita fixarea conductorului izolat
bobinarea celor 1500m de conductor pe suportul realizat anterior
fixarea in sol a suportului antenei astfel incat intemperiile si vantul puternic sa nu o deterioreze si sa nu-i inrautateasca parametri electrici
montarea antenei pe suport

Voi reveni cu amanunte privind etapele constructiei si performantele electrice ale senzorului astfel realizat.

Telsiks 2011

2011-11-04T10:04:00.000-07:00

In perioada 5-8 octombrie 2011 s-a desfasurat in orasul Nis din Serbia, a X-a editie a Conferintei Internationale de Telecomunicatii moderne prin Sateliti, Cablu si Radiodifuziune terestra TELSIKS 2011. Conferinta a beneficiat de sponsorizarea renumitului institut IEEE (Institute of Electrical and Electronics Enineers). Cele 16 sectiuni au acoperit urmatoarele domenii:

comunicatii satelitare
comunicatii clasice prin cablu si fibra optica
comunicatii mobile
modelari numerice asistate de calculator
antene si propagare
tehnici RF si microunde
compatibilitate electromagnetica
radiodifuziune si televiziune digitala
procesarea digitala a semnalelor
comunicatii multimedia
acces wireless de banda larga
retele de telecomunicatii
modulare si codare
tehnologii internet
tehnologii si servicii noi de telecomunicatii
altele

Eu am participat la sectiunea "Antene si propagare" cu o lucrare din domeniul radioastronomiei:
"4th of January 2011 solar eclipse induced disturbances in VLF radio waves propagation". In articol am aratat ca eclipsa partiala de Soare din 4 ianuarie 2011 a produs perturbatii in propagarea undelor electromagnetice de foarte joasa frecventa.
Am mai postat pe blog informatii referitoare la undele electromagnetice de joasa frecventa si de aceea nu revin acum la dezvoltarea acestui subiect. Cert este ca am reusit sa "vad eclipsa" in spectru radio, cu dispozitive si aparatura de conceptie proprie.

O nesigura modificare....

2011-10-03T13:07:00.000-07:00

Deoarece azi am aflat ca incepand de vineri 07 octombrie 2011 situatia atmosferica devine nefavorabila observatiilor astronomice in vizibil, voi incerca sa devansez actiunea programata pentru acest sfarsit de saptamana. Daca voi obtine aprobarile necesare din partea organelor abilitate ale Primariei Cluj-Napoca, maine seara, 04 oct.2011 voi instala un telescop in Piata Unirii din centrul Clujului, telescop cu ajutorul caruia cei interesati de astronomie sa poata vedea (aparent mai aproape) Luna sau planeta Jupiter. Eu credeam ca pentru un astfel de demers nu am nevoie de aprobari si stampile dar un cunoscut m-a informat ca in lipsa unor aprobari, risc o amenda de 500-1000 lei (??!!).
In alta ordine de idei, luni 10 octombrie 2011, elevi de la Scoala Brancusi vor organza la orele 14, undeva pe bulevardul Eroilor, o "agentie de turism spatial", incercand sa priveasca departe, in viitor. Voi incerca sa profit de actiunea lor si sa ma alatur lor cu cateva demonstratii de radioastronomie la nivel elementar.
Sa nu uitam ca universul este simplu, in esenta!

06.octombrie 2011

In data de o3 octombrie 2011 am fost la Primaria municipiului Cluj ca sa ma interesez in ce conditii pot sa instalez in zona centrala a orasului, pentru cateva ore. un telescop prin care, fara nici un fel de taxare, elevii, studentii sau alti simpli trecatori sa poata admira craterele de pe luna. Deasemenea am vrut sa aflu ce se intampla daca nu cer nici un fel de aprobare si-mi instalez telescopul in centru.
Intr-adevar, mi s-a spus ca daca n-am aprobare din partea lor, voi i amendat pentru ca ocup spatiul public! O.K., hai sa cer aprobarea. sa completez hartiile necesare sa platesc o taxa "modica", asa cum plateste orice cantaret care vrea sa cante la un colt de strada.(comparatia a venit din partea celor din primarie). O faceam si pe asta dar aprobarea se da in termen de 3 zile, pe cand incep ploile. Lipsesc din Cluj pana sambata, sunt plecat la conferinta Telsiks2011 ce se desfasoara la Nis, in Serbia. Deocamdata m-am lasat pagubas dar pentru mine este de neinteles automatismul si lipsa de deiscernamant a organelor de "dat voie" din primaria clujeana.
Voi reveni.

Saptamana Mondiala a Spatiului Cosmic 2011

2011-10-02T09:22:00.000-07:00

In fiecare an, intre 4octombrie si 10 octombrie este marcata pe intreaga planeta, "Saptamana Mondiala a Spatiului Cosmic". In acest interval de 7 zile se desfasoara activitati de popularizare a astronomiei, astrofizicii, astronauticii si a altor domenii de cercetare conexe.
In luna Iulie 1999, la conferinta UNISPACE III a Natiunilor Unite, liderii agentiilor spatiale din intreaga lume au propus Adunarii Generale ONU declararea unei Saptamani Mondiale a Spatiului Cosmic. Principalul scop al acestui eveniment se doreste a fi cel de a constientiza factorii de decizie si opinia publica asupra beneficiilor utilizarii tehnologiei si stiintei spatiale. Se sarbatoreste astfel lansarea ( 4 Octombrie 1957) primului satelit artificial al Pamantului, Sputnik 1, care a deschis calea explorării spaţiului cosmic. Se aniverseaza, deasemenea, semnarea (10 Octombrie 1967) Tratatului asupra principiilor care guvernează activităţile statelor în explorarea paşnică a spaţiului cosmic, inclusiv a Lunii şi a celorlalte corpuri cereşti.
Cu toate ca in aceste zile programul meu este foarte incarcat, voi incerca sa initiez cateva activitati care sa marcheze acest eveniment in orasul Cluj-Napoca. Deoarece intre 5 si 8 octombrie voi fi plecat in Serbia la Conferinta TELSIKS2011 unde voi prezenta un material legat de eclipsa partiala de Soare din 4ianuarie 2011, activitatile pe care doresc sa le initiez si sa le coordonez se vor desfasura in seara de 8 octombrie si 9 octombrie 2011. Locul de desfasurare propus de mine este Piata Unirii din centrul Clujului, in zona statuii lui Matei Corvin. Sper ca autoritatile locale care se ocupa de "ordinea publica" sa nu aiba nimic impotriva acestei actiuni. Vor spune multi ca iluminatul stradal va deranja observatiile efectuate cu aparate optice. Totusi, in acele zile va fi inceput de luna plina si celelalte corpuri sau obiecte ceresti vor fi oricum greu de observat chiar si in zone cu poluare luminoasa redusa.
Daca vremea va fi nefavorabila (cer innorat sau chiar ploaie) vom incerca sa promovam radioastronomia si telecomunicatiile facilitate de satelitii artificiali ai Pamantului.
Voi reveni cu amanunte atunci cand prognoza meteo pentru perioada vizata va fi cat de cat certa.

Sesiunea 2011 a Scolii de vara s-a incheiat

2011-07-12T11:24:00.000-07:00

Pentru elevii participanti la cursurile Scolii de vara "Generatia Urmatoare' Marisel-2011 a venit, din nou, vacanta. De aceasta data conditiile meteo au fost excelente si s-au putut face observatii in vizibil, in fiecare seara. Au fost folosite patru telescoape: un reflector newtonian de 130mm, doua cu diametrul oglinzii de 150mm si un reflector Schmidt-Cassegrain cu diametrul oglinzii principale de 203mm. Acest telescop performant este dotat cu o motorizare computerizata si functie GOTO. S-au facut observatii si in timpul zilei (petele solare si Luna), cat si seara (Luna, Saturn, diverse constelatii si alte obiecte ceresti). La aceste observatii au participat si adulti, invitati de catre organizatori sau care pur si simplu au aflat ca la Marisel se afla in desfasurare o "tabara de astronomie". Cel mai tanar vizitator care a privit cerul prin telescop a avut 4 ani, iar cel mai in varsta, 84 de ani. Entuziasmul si uimirea s-a putut citi usor de pe fetele tuturor.
In sala de conferinte a pensiunii au fost proiectate filme stiintifice sau de popularizare a stiintei si au fost tinute prelegeri pe teme de astronomie.
Pentru initierea in radioastronomie au fost utilizate modelele didactice de radiotelescoape proiectate si executate de firma BITNET. Cu ajutorul unor monturi motorizate tip azimut-elevatie, tinerii astronomi au putut identifica pe cer mai multe surse radio: Soarele si o parte din satelitii geostationari ai Pamantului. Au determinat pozitia lor in coordonate sferice si au reprezentat-o apoi in plan, in coordonate carteziene. Au obtinut astfel o prima "harta electromagnetica" a cerului. Drumetiile efectuate in aceste zile de tabara au fost un bun prilej de familiarizare cu aparatele GPS si radiotelefoanele din dotarea Scolii. Elevii au fost instruiti in modul de utilizare a unei frecvente radio libere: limbajul consacrat, modul in care se desfasoara un dialog pe cale radio si faptul ca nu este corect sa se abuzeze de o frecventa libera care poate avea multi alti utilizatori. In cea de-a treia zi a taberei s-au repetat experimentele legate de transmisiile audio-video "live" in banda de 2,4GHz, utilizand tot echipamente didactice proiectate si executate de firma BITNET. Receptia s-a facut cu antene directive de buna calitate, ceea ce a permis legaturi radio stabile intre puncte intre care distanta era de peste 800m.
Vineri la pranz am primit vizita unei echipe de reporteri de la PROTV care au realizat un reportaj amplu referitor la aceasta editie a Scolii de vara "Generatia Urmatoare".Au venit deasemenea reporteri de la Radio Romania Actualitati, Radio France Internationale si Romania Libera. Sambata, ultima seara a taberei, a fost marcata de focul de tabara si spectacolul tip karaoke organizat ad-hoc. Cantecele si blitzurile aparatelor foto au marcat sfarsitul unei seri si a unei saptamani minunate. Duminica dimineata, elevii participanti au plecat spre casa. Scoala de vara se terminase...

P.S. In editia din 13iulie, cotidianul Romania Libera a publicat un amplu reportaj (o pagina) referitor la Scoala de Vara. Puteti citi reportajul dand clik pe acest link.

Cerul noptii la Marisel

2011-07-12T09:45:00.000-07:00

Am fost intrebat de multe ori de ce am ales amplasamentul Observatorului Astronomic in localitatea Marisel din judetul Cluj. Acum, dupa ce am realizat la Marisel primele fotografii ale cerului cu un aparat foto performant, voi incerca sa-mi motivez alegerea:
1)Poluarea luminoasa si perturbatiile electromagnetice datorate activitatii umane extrem de reduse. Localitatea este formata din locuinte rasfirate pe platoul montan. In zona Observatorului distanta medie dintre case este de peste 200m. Iluminatul public este redus la zona centrala a localitatii. Nici o localitate importanta nu se afla in apropiere (Cluj-Napoca, la 37km in linie dreapta) .
2)Altitudinea de 1150m. In multe zile ale anului plafonul de nori se afla la altitudini mai mici.
3)Acces foarte bun: Doua drumuri judetene asfaltate si destul de bine intretinute, unul permite accesul dinspre Cluj-Napoca (50km) si autostrada Transilvania (32km), un altul ce permite accesul dinspre localitatea Huedin (35km) iar din Huedin spre Oradea sau Cluj-Napoca si un al treilea drum (pietruit pana la localitatea Racatau) de unde se poate ajunge pe sosea asfaltata la Cluj-Napoca. Blocarea simultana a acestor trei drumuri in timpul iernii este foarte putin probabila.
4) Existenta unor minime utilitati: reteaua de distributie a curentului electric pe joasa tensiune aflata la cativa zeci de metri distanta; un parau de munte si doua izvoare aflate pe terenul aferent observatorului.
5) Localnicii au fost foarte receptivi si cooperanti. E drept, la inceput au fost neincrezatori, suspiciosi si oarecum deranjati de aparitia "unui intrus" printre ei dar, dupa ce m-au cunoscut, am devenit buni prieteni.
6)Tot pe raza localitatii Marisel, la 11km distanta pe drum asfaltat, se gaseste Baza didactica si de recreere a Universitatii Tehnice din Cluj-Napoca. Aceasta apropiere va permite sper, in viitor, o stransa colaborare cu acest institut de invatamant de prestigiu.
Din toate aceste motive, cerul curat si intunecos care se vede noaptea din satul Marisel a fost cel mai important argument. In fotografia de mai jos (dati un clic pe imagine pentru a o mari) am surprins trecerea unui satelit artificial de joasa altitudine (LEO) cu un aparat Canon si timp de expunere de 5s! Cuvintele sunt de prisos...

Cerul noptii la Marisel (1150m). Steaua din centrul imaginii este Vega iar dara alba este "urma" unui satelit artificial LEO. Aparat foto DSLR Canon, timp de expunere 5s

Internet de banda larga, oriunde, oricand.

2011-06-24T05:06:00.000-07:00

Intr-un articol pe care l-am postat pe blog in urma cu un an "Internet oriunde, oricand" am aratat ca accesul la platformele de date ale unor sateliti geostationari permite conectarea la reteaua Internet oriunde "se vede cerul" sau, mai exact, acolo unde exista vizibilitate spre un satelit echipat cu o astfel de platforma. Revin acum, deoarece una din firmele la care am lucrat si-a largit oferta prin asigurarea unor conexiuni de banda larga la Internet, pe cale radio terestra.
Voi detalia ideea, incercand sa fac o comparatie succinta intre diversele posibilitati de conectare. Nu voi lua in calcul modul in care furnizorul de internet partajeaza banda deoarece acest mod de partajare poate sa influenteze substantial calitatea serviciului oferit.
Fibra optica
Acolo unde infrastructura de telecomunicatii existanta permite, fibra optica asigura cea mai mare rata de transfer de date. Bineinteles ca rata de transfer depinde si de limitarile impuse de providerul de Internet la care este legata fibra optica... Daca locatia nu se gaseste in apropierea unei retele optice existente cheltuielile aferente conectarii sunt foarte mari.
Cablul coaxial
Permite rate mari de transfer. Este rentabil doar in zone cu densitate mare de utilizatori deoarece costurile aferente instalarii si intretinerii retelei sunt mari.
Conectivitate prin satelit (echipament VSAT)
Permite diverse rate de transfer in functie de tipul de abonament activat dar, la aceeasi rata de transfer, abonamentul este de regula mai scump decat la servicii similare terestre. Are in schimb avantajul ca nu necesita nici o infrastructura de telecomunicatii. Acest gen de echipamente permite conectarea la reteaua Internet in orice locatie izolata din munti sau in mijlocul oceanului.
Cale radio terestra
Permite rate mari de acces. Daca locatia se afla la distante de ordinul kilometrilor de un punct de acces radio operat de un furnizor de internet, va puteti conecta prin intermediul acestei retele. Exista si aici mari diferente, operatorii de telefonie mobila care si-au extins reteaua 3G asigura conditii de trafic mai bune dar, aceste extinderi s-au facur in zone cu densitate mare de utilizatori si de aceea, de multe ori partajarea benzi scade mult caliatea serviciului. Exista si retele fixe de conexiune radio (punct la multipunct) dar acestea necesita vizibilitate directa cu antenele de emisie si deci formele de relief sau vegetatia pot fi un factor esential in posibilitatile de conectare. S-a dezvoltat in ultimul an si variante radio foarte performante la pret scazut, destinate municipiilor sau oraselor mari, prin retele WiMAX.

Serviciile de date pe care le pot intermedia (prin relatiile mele contractuale) acopera conectivitatea prin satelit (oriunde pe teritoriul tarii), conectivitate radio punct la multipunct in zonele de serviciu ale unor puncte de acces importante si retele WiMAX acolo unde infrastructura a fost pusa in functiune: Bucuresti, resedintele de judet si toate orasele mari.
Pentru consultanta, detalii sau instalare, ma puteti contacta la nr. de telefon 0740032187 sau pe mail. Va astept!

A IV-a Conferinta Internationala pentru Apararea Planetei

2011-05-03T13:23:00.000-07:00

In perioada 9-12 mai 2011 va avea loc, la Palatul Parlamentului din Bucuresti, a IV-a Conferinta Internationala pentru Apararea Planetei (Planetary Defense Conference) sub deviza: "De la amenintare la actiune"(From Threat to Action). Patronajul acestei conferinte este asigurat de Academia Internationala pentru Astronautica (International Academy of Astronautics). Conferinta este co-sponsorizata de Agentia Spatiala Europeana ( the European Space Agency) si de concernul Aerospace (the Aerospace Corporation). Tematica abordata in cadrul acestei manifestari este legata de strategia si metodele practice cele mai eficiente pe care trebuie sa le aplicam pentru evitarea unor coliziuni catastrofale intre meteoriti sau asteroizi si planeta Pamant sau cel putin minimizarea pagubelor, atunci cand o astfel de catastrofa nu poate fi evitata.

Un rol important in organizarea acestei conferinte il are Agentia Spatiala Romana. Faptul ca o conferinta internationala la acest nivel are loc la Bucuresti este o recunoastere a contributiei specialistilor din Romania la dezvoltarea Stiintelor Spatiale si a efortului pe care il fac acestia pentru a fi cat mai aproape de elita mondiala din domeniu.

Principalele teme abordate in cadrul conferintei sunt: Detectarea si monitorizarea obiectelor spatiale potential periculoase pentru planeta Pamant; analize referitoare la probabilitatea unor coliziuni catastrofale; propuneri privind strategiile cele mai eficiente pentru evitarea unor coliziuni catastrofale sau minimizarea pagubelor in astfel de situatii.

Voi reveni cu amanunte in timpul desfasurarii conferintei.

P.S.
Am revenit. Site-ul dedicat Conferintei il gasiti aici.
Prezentarea cercetarilor si activitatilor desfasurate de BITNET in directia detectarii obiectelor spatiale potential periculoase pentru planeta Pamant (si in care sunt implicat in mod direct) a fost facuta in cadrul Conferintei de fiz. Octavian Cristea. Prezentarea Power Point o gasiti la adresa: www.bitnet.info/proiecte/leoscop/2158495_cristea.pps

Desertul Nazca si emitatorii radio VLF

2011-04-26T02:03:00.000-07:00

Despre liniile si desenele din desertul Nazca din Peru s-au scris multe articole, chiar si carti. Cine sunt autorii acestor desene si cu ce scop au fost facute sunt intrebari care nu si-au gasit inca raspuns. Diverse ipoteze mai mult sau mai putin documentate si fundamentate si-au gasit loc in ziare si reviste. Incepand cu anul 1994 zona desenelor din desertul Nazca este protejata de UNESCO si a fost declarata ca prte din patrimonial cultural al umanitatii. Acest eseu nu este un articol stiintific dar voi incerca sa pun in evidenta, in continuare, asemanarea izbitoare intre dimensiunile si structura liniilor din desertul Nazca cu lucrari aferente unor statii de emisie radio construite in secolul 20. Una din principalele directii de cercetare in care sunt angrenat este legata de producerea, propagarea si receptia undelor electromagnetice de foarte joasa frecventa (VLF, adica Very Low Frequency). Emitatorii radio din acest domeniu spectral sunt raspanditi pe intreg globul pamantesc. Ei asigura comunicatii radio globale cu nave maritime, militare sau civile. Deoarece undele electromagnetice de foarte joasa frecventa patrund si in apa sarata pana la adancimi de zeci de metri, acesti emitatori pot transmite informatii sau ordine chiar si submarinelor aflate in submersie. Pentru a fi cat mai bine informat privind detaliile constructive si amplasamentul unor emitatori din aceasta categorie, am cautat sa localizez pe harta Europei cativa din acesti emitatori radio. Lungimea de unda foarte mare a semnalului emis de acestia obliga utilizarea unor sisteme radiante de dimensiuni mari, de ordinul kilometrilor. Pe de alta parte, randamentul sistemului radiant este mai bun daca se realizeaza un si un “plan de masa”, cu conductivitate electrica mare, in apropierea emitatorului. Si acesta trebuie sa aiba dimensiuni mari, pentru a fi eficient. Cele doua sisteme (antenele si planul de masa) fiind de mari dimensiuni, pot fi localizate utilizand programul “GOOGLE EARTH”. M-am pus pe treaba si, in scurt timp am identificat patru emitatori radio cu frecvente de emisie cuprinse intre 18kHz si 24kHz. Unul din emitatori este amplasat pe insula Tavolara din Italia, un al doilea emitator l-am localizat in Franta, un al treilea in Germania si un al patrulea in Marea Britanie. In afara de cel de pe insula Tavolara care utilizeza, probabil, ca “plan de masa” chiar apa sarata a Marii Mediterane, ceilalti emitatori si-au imbunatatit conductivitatea electrica a terenului din apropierea antenelor prin lucrari suplimentare de mare anvergura. Emitatorul din Marea Britanie care are indicativul GBZ, este amplasat itr-o zona umeda de pe tarmul Marii Irlandei (fig.1) Emitatorul german cu indicativul DHO 38 este amplasat intr-o zona mlastinoasa din apropierea Marii Nordului (fig.2). Emitatorul HWU din Franta este amplasat departe de tarmul oceanului Atlantic, dar tot intr-o zona umeda (fig.3 si 4). Dupa cum vedeti in cele trei figuri, in zona antenelor de emisie sau pe un teren din imediata apropiere exista o structura de “drumuri” care se intersecteaza in multe locuri dar nu duc de fapt, nicaieri. Sunt lucrarile de imbunatatire a conductivitatii solului folosind, probabil, bentonita. Cand am vazut detaliile acestor imagini am avut, pe loc, o senzatie de “déjà vu ”. Undeva mai vazusem structuri asemanatoare... Linii ce se intersecteaza, vizibile doar din avion, retele de drumuri care nu duc nicaieri...desertul Nazca din Peru!

Desertul Nazaca este acoperit de un strat de pietricele de culoare bruna, cu grosimea de cativa centimetri. Acel strat are un continut mare de oxid de fier si poate fi usor indepartat, lasand sa se vada solul arid de culoare mult mai deschisa. Astfel pot fi trasate linii drepte, curbe, sau chiar desene care devin vizibile de la inaltimi mari. Structura de linii este foarte intinsa, acopera sute de km patrati. Desenele sunt mult mai mici, cu dimensiuni de pana la 270m. Eu cred ca structura de linii a fost facuta cu un scop pe care noi nu-l cunoastem, iar desenele sunt “semnaturi “ ale celor ce au lucrat la trasarea acestor linii. Oricum, dupa efortul de a trasa linii cu lungimi totale de sute de km, sa faci desene de dimensiuni de zeci de metri, este o joaca.

Oxidul de fier este un material feromagnetic si s-ar putea ca aceasta proprietate a lui sa fi fost cauza pentru care a fost indepartat pe suprafete mari, in desertul Nazaca. Eu cred ca populatia Nazaca a vrut sa-si anunte existenta, la mare distanta, prin intermediul acestor structuri de linii si desene dar principiile pe care s-au bazat ne sunt necunoscute. Si, ca sprijin al ipotezei mele, faceti comparatie intre imaginile aeriene ale sistemelor de antene din figurile 1,2,3 si 4 si imaginile aeriene ale desertului Nazca din figurile 5 si 6. Figura 5 este mai detaliata, ca si cand fotografia ar fi facuta de la inaltimea de 1000m. Figura 6 corespunde la o "inaltime" de 5000m. Structurile de linii din figura 6 sunt comparabile ca dimensiune cu

cele din figura 2 si 4. Imaginile le-am selectat de pe GOOGLE EARTH, statul peruan a cerut probabil reducerea contrastului si alterarea culorilor din zona desenelor, pentru a-si pastra veniturile obtinute din turismul local, turism sprijinit de

multe curse aeriene care au ca unic scop survolarea desertului Nazca.

O pacaleala istorica...

2011-03-31T22:50:00.000-07:00

In urma cu aproape 50 de ani, la inceputul transmisiilor Tv din Romania, un articol ce descria in detaliu constructia unei antene deosebit de eficiente cu ajutorul careia se puteau receptiona posturi Tv indepartate, a trezit un viu interes in randul inginerilor si al tehnicienilor din cateva tari est-europene.
Intr-un numar al cunoscutei reviste de electronica aplicata "Radiotehnika" aparut in luna martie, era prezentata constructia unei antene Tv cu castig foarte mare. Articolul se intindea pe mai multe pagini si avea formal toate ingredientele unui articol stiintific: consideratii teoretice, multe grafice, multe formule, tabele, desene de ansamblu, de detaliu si ... concluzii. Pe atunci, in Europa de Est emitatorii de televiziune erau foarte rari asa ca orice metoda de imbunatatire a receptiei era bine primita de specialistii din domeniu. Normal ca si acest articol a trezit un viu interes si a produs efecte. Ce fel de efecte? Veti vedea in continuare.
Articolul incepea cu un paragraf de "teorie", ecuatii de propagare a campului electromagnetic, atenuare, amplificare, decibeli, grafice, etc. Toate corecte si frumos puse in pagina. Apoi urma partea practica: descrierea antenei, a principiului de functionare si a indrumarilor aferente realizarii practice. Antena era formata din mai multe elemente de tip panou, semnalele electrice de la iesirea fiecarui panou urmand sa se insumeze pe cablul de coborare ce ajungea in final la intrarea televizorului. Autorul a avut grija sa sublinieze importanta sinfazarii semnalelor si a faptului ca un numar mai mare de panouri va da un semnal mai puternic, deci satisfactii mai mari. Din ce erau facute panourile? Din multe tuburi de neon de aceeasi lungime asezate orizontal, daca semnalul Tv avea polarizare orizontala si vertical daca semnalul avea polarizare verticala. Tuburile de neon puteu fi si defecte, cu filamentele arse, deoarece luminoforul era foarte important... In scurt timp, vestea antenei minune s-a raspandit si-n marile orase a inceput goana dupa tuburi de neon arse. Nici unul nu mai ajungea la groapa de gunoi. Echipe de entuziasti au construit suporti de lemn de mari dimensiuni pline cu tuburi de neon interconectate cu adevarate retele de cabluri. Le-au orientat spre statii tv indepartate si nu au receptionat nimic. Apoi spre altele mai apropiate si rezultatul a fost acelas. Au verificat conexiuni, au facut modificari dar tot nu au receptionat nimic. Dupa zeci de seri petrecute pe acoperisuri, cativa dintre ei au citit cu atentie si ultimele randuri ale faimosului artcol. Aici, autorii precizau ca antena functoneaza doar in intervalul 31 martie orele 24 si 1 aprilie orele 24...
Pe vremea cand lucram la Directia de Radio si Televiziune Cluj, unul din colegii mei mai in varsta aflat in prag de pensionare, mi-a descris cu lux de amanunte etapele prin care a trecut constructia unei astfel de antene. Cred ca si el facuse parte dintr-o echipa de entuziasti... Multe generatii de electronisti au ras cu lacrimi cand le-am spus aceasta poveste...

Pământul, în pericol?

2011-03-03T01:43:00.000-08:00

Acest articol l-am scris în mai 2009. Nu l-am postat pe blog pentru că l-am trimis direct spre publicare la revista Stiinta Azi, unde a apărut la data de 15 mai 2009. Deoarece revista îsi încetează apariţia, îl public acum si pe blogul Spacesignals, păstrand forma în care fusese initial publicată.

Pământul, în pericol?

Este iminentă ciocnirea Pământului cu un asteroid? Câte astfel de corpuri cereşti reprezintă un pericol real pentru noi? Iată câteva dintre întrebările la care următorul articol încearcă să răspundă.

Era începutul anului 1910, când două comete vizibile cu ochiul liber s-au îndreptat ameninţător spre Pământ. Prima, catalogată sub numele C1910A1 a fost cea mai luminoasă cometă vizibilă în secolul XX. Ea a trecut foarte aproape de Pământ (la 0,129 unităti astronomice), în data de 17 ianuarie 1910, provocând panică în rândul populaţiei. A doua, care a ajuns la distanţa minimă faţă de Pământ în data de 20 aprilie 1910 era cometa Halley, ce a revenit mai apoi, în anul 1986.Anul 1910 a ramas, prin apariţia într-un interval atât de mic a două corpuri cereşti aflate în imediata apropiere a Pământului, un an de referinţă pentru astronomia modernă. Impactul psihologic (alimentat şi de ştirile alarmiste din presă) a fost deosebit. Bunicul meu, care avea pe atunci 8 ani, îmi povestea cândva că un atac de panică a cuprins populaţia când cometa C1910A1 sau Daylight Comet (cometa vizibilă la lumina zilei) a ajuns foarte aproape de Pământ. La piaţă, precupeţii îşi abandonaseră mărfurile, laptele era vărsat pe caldarâm, nimeni nu mai dădea nici o importanţă banilor. Se anunţase că o cometă uriaşă va lovi Pământul. Se anunţase că sfârşitul lumii este iminent. Din fericire, alarma a fost falsă. Cometa a trecut, într-adevăr, foarte aproape de Pământ, terorizând întreaga planetă.
Dar iată ca au trecut de atunci aproape 100 de ani.Progresele ştiintifice şi tehnologice ale secolului XX au schimbat radical modul în care omenirea priveşte cerul înstelat. Observatoare astronomice ultraperformante, sateliţi artificiali ce poartă telescoape uriaşe, o putere de calcul cândva de neimaginat, permit omenirii să privească adânc, în viitor. Dar ştirile alarmante nu încetează să apară. De fapt,analiza unor evenimente catastrofale ce au schimbat radical, în trecut, aspectul vieţii pe Pământ, ne îndreptăţeşte să fim îngrijoraţi în ceea ce priveşte viitorul planetei noastre.

Nu demult au apărut în presa scrisă şi au avut loc multe dezbateri la posturi TV referitoare la o posibilă coliziune catastrofală la finele anului 2012, apoi în cursul anului 2036, care ar putea provoca extincţia vieţii pe Pământ. Ce este adevăr şi ce este fabulaţie în aceste sinistre previziuni?
Agenţia spaţială guvernamentală a Statelor Unite (NASA) acordă o atenţie deosebită problemelor legate de o posibilă coliziune catastrofală la nivel planetar şi din acest motiv are programe special finanţate pentru a căuta răspunsuri la urmatoarele întrebări:
- Când va avea loc o coliziune catastrofală?
- Ce efecte va avea asupra civilizaţiei actuale sau chiar a vieţii pe Pământ?
- Cum am putea mări precizia predicţiilor aferente unor astfel de evenimente?
- Cum am putea limita efectele unor astfel de coliziuni?
Există două categorii de corpuri ceresti ce pot pune în pericol viaţa pe Pământ: cometele si asteroizii.
Cometele sunt corpuri cereşti mici ce au un nucleu format din gaze îngheţate, pietricele şi praf, înconjurat de o coamă rotundă formată din gaze si praf, apoi o coadă lungă, formată din gaze şi praf.

Asteroizii sunt corpuri cereşti formate din materiale solide. Ei se găsesc în centura de asteroizi dintre orbitele lui Marte şi Jupiter, sau provin din această centură.
Programul spaţial al NASA privind predicţiile legate de corpuri cereşti ce pot pune in pericol viaţa pe Pământ le denumeşte pe acestea cu acronimul NEO (Near Earth Object). Acestea sunt corpuri cereşti (asteroizi sau comete) care ajung să se apropie de Soare la mai puţin de 1,3 UA ( 1 UA –unitate astronomică- este egală cu distanţa medie dintre Pământ şi Soare, adică aproximativ 150.000.000km). Comunitatea ştiinţifică ce monitorizează şi analizează la nivel planetar acest potenţial pericol a creat “scara Torino” (în urma unei conferinţe internaţionale desfăşurată la Torino, in Italia). Scara Torino (Torino scale) are valori între 0 şi 10, în funcţie de probabilitatea aferentă coliziunii şi de amploarea posibilelor distrugeri cauzate. Nivelul 0 se referă la coliziuni a căror probabilitate este zero sau apropiată de zero, sau corpurile cereşti sunt atât de mici încât în mod sigur vor arde complet după intrarea în atmosfera Pământului. Nivelul 10 corespunde obiectelor cereşti ce vor lovi cu siguranţă Pământul, efectele unei astfel de coliziuni fiind schimbări climatice majore ce pot să distrugă civilizaţia actuală.

Conform actualelor estimari ale NASA (http://neo.jpl.nasa.gov/risk/ ), în urmatorii 100 de ani, doar asteroidul 2007VK184 poate fi cotat cu valoarea 1 pe scara de risc Torino, celelalte corpuri cereşti cunoscute fiind cotate cu valoarea zero. Acest asteroid va avea, în perioada 2048-2057, 4 impacte potenţiale , cu o probabilitate de impact cumulată de 3.4x10-4. Diametrul estimat al acestui asteroid este de 130m.

Un alt asteroid ce merită atenţia specialiştilor din domeniu este 99942 Apophis (2004MN4) ce va avea, între anii 2036-2069, 3 posibile impacte cu probabilitatea cumulată de 2,3x10-5 şi diametrul estimat de 270m.

Desigur, astronomii din întreaga lume continuă "vânătoarea" de obiecte cereşti ce pot pune în pericol civilizaţia şi chiar viaţa pe Pământ. Tehnologiile actuale permit deocamdată doar monitorizarea lor. Poate că în viitor, cu ajutorul unor sonde spaţiale specializate, să putem devia, îndepărta sau chiar distruge, corpurile cereşti ce ameninţă Pământul. Când se va realiza acest lucru vom putea spune că civilizaţia a ajuns la un nivel tehnologic care să-i permită să "intervină" pe cerul înstelat. Dar până atunci, pericolul autodistrugerii cauzate de conflicte militare, arme biologice necontrolabile sau conducători demenţi, este mult mai mare. Pentru contracararea acestor pericole "pământeşti", omenirea ar trebui să fie mereu în alertă.

Un mecanism de sponsorizare a cercetătorilor individuali. Cum funcţionează în realitate?

2011-02-25T05:31:00.000-08:00

Exista mai multe legi şi norme de aplicare a lor care se referă la sponsorizarea evenimentelor culturale, sportive sau a acţiunilor cu scop caritabil sau umanitar. Mi-am pus întrebarea dacă activitatea ştiinţifică poate fi sprijinită printr-un mecanism de sponsorizare similar şi dacă mecanismul teoretic are aplicabilitate practică. Veţi vedea în cele ce urmează ce am constatat.

Multe persoane (sau chiar personalităţi) din sfera politică a României consideră cercetarea ştiinţifică o activitate lipsită de importanţa iar pe cercetători o categorie de persoane „asistate”, cărora le arunci din când în când, resturi de mâncare. Ei spun că în România nu se face cercetare „de excelenţă” şi de aceea nu merită să se aloce fonduri mai mari acestei activităţi. Nu cred că au dreptate, dar nu vreu să dezvolt acum şi aici acest subiect.

Bugetul actual al României nu permite o finanţare a cercetării pe ansamblul ei la nivelul unor state dezvoltate şi de aceea cercetătorii tineri şi bine pregătiţi pleacă din ţară. Colectivele rămase în ţară sunt formate, în general, din cercetători trecuţi de 45 de ani, legaţi prin casă, familie sau credite bancare, de pământul românesc. De ce s-a ajuns la această situaţie? Nu intru acum în amănunte dar majoritatea institutelor de cercetare funcţionau înainte de 1989 în clădiri noi sau bine intreţinute, cu terenuri aferente valoroase, numai bune pentru a fi introduse în circuitul imobiliar.
Problemele financiare şi economice care au apărut în 2009 au lovit şi cercetarea din România. Cercetătorii români au fost sfătuiţi să plece sau să-şi caute mecanisme de finanţare alternativă, de la agenţii economici viabili, din ţară sau străinătate. Să analizăm puţin aceste posibilităţi de finanţare.

Divizând cercetarea în două categorii, cea imediat aplicativă în economie şi cea fundamentală sau cu o aplicabilitate de perspectivă, vom constata că în prima categorie ne lovim de multe ori de un handicap tehnologic şi de cheltuielile mari aferente implementării unui produs nou. Dacă se investesc bani în cea de a doua categorie, investiţia se recuperează greu (sub aspect financiar) sau nu se recuperează niciodată. Dacă domeniul în care îţi desfăşori activitatea de cercetare nu are o aplicabilitate economică imediată, nu ai nici o şansă să obţii sprijin financiar pe baza unui contract de cercetare finanţat de un agent economic. De aceea, în toate ţările lumii, acest gen de cercetare este finanţată din fonduri publice sau de ONG-uri. Grupul de cercetători din care fac parte are expertiză în cercetarea spaţiului cosmic apropiat şi fizica atmosferei înalte. Deci, şanse mici de a găsi un agent economic care să ne finanţeze cercetările. Am participat în schimb, cu succes, la concursurile de proiecte de cercetare finanţate sau cofinanţate de la bugetul cercetării dar fondurile alocate in ultimii ani au fost reduse sub nivelul de subzistenţă. Ştiind că activităţile sportive, cele culturale sau ale cultelor pot primi sponsorizare din partea agenţilor economici, am căutat o argumentare legislativă care să permită sprijinirea cercetării cu sume deductibile fiscal. Şi iată ce am găsit:

Parlamentul României a adoptat în data de 28 septembrie 2004 Legea nr.376 care se referă la posibilitatea acordării unor burse private respectând Instrucţiunile de aplicare ale legii, instrucţiuni ce au fost publicate în Monitorul Oficial nr.1151 din 06 decembrie 2004. Pe scurt, această lege prevede următoarele:

Orice persoană juridică de drept privat care înregistreaza profit din activitatea economică pe care o desfăşoară poate acorda o bursă care să sprijine financiar pe cei angrenaţi într-o formă de învăţământ acreditată. Aceştia pot fi elevi, studenţi, doctoranzi, etc.

Cheltuielile înregistrate în contabilitate, aferente contractului prin care se acordă bursa privată se scad din impozitul pe profit datorat dacă reprezintă cumulativ mai puţin de 3 la mie din cifra de afaceri, şi nu mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat, calculat înainte de această deducere.
Bursa poate fi acordată pe întreaga perioadă a studiilor sau pe perioade mai scurte, conform contractului dintre părţi.

Valoarea bursei nu poate fi mai mică decat salariul minim pe economie (actualmente, 670lei/lună).

Bursa poate fi suspendată pe perioada în care beneficiarul ei nu îndeplineşte clauzele stabilite prin contract.

Pe perioada acordării bursei, beneficiarul bursei nu poate fi încadrat la firma care-i acordă această bursă.

Eu sunt, de obicei, optimist şi am gândit în modul următor: Firma de cercetare nu poate fi sprijinită prin sponsorizare dar pot fi sponsorizaţi cercetătorii care urmează o formă de şcolarizare acreditată. Eu sunt doctorand in anul II la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca aşa că mă încadrez în prevederile acestei legi. Ca urmare, am citit cu atenţie Legea şi Instrucţiunile de aplicare, mi-am făcut pe trei pagini A4 o prezentare a activitaţilor ştiinţifice sau în folosul comunităţii, în care sunt angrenat, cu câteva fotografii sugestive şi am pornit acţiunea de cautare a sponsorilor. Am lăsat materialele la secretariatele unor bănci sau societaţi financiare nebancare. Deasemenea, firme din domeniul telecomunicaţiilor, energetică, producţie, comerţ sau prestări de servicii, alese din cele ce eram sigur că au profit şi încă unul substanţial. După ce am distribuit vreo 20 de astfel de prezentări cu solicitarea de sponsorizare aferentă, în care le promiteam şi organizarea unor prelegeri pe teme de astronomie sau similare pentru angajaţii lor sau pentru copii angajaţilor lor, am aşteptat reacţiile. Şi reacţiile le aştept şi acum, după aproape 2 luni. Nu mi-a răspuns nimeni, nici că poate, nici că nu poate. Tăcere totală.
Nu pot generaliza concluziile mele la nivel de ţară pentru că demersurile mele s-au limitat la firme din Cluj şi poate că nici dintre acestea nu am reuşit să aleg un “eşantion reprezentativ”, dar impresia mea este că chiar dacă teoretic poţi obţine o bursă privată, practic vei reuşi foarte greu sau nu vei reuşi.
P.S. (din data de 20 iunie 2011) Chiar daca nu am obtinut o bursa privata, doua firme clujene au decis sa ma ajute: Banca Transilvania a hotarat sa sprijine financiar realizarea unor senzori ce-mi sunt necesari in cadrul proiectelor de cercetare stiintifica. Deasemenea, firma VLG, unul din cei mai importanti distribuitori de cabluri electrice din Europa Centrala si de Est m-a sponsorizat cu 4500m de conductor electric izolat, necesar la constructia unui magnetometru triaxial de mari dimensiuni. Si pe aceasta cale, le multumesc pentru sprijin.

Activitatea solară şi vremea spaţială

2011-02-22T11:09:00.000-08:00

Pe scurt:

Soarele este o stea variabilă. Această variabilitate se manifestă printr-o intensificare a activităţii solare urmată de o perioadă de acalmie. Analizând observaţiile astronomice făcute timp de câteva sute de ani se poate constata o ciclicitate a activităţii solare cu o perioadă de aproximativ 11 ani. Intensificarea activităţii solare se manifestă la nivelul solului prin apariţia aurorelor boreale sau australe, perturbaţii în telecomunicaţii terestre sau prin sateliţi, efecte biologice, perturbaţii în liniile de înaltă tensiune sau distrugeri în conductele de transport ale ţiţeiului sau gazelor naturale. Am intrat din plin într-o perioadă de creştere a activităţii solare al carui maxim se estimează a fi în anul 2013. De aceea ne aşteptăm, în perioada imediat următoare, la perturbaţii dese şi intense cauzate de intensificarea activităţii solare. În cele ce urmează mă voi referi pe scurt la mecanismele prin care se produc aceste perturbaţii.

Atmosfera Pământului

Pamântul este înconjurat de atmosferă. Pe masură ce ne îndepărtăm de suprafaţa Pământului, atmosfera devine mai rarefiată, ajungând ca la altitudini de ordinul a 1000 de kilometri să se piardă în vidul cosmic. Procesele fizice ce apar în diversele straturi ale atmosferei şi neomogenitatea pe care o prezintă aceasta în funcţie de altitudine a dus la împărţirea ei în mai multe straturi. Aceste straturi se întrepătrund, neexistând o limitare bine definită între ele. Radiaţia solară ionizează gazele neutre din atmosferă rezultând ioni pozitivi şi electroni liberi. În acest proces de ionizare, vântul solar şi radiaţia cosmică au o pondere mică în raport cu cea a radiaţiei solare. La altitudini mari radiaţia solară este intensă dar numarul de molecule din unitatea de volum este mic. Din acest motiv, procesul de ionizare nu este intens iar concentraţia ionilor este redusă. Pe măsură ce altitudinea scade, concentraţia moleculelor din atmosferă creşte, crescând şi probabilitatea de absorbţie a fotonilor. În schimb intensitatea radiaţiei solare scade datorită absorbţiei din păturile superioare ale atmosferei . Un proces opus ionizării este cel de recombinare. Electronii liberi se recombină cu ionii pozitivi rezultând din nou molecule neutre. Dependenţa de altitudine a proceselor de ionizare şi recombinare face ca la altitudini de ordinul a 300km concentraţia ionilor să fie maximă iar la altitudini mai mici de 10km acest fenomen sa fie insesizabil.Gradul de ionizare şi altitudinea diverselor straturi ale ionosferei se modifică în funcţie de radiaţia solară incidentă. Din această cauză apar variaţii în funcţie de anotimp, latitudine şi de perioadă a zilei (zi sau noapte). Pe lângă aceste modificări previzibile şi regulate, exploziile şi erupţiile solare provoacă perturbaţii subite ale ionosferei. Descărcările electrice intense şi frecvente din timpul furtunilor putenice, eclipsele de Soare (parţiale sau totale) influenţeaza şi ele diversele straturi ale ionosferei.

Activitatea solară

Din punct de vedere al influenţei Soarelui asupra planetei Pamânt, activitatea solară o putem descrie prin schema de mai jos:

Erupţiile solare (CME- Coronal Mass Ejections) constau in emisii masive de plasmă magnetizată în heliosferă. Viteza medie a particulelor constituente este de aproximativ 470km/s, fiind mai mică în perioadele de minim de activitate solară (250km/s) şi mai mare în perioadele de maxim (550km/s). Activitatea solară poate ajunge, în perioadele de maxim, la 3-4 erupţii pe zi. Vântul solar (Solar wind) este un curent de particule încărcate electric (electroni şi protoni), emis continuu din atmosfera superioară a Soarelui. Viteza medie a vântului solar este de 400km/s. Aceste particule au energie cinetică mare ce le permite să scape de atracţia gravitaţională a Soarelui şi să formeze heliosfera. Emisia radiativă comună se referă la radiaţia electromagnetică pe care Soarele o emite intr-un spectru larg, ce cuprinde unde radio, microunde, radiaţie în infraroşu, vizibil,ultraviolet, raze X sau gamma.

Exploziile solare (Solar flares) se produc în atmosfera Soarelui şi degajă, intr-un interval de timp scurt, o cantitate mare de energie electromagntică. Dacă explozia solară este foarte intensă ea poate provoca o erupţie solară (Coronal Mass Ejection). Exploziile solare sunt mai frecvente în perioadele de maxim de activitate solară şi mai rare în perioadele de minim. Soarele este o stea variabilă. Activitatea solară are o ciclicitate de aproximativ 11ani. Activitatea solară se manifestă, la nivelul Pământului, prin modificări ale ionosferei şi prin perturbarea magnetosferei. Dacă aceste modificări sunt bruşte şi majore, la nivelul solului pot să apară aurore boreale sau australe, perturbaţii în telecomunicaţii terestre sau prin sateliţi, efecte biologice, perturbaţii în liniile de înaltă tensiune sau chiar distrugeri în conductele de transport ale ţiţeiului sau ale gazelor naturale.

Efecte ale intensificării activităţii solare

Intensificarea activităţii solare poate produce efecte perturbatoare sau chiar distructive în radiocomunicaţii. Un puternic semnal perturbator va înrăutăţi raportul semnal/zgomot al liniei de transmisie , apărând în acest fel, întreruperi. Majoritatea echipamentelor de radiocomunicaţii (mai ales cele destinate recepţiei) sunt aparate sensibile, capabile să pună în evidenţă chiar şi cele mai slabe semnale radio. Dacă aceste echipamente sensibile sunt supuse unui câmp electromagnetic intens, multe din elementele semiconductoare din etajele de intrare vor fi distruse. Eruptiile solare si exploziile solare pot avea efecte distructive asupra reţelelor de distribuţie ale energiei electrice. Un câmp magnetic variabil va produce, prin inducţie, o tensiune electromotoare perturbantă în reţelele lungi de distribuţie ale curentului electric. Fluctuaţiile ce pot să apară vor fi greu de compensat, existând riscul apariţiei unor avarii majore. Tot datorită tensiunilor electromotoare induse, furtunile electromagnetice puternice pot avea efecte distructive asupra conductelor destinate transportului a gazelor naturale şi a lichidelor petroliere. Descărcările electrice necontrolate şi coroziunea electrochimică în zonele de cuplaj a conductelor pot avea efecte catastrofale. O alta categorie de efecte sunt perturbările traficului aerian, prin întreruperi ale comunicaţiilor radio sau prin dereglarea echipamentelor destinate navigaţiei. Nici efectele biologice, ce pot afecta comportamentul sau chiar sănătatea organismelor vii nu sunt de neglijat.

Importanta studierii “vremii spatiale” si a emiterii de prognoze in acest domeniu

În urmă cu 152 de ani, în 1 septembrie 1859, o puternică furtună electromagnetică a afectat liniile de telegraf şi a provocat aurore boreale atât de intense încât la lumina lor roşie sau verde se puteau citi ziarele. Fenomenul a rămas în istorie sub denumirea "Carrington Event". Un raport recent al Academiei de Ştiinţe a Statelor Unite arăta că o furtună similară ar produce societăţii noastre ultratehnologizate pagube de peste 1000 de miliarde de dolari. Pentru refacerea completă a infrastructurii high-tech, în urma unui astfel de eveniment, se estimează un necesar de 4 pana la 10 ani. Pentru comparaţie, pagubele produse de uraganul Katrina au fost evaluate la valori între 80 si 125 miliarde de dolari. Furtunile electromagnetice puternice pot avea efecte dezastruoase asupra echipamentelor de telecomunicaţii şi de navigaţie sau asupra aeronavelor aflate în zbor. Deasemenea, variatiile mari ale câmpului magnetic pot induce în liniile de înaltă tensiune curenţi importanţi ce nu pot fi compensaţi. Astfel, în data de 13martie 1989, o puternică furtună magnetică a provocat căderea sistemului de distribuţie a energiei electrice în nordul Statelor Unite şi în sudul Canadei, timp de aproape nouă ore. Pagube serioase apar şi datorită curenţilor induşi în conductele lungi de transport a petrolului sau a gazelor naturale, provocând deteriorări sau chiar explozii. Furtunile electromagnetice acţionează nefast şi asupra organismului uman. În cadrul unui studiu efectuat asupra populaţiei din Moscova s-a constatat că în timpul unor astfel de furtuni au loc foarte multe atacuri de cord. Se observă de asemenea, o reducere semnificativă a ritmului cardiac şi a presiunii arteriale.

Concluzii

Trăim alături de Soarele nostru care ne asigură existenţa pe Pământ. Soarele este un astru viu ce pulsează cu o ritmicitate de 11 ani şi trebuie să ne adaptăm la această cadenţă. Dezvoltarea actuală a societăţii ne face din ce în ce mai vulnerabili la capriciile vremii spaţiale. Va trebui să dezvoltăm modele din ce în ce mai performante pentru fenomenele asociate activităţii solare, căutând să prevedem şi să diminuăm continuu efectele negative ale modificărilor bruşte şi intense. Detectarea în timp real a exploziilor solare ne va permite să ne pregătim pentru momentul în care materia rezultată din erupţia solară asociată va interacţiona cu ionosfera, cu sateliţii artificiali ai Pământului sau va produce efecte la sol.

De azi, Romania devine stat membru al ESA

2011-01-19T23:06:00.000-08:00

Data de 20 ianuarie 2011 va rămâne un jalon în istoria aeronauticii Româneşti. Azi se va semna, la sediul din Bucuresti al Ministerului Afacerilor Externe, Acordul privind Aderarea României la Convenţia Agenţiei Spaţiale Europene (ESA).
Ceremonia va avea loc la orele 16, în prezenţa a numeroşi reprezentanţi guvernamentali, parlamentari şi membri ai comunităţii ştiinţifice şi academice româneşti. Acordul va fi semnat de Jean-Jacques Dordain, directorul general al Agenţiei Spaţiale Europene şi Marius-Ioan Piso, directorul general şi preşedinte al Agenţiei Spaţiale Române.
Este un eveniment deosebit de important pentru industria aeronautică românească şi pentru cercetătorii români din domeniile conexe. Accesul direct la tehnologiile şi sistemele spaţiale ESA va permite ţării noastre dezvoltarea aplicaţiilor spaţiale pentru agricultură, mediu, transporturi, monitorizarea dezastrelor naturale şi telemedicină.
Agenţia Spaţiala Europeană (ESA) este o organizaţie interguvernamentală fondată în 1975, având 18 state membre (16 din UE, plus Elveţia şi Norvegia). Dintre ţările fostului Pact de la Varşovia, Cehia este singura admisă ca membru (în anul 2009), România fiind a doua. ESA este considerată cea mai importantă organizaţie interguvernamentala europeană cu caracter ştiinţific şi tehnologic şi cu rol important în domeniul securităţii.
Acest accept şi acest acord este o recunoaştere internaţională a activităţii cercetătorilor din România având în vedere că, din ţările care au aparţinut fostului Tratat de la Varşovia, România este a doua ţară admisă în acest grup exclusivist.

Actualizare in 22ianuarie 2011: 2 momente importante ale ceremoniei
semnarea documentelor de catre Marius-Ioan Piso (ROSA) si Jean-Jacques Dordain (ESA)
fotografia de grup cu participantii la ceremonie

Eclipsa din 4 ianuarie 2011

2011-01-13T04:31:00.000-08:00

Eclipsa partiala de Soare din 4 ianuarie 2011 a fost vizibila si pe teritoriul Romaniei in zonele cu cer senin. Cercetarile mele sunt legate in primul rand de radioastronomie si de aceea eclipsa de Soare am "vazut-o" prin intermediul undelor radio. Analiza propagarii unor unde electromagnetice de joasa frecventa mi-a permis punerea in evidenta a unor modificari pe care eclipsa le-a provocat ionosferei. Desigur ca am urmarit eclipsa si in vizibil, dar fara utilizarea unor echipamente optice performante. Din pacate, in judetul Cluj, din cele 3 locatii in care se afla observatoare astronomice: Cluj, Feleacu si Marisel, doar Mariselul a beneficiat de cer senin. Si ce cer... vedeti in doua din fotografiile pe care le-am realizat la Marisel in 4 ianuarie 2011.

Universul a existat si inainte de Big Bang ?

2010-12-13T00:19:00.000-08:00

In ultimele 2 saptamani au aparut, in prestigioasa baza de date ArXiv, o serie de articole pro si contra afirmatiei ca Universul a existat si inainte de Big Bang. Analizand datele furnizate de misiunea WMAP (The Wilkinson Microwave Anisotropy Probe), lansata de NASA in 2001 pentru a face o harta a Universului in domeniul microundelor, cercetatorii Vahe Gurzadyan de la Institutul de Fizica din Erevan si cunoscutul expert in fizica teoretica Roger Penrose de la Universitatea Oxford au ajuns la concluzia ca Universul a existat si inainte de Big Bang. Si alti cercetatori cunoscuti au anuntat aproape simultan ca au ajuns la aceeasi concluzie.
In ce consta misiunea WMAP? Sonda lansata de NASA in iunie 2001 a reusit sa obtina rezultate extrem de importante pentru cunoasterea Universului facand masuratori in domeniul microundelor. Astfel misiunea WMAP a realizat o harta a radiatiei cosmice de fond (Cosmic Microwave Background radiation, pe scurt, CMB) si o harta in microunde cu inalta rezolutie unghiulara (0,2 grade) a Universului observabil. Deasemenea s-au facut determinari precise ale compozitiei Universului adica atomii sau particulelele elementare din care este constituit precum si concentratia lor. Iata ca, dupa mai bine de 7 ani de la primele rezultate experimentale date publicitatii de misiunea WMAP, cercetatorii Vahe Gurzadyan si Roger Penrose au ajuns la concluzia ca Universul a existat si inainte de Big Bang. Tot in prestigioasa baza de date ArXiv au aparut imediat o serie de articole (vezi linkurile atasate) care exprima parerea altor experti in domeniu referitor la aceasta problema.
Aceste rezultate, framantari si ipoteze ma bucura mult, mai ales ca eu sunt un adept al Universului infinit, in adevaratul sens al termenului. De zeci de ani eu caut o varianta structurata si mai clara a modului in care ar trebui sa "vedem" Universul. Pe scurt, eu vad Universul ca o structura ierarhica in care orice structura admite o suprastructura de rang superior si o substructura de rang inferior, aceasta structurare fiind infinita atat in suprastructuri cat si in substructuri. In plus, orice elemnt spatial, oriunde ar fi plasat si fiind oricat de mare sau oricat de mic admite o astfel de ierarhizare. Mai mult, eu cred ca oricarui eveniment observabil i se poate atasa un "spatiu" in care acel eveniment produce efecte . Iar fiecarui astfel de "spatiu" trebuie sa i se ataseze un orologiu propriu a carui cadenta depinde de anvergura evenimentului, fiind foarte lent (in raport cu orologiul nostru, luat ca referinta) pentru evenimente ce se desfasoara la scara galactica si foarte rapid pentru evenimente ce se desfasoara la scara particulelor elementare.
In plus, acceptand aceastra structura ierarhizata scapam de problema unui "moment primordial" in care Universul a fost creat din nimic si de pericolul unui Univers ce candva, in viitor, va colapsa devenind din nou, Nimic.
Eu incerc sa "unific" orologiile si sa le leg de elemente spatiale. Eu cred ca notiunea de "timp" isi pierde semnificatia in lipsa unor evenimente care sa-l marcheze. Poate ca si notiunea de "spatiu fizic" este lipsita de sens in lipsa materiei (sub orice forma, chiar si numai sub forma unui camp).
In orice caz, un Univers in care elementele spatiale sunt legate de cele temporale si de materia cuprinsa in ele este extrem de frumos... In urma cu vreo 30 de ani si eu consideram ca modelul Big Bang este o varianta stiintifica acceptabila pentru nasterea Universului observabil. Acum sunt convins ca acest model poate fi inglobat intr-unul mai vast asa cum si Teoria Relativitatii Generalizate poate fi inglobata intr-o teorie mai larga... Vedeti, din nou ajung la o ierarhizare in care orice structura poate fi inglobata intr-una de rang superior...

Preprinturile din ArXiv la care fac referire in acest articol le gasiti aici, aici, aici, aici si aici

Din nou despre extraterestri...

2010-12-02T09:12:00.000-08:00

In ultimul timp, in presa scrisa sau audiovizual au reinviat discutiile pe marginea ideii de viata (sau mai mult, civilizatie) extraterestra. Exista multe ipoteze in ceea ce priveste dimensiunea Universului. Multi confunda conceptul de Univers (in totalitate) cu cel de "Univers observabil" adica acea parte a Universului care poate fi perceputa de noi direct sau indirect prin intermediul instrumentelor optice, radiotelescoapelor, detectoarelor de raze X sau gamma.Modelul Big Bang are la baza conceptul de explozie primordiala care implica existenta unui "univers" in expansiune cu cel putin o limita temporala (momentul primordial) si cu o posibila limita spatiala. Parerea mea este ca Universul, in adevaratul sens al conceptului este infinit in timp si spatiu, evenimentele de tip Big Bang fiind cazuri particulare si locale in evolutia intregului Univers. Iar daca admitem ca Universul este infinit in timp si spatiu si ca civilizatia umana exista in realitate, trebuie sa admitem ca in Univers se pot dezvolta o infinitate de civilizatii asemanatoare noua. Ramane problema simultaneitatii in timp, zona de dezvoltare si si stadiu de evolutie a unor astfel de civilizatii ce reduce drastic probabilitatea stabilirii unui "contact". Nemaivorbind ca in mod sigur ar exista incompatibilitati in comunicare. Daca ne gandim la diversitatea fiintelor vii de pe Pamant si la faptul ca noi, oamenii, inca nu am reusit sa facem un schimb de informatii cu ele, ce sanse avem sa "detectam" inteligenta extraterestra? De fapt, daca analizam la rece ansamblul fiintelor vii de pe Pamant observam o imensa ruptura intre oameni si regnul animal. Daca avem curajul necesar, am putea lua in calcul ca de fapt, oamenii sunt extraterestri. Despre "limitele Universului Observabil" si parerea mea despre extraterestri am mai scris pe blogul meu aici si aici. Deasemenea, pe Scribd, aici.
P.S. Articolul a fost preluat si de "Stiinta.info" unde a ganerat multe discutii interesante pe care va invit sa le cititi aici. Discutiile au alunecat inevitabil spre cosmologie cu pareri pro si contra diverselor modele acceptabile de Univers. De zeci de ani caut o varianta cat mai structurata si mai clara a modului in care cred eu ca ar trebui sa "vedem" Universul. Pe scurt, eu vad Universul ca o structura ierarhica in care orice structura admite o suprastructura de rang superior si o substructura de rang inferior, aceasta structurare fiind infinita atat in suprastructuri cat si in substructuri. In plus, orice elemnt spatial, oriunde ar fi plasat si fiind oricat de mare sau oricat de mic admite o astfel de ierarhizare. Mai mult, eu cred ca oricarui eveniment observabil i se poate atasa un "spatiu" in care acel eveniment produce efecte . Iar fiecarui astfel de "spatiu" trebuie sa i se ataseze un orologiu propriu a carui cadenta depinde de anvergura evenimentului, fiind foarte lent pentru evenimente ce se desfasoara la scara galactica si foarte rapid pentru evenimente ce se desfasoara la scara particulelor elementare.

Articole publicate in 2009

2010-11-22T12:33:00.000-08:00

Voi prezenta in cele ce urmeaza titlurile articolelor pe care le-am postat pe blog in anul 2009 si cate un text sugestiv din cuprinsul articolului. Pentru a citi intreg articolul, va trebui sa dati un click pe titlul articolului sau pe textul "citeste mai mult".

Proiectul HAARP si pericolul declansarii unui razboi geofizic

Stiinta si tehnologia si-au unit fortele si au realizat echipamente capabile sa controleze puteri ce pana nu demult erau de neimaginat. Tehnologiile actuale ne permit sa facem experimente “globale”. HAARP, EISCAT, SURA…Trei programe de cercetare ce se desfasoara in zona arctica si care genereaza noi temeri: exista pericolul provocarii unui dezechilibru planetar ireversibil. Trebuie oare sa ne pregatim pentru un nou gen de razboi, razboiul geofizic? Echilibrul creat pe parcursul milioanelor de ani poate fi distrus in cateva minute iar omenirea va cauta scapare undeva, in adancul Pamantului, aparand astfel o specie noua, omul cavernelor. citeste mai mult

Nanosateliţii şi importanţa lor in activitatea spaţiala actuală şi de perspectivă

O categorie aparte de sateliţi artificiali sânt nanosateliţii. Aceştia au dimensiuni mici, de ordinul a câţiva zeci de centimetri şi au, asemenea organismelor unicelulare, dotările minime necesare funcţionării lor. Construirea şi plasarea lor pe orbite circumterestre implică costuri relativ scăzute. Nanosateliţi specializaţi pot fi interconectaţi pe orbită în vederea obţinerii unor structuri complexe a căror detectare şi distrugere este extrem de dificilă. Dar simplificarea echipamentelor orbitale complică echipamentele aferente aflate la sol. Avantajele oferite de această noua tehnologie justifica interesul arătat de marile organisme aeronautice pentru micii sateliţi. citeste mai mult

PROGNOZA SEISMICA ESTE O HIMERA?

Parcul eolian Fantanele-Cogealac

REZONANTA SCHUMANN-fabulatie si adevar

Nu demult, un zvon cutremurător dar absolut neştiintific s-a răspândit prin intermediul mass-media pe întreg globul pământesc: că timpul a luat-o razna , că ar fi început să alunece din ce în ce mai repede, pe un tobogan imaginar al cărui sfârşit este anul 2012. Data de 21 decembrie 2012 este prezentată în multe scrieri apocaliptice drept data în care, dintr-un motiv sau altul, civilizaţia umană va dispare. Lăsându-i la o parte pe “vizionarii ce prevăd viitorul” cu dispozitive bazate pe boabe de cafea sau fasole, să ne oprim puţin la cei ce aduc argumente pseudoştiinţifice unor astfel de afirmaţii. Unii prognozează o posibilă coliziune catastrofală a planetei noastre cu... citeste mai mult

Proiectul LEOSCOPE

O intoarcere in timp...

Am facut in zilele trecute ordine intr-un sertar al bibliotecii mele si am regasit cateva pagini ingalbenite de vreme, batute la masina, pe care le credeam de mult timp pierdute. Bucuria mea a fost mare, deoarece era un eseu despre TIMP, scris de mine cu aproape 20 de ani in urma. Nu mai tineam minte cum am prezentat in acea lucrare ideile mele, nu mai stiam daca le-am argumentat in vre-un fel, stiam doar ca la vremea aceea, le trimisesem spre consultatre catorva dintre fostii mei colegi de facultate si Redactiei revistei Stiinta si tehnica. Dar iata ce scrisesem in acele patru pagini: citeste mai mult

Sateliti artificiali ai Pamantului (partea a-II-a)

Diagrama de radiatie a antenei mesh de 3m

Determinarea pe cale experimentala a diagramei de radiatie a antenei parabolice mesh de 3m a fost necesara pentru a cunoaste performantele reale ale reflectorului parabolic, in banda de 2,4GHz.
Metoda pe care am utilizat-o a constat in fixarea unui microemitator de 2,4GHz (nemodulat) la o distanta suficient de mare de reflectorul parabolic si masurarea nivelului de semnal receptionat de parabola la diferite valori ale unghiului azimutal. citeste mai mult

Undele electromagnetice de ultra joasa frecventa

Terminologia utilizata in lucrarile stiintifice ce se refera la undele electromagnetice de joasa frecventa (si pe care o voi folosi in cele ce urmeaza) le clasifica in modul urmator:
-unde electromagnetice de foarte joasa frecventa (very low frequency sau pe scurt, VLF) cu frevente cuprinse intre 3kHz si 30kHz
-unde electromagnetice de ultra joasa frecventa (ultra low frequency sau ULF) cu frecvente cuprinse intre 300Hz si 3kHz
-unde electromagnetice de super joasa frecventa (super low frequency sau SLF) cu frecvente cuprinse intre 30Hz si 300Hz
-unde electromagnetice de extrem de joasa frecventa (extremely low frequency sau ELF) ale caror frecvente au valori sub 30Hz. citeste mai mult

Mai bine mai tarziu decat niciodata...

Au trecut 400 de ani...

Am instalat o noua antena

Am instalat o noua antena cu diametrul de 3m, pentru receptia semnalelor radio din intervalul 1-5 Ghz. Spre deosebire de antena Patriot, aceasta are reflectorul din plasa metalica si fortele
laterale cauzate de vant sunt mult diminuate. Dar ce este foarte important la aceasta antena este sistemul de comanda si motorizare ce permite pozitionarea antenei catre orice punct de pe bolta cereasca si deasemenea, poate urmari triectoria satelitilor de joasa altitudine.

Am ridicat cupola pe observatorul astronomic

S-au blocat retelele de telefonie...

Proiectul MARISEL

Azi aniversam internetul

Parerea mea despre "extraterestri"...

Accident in spatiu

GeoEye-1 . Inca un ochi ne priveste din cer...

In data de 06 sept.2008 afost lansat pe orbita circumterestra un nou satelit destinat fotografierii Terrei. Lansarea s-a facut cu o racheta Delta II, de la baza Vandenberg a fortelor aeriene a Statelor Unite. Este primul satelit ca capteaza si ofera in timp real, imagini de inalta rezolutie destinate comercializarii. Principalii finantatori ai proiectului sunt National Geospatial-Intelligence Agency (NGA) care apartine de Departamentul Apararii Statelor Unite si ...Google. Satelitul are 1955kg, durata de viata... proiectata minimum 7ani, combustibil pentru 15 ani. Altitudinea medie de zbor 684km, inclinatia orbitei de 98 grade fata de planul ecuatorial, perioada de revolutie 98 minute. Rezolutia camerelor alb-negru este de 0.41m, iar a camerelor color,1.65m.

Aplicatiile informatiilor culese de acest satelit... citeste mai mult

Articole publicate in 2010

2010-11-22T04:14:00.000-08:00

Voi prezenta in cele ce urmeaza titlurile articolelor pe care le-am postat pe blog in acest an si cate un text sugestiv din cuprinsul articolului. Pentru a citi intreg articolul, va trebui sa dati un click pe titlul articolului sau pe textul "citeste mai mult".

Universul a existat si inainte de Big Bang ?

Din nou despre extraterestri...

NASA a anuntat ca asistam la nasterea unei gauri negre

Masurarea timpului

Actualele dezvoltari stiintifice si tehnologice necesita o masurare a timpului cat mai precisa. Pentru a permite atingerea unor nivele de precizie foarte mari se utilizeaza ceasuri atomice si un sistem sofisticat de transmitere a standardului de timp la nivel planetar. In cele ce urmeza va voi prezenta... citeste mai mult

Au fost mai aproape de stele...

Dupa cele 7 zile petrecute la munte, elevii participanti la Tabara Educationala Pilot "Generatia Urmatoare" Marisel-2010 au plecat spre casa. Eu sper ca aceasta saptamana de vacanta sa le ramana in amintire intreaga viata si, de ce nu, pe unii chiar sa-i influenteze in alegerea vocatiei viitoare. Elevii nu au plecat din tabara cu mainile goale. Pe langa mape, agende, CD-uri cu materiale educationale, busole spre care sa priveasca cu incredere in momentele de rascruce ale vietii, au luat cu ei spre casa si spre un viitor care sper sa fie mai bun, un bogat bagaj de cunostinte si amintiri placute. citeste mai mult

Tabara Tematica Pilot "GENERATIA URMATOARE" isi deschide portile

(Wednesday, June 16, 2010) In perioada 21-28iunie 2010 se va desfasura in localitatea Marisel din jud. Cluj, Tabara Tematica Pilot "GENERATIA URMATOARE". Activitatile se vor desfasura in zona centrala a localitatii Marisel si la Baza de Cercetare si Testare din Marisel a firmei BITNET CCSS. Activitatea de baza va fi educational-recreativa, structurata pe trei sectiuni:
-astronomie in spectrul vizibil
-elemente de baza ale radioastronomiei
-elemente de baza ale comunicatiilor radio
Timp de o saptamana, elevii participanti, impartiti in 4 grupuri de lucru... citeste mai mult

Singura solutie: o alta educatie!

(Thursday, April 29, 2010) In urma cu 100 de ani rom anii erau deschizatori de drum in aeronautica si au pus bazele zborului reactiv. Acum incercam sa fim primiti in cercul exclusivist al celor ce au rezultate remacabile in cercetarea spatiului cosmic. Dar cum am spus si alta data, nu poti face cercetare de excelenta fara a-i asigura o larga si valoroasa baza de selectie. Cum am putea asigura aceasta baza? Suntem in anul 2010. In 16 decembrie se vor implini 100 de ani de la prima tentativa de zbor cu un avion propulsat de un motor cu reactie.La mansa era... citeste mai mult

Vremea spatiala

Dezvoltarea tehnologica care a caracterizat a doua jumatate a secolului XX si lupta acerba pentru cucerirea spatiului cosmic a avut ca efect extrapolarea multor activitati de cercetare in spatiul extraatmosferic. Au aparut astfel domenii noi de cercetare stiintifica si tehnologica. Explorarea spatiului cosmic a impus un nou domeniu de prognoza: “vremea spatiala”sau "meteorologia spatiala". Aceasta “vreme spatiala” poate influenta multe tehnologii terestre sau comportamentul uman. citeste mai mult

Romania se pregateste sa adere la CERN

(Saturday, February 13, 2010) Romania se pregateste sa adere la CERN, un organism stiintific european infiintat in urma cu aproape saizeci de ani. Cam tarziu, dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Intr-un articol... citeste mai mult

DIN NOU, PROIECTUL MARISEL

Putem spune ca o societate se afla in progres daca un copil care se naste va deveni mai frumos, mai sanatos si mai educat decat parintii sai. Multi dintre noi cauta sa transforme un ideal in realitate insa foarte putini reusesc. Cu zeci de ani in urma fiind la liceu, in pauze si dupa ore, discutam mereu despre “fenomenele ciudate din Padurea Baciu”(pe unde am umblat si noaptea... citeste mai mult

Romania de azi si misterul flacarii violet (pamflet...pseudostiintific)

In ultimele zile, expresia “flacara violeta” a avut un impact mediatic de neimaginat. In general, cei ce poseda notiuni de baza de fizica sau chimie stiu de ce o flacara este rosie, portocalie, galbena , verde, albastra sau de ce nu, violeta. Iata ca acum, aceasta expresie este repetata si interpretata in fel si chip de multe persoane care se cred sau chiar au si ajuns, personalitati. citeste mai mult

Asteroidul 2010AL30

99942 Apophis si efortul concertat al cercetatorilor de diminuare a pericolelor catastrofale pentru actuala civilizatie

NASA a anuntat ca asistam la nasterea unei gauri negre

2010-11-16T12:43:00.000-08:00

NASA a anuntat ca asistam la nasterea unei gauri negre. In presa scrisa, electronica sau audiovizual, multi dintre cei ce ne digera informatiile in asa fel incat sa "le putem intelege" au accentuat o serie de aspecte complet nerelevante sau chiar au emis ipoteze si alarme total false referitor la acest anunt. In ceea ce urmeaza voi incerca sa arat de ce cred ca NASA considera ca este vorba de un eveniment astronomic deosebit si de ce cred ca acest eveniment a fost anuntat abia acum.
Acest eveniment astronomic este extrem de interesant si important pentru astrofizica chiar daca el s-a desfasurat in urma cu 50 milioane de ani si la 50 milioane de ani-lumina fata de sistemul nostru solar. Este foarte important ca participam ca martori la formarea unei gauri negre. Chiar daca evenimentul a avut loc in urma cu 50milioane de ani, informatiile ne parvin de-abia acum. Poate ca unii se intreaba de ce NASA a anuntat acum un eveniment ce a inceput sa fie observat in urma cu 30 de ani. Actuala dezvoltare a echipamentelor de observare si supraveghere a cerului ne permit sa acumulam mai multa informatie decat putem analiza si prelucra. Se pare ca de-abia acum specialistii NASA si-au dat seama ca in cantitatea imensa de informatii inregistrate in ultimii 30 de ani exista cel putin o comoara stiintifica: nasterea unei gauri negre. In cele ce urmeaza vor cauta sa focalizeze o parte din cercetarile lor spre acea zona a Universului in care s-a semnalat acest eveniment cosmic de o importanta deosebita. Vor analiza inregistrarile (ce se fac de multe ori automat, fara a mai apuca cineva sa le analizeze si sa le interpreteze) si vor incerca sa gaseasca sustinerea sau infirmarea unor teorii ce privesc formarea gaurilor negre si chiar a unor teorii de baza ale fizicii moderne. Vor putea extrapola evolutia acestei gauri negre pentru intervale de timp mult mai mari. Si eu sunt foarte curios sa aflu in cat timp o gaura neagra poate "inghiti" materia imprastiata (de exemplu) pe o raza de 1000 de ani lumina. O analiza atenta a evolutiei evenimentului intr-un interval de 30 de ani terestri poate sa sustina sau sa infirme modele astrofizice mai mult sau mai putin consacrate.
Aparitia acestei gauri negre nu reprezinta un pericol pentru Pamant si pamanteni cel putin atata timp cat actualele teorii fizice nu sunt infirmate. Oricum, evenimentele ce se desfasoara la scara galactica au o dezvoltare lenta in raport cu evolutia Universului. Asa incat eu propun sa asistam fara nici un fel de teama la desfasurarea acestui eveniment astronomic. Sper sa revin curand cu informatii suplimentare.

MASURAREA TIMPULUI

2010-11-07T00:12:00.000-07:00

Pe scurt:
Actualele dezvoltari stiintifice si tehnologice necesita o masurare a timpului cat mai precisa. Pentru a permite atingerea unor nivele de precizie foarte mari se utilizeaza ceasuri atomice si un sistem sofisticat de transmitere a standardului de timp la nivel planetar. In cele ce urmeza va voi prezenta cateva "scale de timp" si cateva metode de determinare a "orei exacte"

Timpul, o marime fizica imateriala
Timpul este, probabil, una din cele mai tulburatoare notiuni asupra careia mintea omeneasca s-a aplecat adesea, incercand sa-i patrunda intelesul. Dar de fiecare data, deductiile logice ale filozofilor sau calculele exacte ale fizicienilor si ale matematicienilor s-au lovit de un zid elastic, dar de nepatruns.
Contempland din timpuri stravechi lumea materiala sau imateriala care ne inconjoara, mintea omeneasca a cautat, dar mai ales a retinut, fenomene observabile cu caracter repetitiv. Acestea au constituit puncte de sprijin in enuntarea unor legi fizice necesare cunosterii structurate a
mediului inconjurator. Dar modul de a gandi si fenomenele observate au fost intr-o interdependenta continua care a dus la formarea unor modele unitare de analiza a realitatii fizice. Repetabilitatea unor evenimente a condus inevitabil la gasirea unor ceasornice naturale cu ajutorul carora sunt analizate alte fenomene, repetitive sau nerepetitive. S-a ajuns astfel la crearea unei scale ce puncteaza o dimensiune nepalpabila numita timp. Aceasta scala a fost marcata echidistant, pe baza "bunului simt", postulandu-se astfel "principiul uniformitatii curgerii timpului". La inceputul secolului XX acest principiu a fost zdruncinat de teoria relativitatii care a introdus notiunea de "timp propriu", dependent de sistemul de referinta ales. Mai apoi s-a emis ipoteza existentei unor neuniformitati legate de densitatea de masa-energie, sau de "epoca" in care s-au desfasurat evenimentele, termenul de "epoca" fiind legat de trecutul sau viitorul Universului.
Pe masura ce s-a dezvoltat navigatia pe mari si oceane, pe masura ce s-au dezvoltat stiintele exacte: matematica, fizica dar mai ales astronomia, au fost dezvoltate mai multe metode de masurare a timpului. In cele ce urmeaza voi prezenta cateva dintre aceste metode.

Timpul Universal (Universal Time - U.T.sau Greenwich Mean Time - G.M.T.)
In navigatie si astronomie se foloseste acelasi timp pentru intreaga planeta. S-a stabilit ca acesta sa fie cel din localitatea Greenwich,Anglia, prin care trece Primul meridian al planetei (longitudinea 0 grade) si unde se afla Observatorul Astronomic Regal Greenwich. Timpul Universal se masoara folosind un sofisticat sistem de ceasuri atomice amplasate in diverse locatii.

Timpul Standard (Standard Time)
Deoarece Pamantul se invarte in jurul axei sale in aproximativ 24 ore, globul pamantesc a fost impartit (intr-o prima aproximatie) in 24 zone orare, astfel incat Soarele sa indice, la ora 12 a fiecarei zone, sudul geografic. Timpul standard coreleaza Timpul Universal cu timpul local al unei zone de pe Pamant prin adaugarea sau scaderea unui numar de ore, in functie de zona orara in care se gaseste locatia respectiva. Astfel, pentru regiuni situate intre 0 si 180 grade longitudine estica (adica la est fata de Greenwich) ora locala se calculeaza ca: U.T.+1,U.T.+2,...,U.T.+12, iar pentru zonele situate intre 0 si 180 grade longitudine vestica (adica la vest de Greenwich), ora locala se calculeaza ca : U.T.-1, U.T.-2,..., U.T.-12. De exemplu, timpul standard in Romania este Timpul Universal +2 ore.

Timpul Sideral (Sidereal Time)
Timpul Sideral se mai numeste si Timp astronomic sau Timp celestial.
Acest mod de masurare a timpului se afla in concordanta cu pozitia stelelor pe cer. Se considera o zi siderala (Sidereal Day), timpul in care Pamantul efectueaza o rotatie completa in jurul propriei axe, astfel incat o stea indepartata (nu Soarele) sa se gaseasca pe cer in aceeasi pozitie. Deoarece Pamantul are si o miscare de revolutie in jurul Soarelui, ziua siderala este putin mai scurta decat 24 ore. Mai precis, ziua siderala are 23 ore 56 minute si 4,1 secunde masurate in unitati de Timp Universal. O zi siderala este impartita in 24 ore siderale, o ora siderala are 60 minute siderale iar un minut sideral are 60 de secunde siderale.

Timpul Solar (Solar Time)
Timpul solar este timpul masurat in functie de pozitia Soarelui pe cer si poate fi masurat cu un ceas solar. Ziua solara incepe in momentul in care Soarele trece prin dreptul meridianului local (amiaza) si se termina dupa aproximativ 24 ore, cand Soarele se gaseste din nou in dreptul meridianului local. Datorita miscarii Pamantului in jurul Soarelui si a pozitiei axei sale de rotatie in raport cu planul orbitei, durata zilei solare se modifica in timpul anului, fiind mai scurta in luna martie (26-27 ) si septembrie (12-13) decat in lunile iunie (18-19) si decembrie (20-21).

Trecerea timpului este masurata cu ajutorul unor ceasuri, mai mult sau mai putin precise. Va voi prezenta in cele ce urmeaza cateva categorii importante:

Ceasul solar (cadranul solar)
Cel mai simplu dispozitiv cu care se poate masura timpul este ceasul solar (sau cadranul solar). Acesta este format dintr-o tija fixata intr-un plan vertical care este orientat pe directia Nord-Sud si un plan orizontal, asezate in asa fel incat, atunci cand razele solare cad pe tija , umbra acesteia sa se gaseasca pe planul orizontal. Deoarece Pamantul se roteste in jurul axei sale, se poate marca pe suprafata orizontala pozitia umbrei la diferite ore ale zilei. Din pacate , dispozitivul functioneaza doar pe timpul zilei si doar cand cerul este senin. Precizia ceasului solar nu este foarte mare, avand in vedere ca Pamantul are si o miscare de revolutie in jurul Soarelui pe o orbita eliptica. Pentru a mari precizia,va trebui ca tija care produce umbra sa fie paralela cu axa Nord-Sud a Pamantului, adica inclinarea fata de planul orizontal sa fie egala cu latitudinea locului (in zona Romaniei aproximativ 45 grade). Pe de alta parte, cu acest dispozitiv putem afla cu o buna precizie pozitia punctelor cardinale, dupa cum urmeaza: urmarim pozitia si lungimea umbrei lasate de tija verticala, in cursul zilei. Cand lungimea acestei umbre are valoare minima, directia umbrei coincide cu directia Nord- Sud, fiind indreptata spre nord in emisfera nordica si spre sud in emisfera sudica. In acel moment Soarele se gaseste pe meridianul locului si spunem ca este "amiaza".

Ceasuri utilizate in navigatia maritima
Necesitatea determinarii pozitiei navei in timpul unor calatorii lungi pe mari si oceane a facut ca ceasurile de marina sa fie foarte precise. De ce? Daca ceasul de la bordul navei indica gresit ora, pozitia navei determinata prin metode astronomice este deasemenea, gresita.

Ceasurile utilizate in astronomie
Ceasurile utilizate de astronomi au si ele un grad de precizie foarte ridicat. Cautarea pozitiei ulterioare a unui corp ceresc, cunoscandu-se o pozitie determinata intr-un moment anterior este conditionata de utilizarea unui ceasornic extrem de precis.

Ceasurile electronice pilotate cu cuart
Au aparut mai tarziu, cand dezvoltarea electronicii a permis realizarea unor oscilatori foarte stabili prin intermediul unor rezonatori cu cuart mentinuti in incinte termostatate.

Ceasurile atomice
Sunt ceasuri extrem de precise. Eroarea lor este atat de mica incat in sute de ani incertitudinea de masurare este mai mica decat o secunda.

Metode moderne de determinare a "orei exacte"
Foarte multe experimente stiintifice au nevoie de un standard de timp. Deasemenea, sincronizarea unor retele de calculatoare care au puncte nodale raspandite pe intreg globul pamantesc necesita standarde de timp precise, ieftine si la indemana. Cea mai raspandita metoda actuala este utilizarea unui receptor GPS cu ajutorul caruia se sincronizeaza ceasul unitatii de calcul cu ceasul sistemului GPS. Sistemul GPS este sincronizat cu un ceas atomic si prin urmare, ceasurile calculatoarelor sau ale retelelor de calculatoare sincronizate cu ajutorul unui receptor GPS au precizia unui ceas atomic etalon.
O metoda mai "terestra" consta in sincronizarea echipamentelor prin receptia unui standard de timp emis prin unde radio. Astfel, in Germania, in apropiere de Frankfurt am Main este situat un emitator radio de unde lungi (77,5kHz) numit DCF77. Acesta transmite un semnal codificat ce permite receptia standardului de timp pe o suprafata foarte mare din Europa, pana la o distanta de 2000km de statia de emisie. Exista chiar si ceasuri de larg consum care sunt foarte precise deoarece sunt sincronizate cu emitatorul DCF77.

Concluzii:
Stadiul actual al dezvoltarii tehnologiilor a experimentelor si a echipamentelor stiintifice necesita utilizarea unor standarde de timp cat mai precise. Viteza finita a luminii limiteaza posibilitatile de transmitere "simultana" a standardului de timp la nivel planetar. Probleme si mai mari apar atunci cand explorarea spatiului cosmic, a Soarelui sau a altor planete se face cu nave ce se afla la zeci de milioane de kilometri fata de Pamant. In aceste situatii apar intarzieri de zeci de minute sau ore. Etalonarea si sincronizarea echipamentelor in astfel de situatii reprezinta adevarate provocari.

Eruptiile solare si "vremea spatiala"

2010-08-04T12:26:00.000-07:00

In urma cu cateva luni, in 28 martie 2010, am postat pe acest blog un articol referitor la "vremea spatiala" in care am subliniat importanta acestui domeniu de cercetare stiintifica. Iata ca acum, eruptia solara din data de 01 august 2010 a trezit atentia tuturor mijloacelor de comunicare in masa. Despre efectele imediate ale eruptiilor solare puteti afla amanunte aici.

Au fost mai aproape de stele...

2010-07-07T10:40:00.000-07:00

Dupa cele 7 zile petrecute la munte, elevii participanti la Tabara Educationala Pilot "Generatia Urmatoare" Marisel-2010 au plecat spre casa. Eu sper ca aceasta saptamana de vacanta sa le ramana in amintire intreaga viata si, de ce nu, pe unii chiar sa-i influenteze in alegerea vocatiei viitoare. Elevii nu au plecat din tabara cu mainile goale. Pe langa mape, agende, CD-uri cu materiale educationale, busole spre care sa priveasca cu incredere in momentele de rascruce ale vietii, au luat cu ei spre casa si spre un viitor care sper sa fie mai bun, un bogat bagaj de cunostinte si amintiri placute.

Dar cum au decurs cele 7 zile de tabara?

In prima zi s-au desfasurat activitati organizatorice: instructaj, impartirea pe camere, impartirea in patru grupe de studiu si alegerea sefilor de echipa. Pe durata taberei, cele patru echipe s-au aflat intr-o continua competitie, primind puncte in functie de modul in care au participat la fiecare activitate desfasurata. Elevii au fost indrumati si supravegheati in mod continuu de doamnele profesoare Eugenia Marcu, profesoara de fizica si directoare a Scolii cu clasele I-VIII "Constantin Brancusi" din Cluj-Napoca si Paula Chis, profesoara de fizica la Scoala "David Prodan" din Cluj-Napoca. Din timp in timp, s-au facut masuratorile necesare determinarii sudului geografic sau mai bine spus, gasirea directiei meridianului ce trece prin punctul de observare. Aceasta directie este foarte importanta in observatiile astronomice deoarece pozitionarea majoritatii instrumentelor utilizate se face tinand cont de aceasta. Asa cum am mai aratat, o metoda clasica, ce nu necesita nici busola nici GPS, este de a determina directia umbrei unui jalon vertical, atunci cand aceasta umbra are lungimea cea mai scurta. Metoda ne permite sa determinam si momentul amiezii, respectiv ora la care Soarele "trece" prin planul meridian. Experimentul este foarte instructiv si interesant pentru ca imbina notiuni de fizica cu geometrie in spatiu si elemente primare de astronomie. Elevii din clase superioare pot face determinari prin interpolare liniara si pot face prelucrari statistice ale datelor experimentale. Cei care sunt mai mici pot ajunge in mod practic si intuitiv la rezultatele experimentelor. Dupa masa de pranz si o scurta miuta pe terenul de fotbal, elevii au asistat la doua prelegeri sustinute de initiatorul taberei, cercetatorul Paul Dolea. In aceste prelegeri au fost prezentate notiuni de baza ale astronomiei: corpurile ceresti si Sistemul Solar. Expunerile au fost insotite de prezentari Power Point ce au fost proiectate pe ecran cu videoproiectorul aflat in dotarea pensiunii.

A doua zi, activitatea educativa s-a desfasurat in patru etape:
1) au fost prelucrate datele experimentale achizitionate in prima zi: pe coli de hartie milimetrica, elevii au reprezentat lungimea umbrei jalonului in functie de timp, obtinand o curba al carei minim marcheaza momentul amiezii.
2) fiecare echipa si-a construit propriul cadran solar si au primit puncte, in functie de designul si functionalitatea acestor cadrane.
3) intr-un alt exercitiu, cele patru echipe au trebuit sa lipeasca pe panouri de carton stelute ornamentale fosforescente, in asa fel incat sa sugereze constelatii importante. Stelutele au fost disponibile in mai multe dimensiuni, astfel ca elevii puteau sugera nu numai forma constelatiei ci si luminozitatea relativa a astelelor componente.
4) elevii, insotiti de cadrele didactice au facut o drumetie in imprejurimi, notand coordonatele punctelor de interes de pe traseu. Pentru determinarea coordonatelor geografice ale acestor puncte (punct de plecare, Primarie, Scoala, muzeu, biserica, intersectie de drumuri, etc.) elevii au folosit aparatul GPS cu care a fost dotata tabara. La sfarsitul drumetiei, pe coli de hartie milimetrica A3, elevii au putut marca aceste puncte de interes, realizand astfel, o mica harta a zonei centrale a comunei Marisel.

In a treia zi, in sala de conferinte a pensiunii, elevilor li s-au prezentat notiuni elementare de radioastronomie si au facut cunostinta cu principalele categorii de sateliti artificiali ai Pamantului: sateliti de orbita joasa (LEO), sateliti de orbita medie (MEO) si sateliti geostationari (GEO). Prelegerea a fost tinuta de fizician Paul Dolea, cercetator la BITNET CCSS si doctorand in Inginerie Electronica si Telecomunicatii la Universitatea Tehnica din Cluj.
Pe terasa pensiunii am instalat doua telescoape, elevii au fost initiati in modul lor de utilizare si li s-a prezentat principiul de functionare. Au facut observatii terestre, urmarindu-se familiarizarea cu elementele de control si reglaj ale acestor aparate optice extrem de sesibile.

A patra zi a taberei a fost dedicata initierii in metode moderne de transmitere radio a imaginii si a sunetului. Au fost prezentate prototipuri didactic-demonstarative de echipamente ce poat asigura functionarea unei cai de transmisie radio a semnalelor audio si video, cu antena directiva de receptie. Dupa aceasta scurta prezentare, un grup de elevi insotiti de cercetatorul Vladut Dascal, au fixat echipamentul de emisie pe drumul ce duce spre comuna Racatau, la o distanta de aproximativ 600 m de curtea pensiunii, astfel incat sa fie asigurata vizibilitatea directa. Antena parabolica a echipamentului de receptie a fost reglata in asa fel incat nivelul de semnal la receptie sa fie maxim iar imaginea pe monitorul LCD sa fie stabila. S-a organizat apoi un concurs de biciclete, in care startul s-a dat (in mod individual) in curtea pensiunii iar linia de sosire era in campul vizual al camerei video aflata la peste 600m distanta. In momentul startului a fost pornit cronometrul iar cand concurentul a aparut pe ecranul monitorului si a trecut linia de sosire, cronometrul a fost oprit. Sosirea a fost transmisa in mod similar cu transmisiile TV live, prin unde radio ce au fost receptionate perfect de echipa aflata la linia de start. A fost un exercitiu deosebit de atractiv si antrenant, in care sportul in aer liber si tehnologia si-au dat mana. Elevii au fost entuziasmati de simplitatea si performantele echipamentelor (unul din echipamentele de receptie era dotat si cu un videorecorder digital, capabil sa inregistreze imaginile receptionate pe un harddisk de 120GB). Dupa terminarea concursului si felicitarea castigatorilor si a "echipei tehnice", cercetatorul Paul Dolea a prezentat prototipurile de radiotelescop didactic, pe care le-a proiectat si executat in cadrul firmei BITNET si cu care a fost dotata tabara, prin sponsorizarea acordata de Fundatia Dinu Patriciu. Cu toate ca era innorat, elevii au putut determina, utilizand un sistem de coordonate orizontale, pozitia Soarelui si a unor sateliti artificiali aflati deasupra orizontului.
Tot joi a avut loc vizita la Observatorul Astronomic Marisel, aflat in constructie printr-o investitie privata a firmei BITNET din Cluj. Au vazut echipamentele destinate receptiei in banda C si Ku, cu antena parabolica ce are diametrul de 4m si o fundatie de 14 tone. Le-a fost prezentat deasemenea, echipamentul de comunicare in banda S, cu sateliti artificiali de joasa altitudine. Antena parabolica cu diametrul de 3m este capabila sa urmareasca oriunde pe cer miscarea extrem de rapida a acestor sateliti aflati la mii de kilometri departare ce "traverseaza" bolta cereasca in doar cateva minute. Cei mai multi au urcat pe platforma aflata sub cupola destinata observatiilor astronomice in spectru vizibil si si-au facut poze. Telescopul performant ce urmeaza sa fie adapostit de cupola, si al carui pret este de ordinul mai multor mii de euro, asteapta sa vina vremuri mai bune...

Vineri dimineata am primit vizita unor reporteri de la PROTV, care au aflet ca la Marisel se afla in desfasurare un eveniment educational iesit din comun. Au fost deosebit de placut surprinsi de modul in care au fost organizate activitatile, de dotarea tehnica a taberei si de suportul tehnic si stiintific asigurat de cei doi doctoranzi in inginerie (Paul Dolea si Vladut Dascal).Operatorul imagine al postului PROTV, cand a vazut cum functioneaza sistemele de transmisie audio-video si prototipurile de radiotelescoape, a spus ca au venit doar pentru cateva minute de filmari, dar ar trebui sa-si instaleze trepiedul si sa filmeze cel putin o zi intreaga...

Ziua de sambata a fost marcata de sosirea in Marisel a automobilelor ce au participat la editia din acest an a Raliului Clujului. Zeci de masini puternice, motoare turate la maximum,miros de ulei si benzina, piloti, copiloti, arbitri si spectatori. Vremea a fost nefavorabila dar fascinatia spectacolului a atras multa lume. Prntre ei, si "Generatia Urmatoare", participanta la tabara. Seara a fost organizat un foc de tabara, concurs de Karaoke si alte jocuri distractive. Trecuse prea repede aceasta saptamana de vacanta...

Si a venit si ziua de duminica, ziua intoarcerii acasa. Elevii si profesorii participanti au impachetat cu grija aparatele,echipamentele si materialele utilizate in cele 7 zile de tabara. Multi dintre parintii elevilor au venit la Marisel pentru a asista la festivitatea de inchidere a acestei prime editii si pentru a vizita, unii pentru intaia oara, acesta zona montana. Au ramas incantati de frumusetea vaii Somesului Cald, de cele trei lacuri de acumulare pe langa care serpuieste drumul DJ107P, asfaltat si bine intretinut. Dupa un urcus pe serpentine, printre paduri de brad si fag, se deschide larg, platoul Marisel. Satul este construit pe coline domoale si parca nu-ti vine sa crezi ca te afli chiar in inima Muntilor Apuseni.
S-au facut fotografii de grup, elevi,parinti si profesori. Toti elevii au primit diplome care sa ateste participarea lor la aceasta prima editie a Scolii de vara "Generatia Urmatoare" ce se va tine de acum, in fiecare vara (si sper ca in mai multe serii) in localitatea Marisel din judetul Cluj.
Fiecare elev a primit, inca din prima zi, o mapa cu cateva rechizite de stricta necesitate: O rigla, un creion, un raportor, un blocnotes si un CD cu materiale aferente tematicii taberei. Iar acum, la incheiere, inca o surpriza: cate o mica busola combinata cu nivela cu bula de aer si marcata in asa fel incat, pe langa directia punctelor cardinale, sa arate si pozitia satelitilor geostationari in planul ecuatorial. Incantarea si surpriza a fost generala! Elevii s-au despartit apoi, plecand spre casa, insotiti de parinti si prieteni.
P.S. Voi reveni in curand cu o bogata galerie foto.
P.S.2 Galeria foto o gasiti pe site-ul Scolii de Vara Generatia Urmatoare, dand click pe link.

"Generatia Urmatoare" ziua intai,ziua solstitiului

2010-06-22T05:08:00.000-07:00

Data de 21 iunie 2010 a marcat inceputul verii astronomice, ziua solstitiului de vara. La Marisel, aceasta prima zi de vara astronomica a coincis cu prima zi a Taberei Educationale Pilot "Generatia Urmatoare". Elevii au plecat din Cluj in jurul orei 8 dimineata si au ajuns la Marisel la orele 9,30.
Dupa un scurt instructaj aferent activitatlor ce se vor desfasura in timpul taberei, am despachetat si am instalat aparatele optice si celelalte echipamente donate Taberei de catre Fundatia Dinu Patriciu. Am organizat in curtea pensiunii "Popasul Iancului" o expozitie ad-hoc cu toata aparatura si s-au facut poze de grup. Pana la orele 14, vremea a fost favorabila cu cer variabil si fara ploaie. Elevii au fost impartiti in 4 grupe de lucru, au fost desemnati sefii de echipa, s-au distribuit ecusoanele si mapele dotate cu strictul necesar activitatilor educative ce urmau a fi desfasurate. Firma Jolidon, producatorul Clujean de lenjerie intima, a donat Taberei 24 maieuri colorate in 4 culori, astfel ca grupele de lucru sa poata fi recunoscute usor. Aceste maieuri colorate au fost distribuite celor 4 echipe.
Am profitat de timpul insorit pentru a determina directia meridianului locului (directia nord-sud). Bineinteles ca aveam busole, harti, GPS, etc. Dar metoda multiseculara era interesanta si...educativa. Umbra minima a unui bat vertical ne arata directia nord-sud, prin urmare, am fixat in pozitie verticala un bat, cu ajutorul unor pietre.
Din timp in timp, am marcat extremitatea umbrei. Am masurat cu o ruleta lungimea umbrei, observand ca aceasta scade pana la o valoare minima,apoi creste din nou, dupa amiaza. Momentul in care lungimea umbrei are o valoare minima coincide cu trecerea Soarelui prin planul meridian al punctului de observare. Directia umbrei in acest moment indica directia meridianului (nord-sud). Aceasta directie este foarte importanta in observatiile astronomice. Printre altele, pentru a pozitiona corect o luneta astronomica sau un telescop, trebuie sa cunoastem cu exactitate aceasta directie.
Dupa masa de pranz si o scurta miuta pe terenul de fotbal, elevii au asistat la doua prelegeri sustinute de initiatorul Taberei, cercetatorul Paul Dolea. In aceste prelegeri au fost prezentate notiuni de baza ale astronomiei: corpurile ceresti si Sistemul Solar.
Expunerile au avut loc in sala de conferinte a pensiunii si au fost sprijinite de prezentari in Power Point si galerii de imagini. Am folosit un videoproiector si calculatorul aflat in dotarea salii. Inainte de cina, cele 4 grupe de lucru s-au intrunit pentru a face cate un raport referitor la determinarea experimentala a meridianului punctului de observare. Cina a fost marcata de un eveniment multasteptat: solstitiul de vara si inceputul verii astronomice a fost sarbatorit cu un tort bicolor, jumatate zi, jumatate noapte. (vezi foto).
Dupa amiaza si seara, vremea ne-a fost potrivnica: reprizele scurte, dese si violente de ploi de vara ne-au facut sa nu ne indepartam de cladirea pensiunii. Norii adunati pe cer ne-au impiedicat sa facem observatii astronomice. Dar chiar si asa, prima zi a fost o zi reusita.

Tabara Tematica Pilot "GENERATIA URMATOARE" isi deschide portile

2010-06-16T02:43:00.000-07:00

In perioada 21-28iunie 2010 se va desfasura in localitatea Marisel din jud. Cluj, Tabara Tematica Pilot "GENERATIA URMATOARE". Activitatile se vor desfasura in zona centrala a localitatii Marisel si la Baza de Cercetare si Testare din Marisel a firmei BITNET CCSS. Activitatea de baza va fi educational-recreativa, structurata pe trei sectiuni:
-astronomie in spectrul vizibil
-elemente de baza ale radioastronomiei
-elemente de baza ale comunicatiilor radio
Timp de o saptamana, elevii participanti, impartiti in 4 grupuri de lucru, vor dobandi primele notiuni legate de radioastronomie, pe echipamente educationale prototip. Vor face transmisii audio-video pe o linie radio demonstrativa, vor participa la prezentari si prelegeri pe teme de astronomie iar seara vor face observatii astronomice cu lunete, telescoape si binocluri. Actiunea va fi sprijinita de cercetatori ai firmei BITNET CCSS din Cluj si de astronomi profesionisti de la Observatorul Astronomic al Academiei Romane. Aproape intreaga dotare tehnica a taberei a fost asigurata, printr-o sponsorizare primita din partea FUNDATIEI DINU PATRICIU care este Partener Educational al acestei Tabere Tematice Pilot.
Cei ce doresc sa fie cel putin spectatori la activitatile pe care le vom desfasura in aceste 7 zile, sunt bineveniti.

Singura solutie: o alta educatie!

2010-04-29T12:45:00.000-07:00

In urma cu 100 de ani romanii erau deschizatori de drum in aeronautica si au pus bazele zborului reactiv. Acum incercam sa fim primiti in cercul exclusivist al celor ce au rezultate remacabile in cercetarea spatiului cosmic. Dar cum am spus si alta data, nu poti face cercetare de excelenta fara a-i asigura o larga si valoroasa baza de selectie. Cum am putea asigura aceasta baza?

In fotografia alaturata am surprins bucuria unui elev din Marisel dupa ce a vazut inelele lui Saturn si un doctor in astronomie care-i dadea explicatiile aferente ( foto:Paul Dolea)

Putina istorie

Suntem in anul 2010. In 16 decembrie se vor implini 100 de ani de la prima tentativa de zbor cu un avion propulsat de un motor cu reactie.La mansa era inginerul roman Henri Coanda, cel ce si proiectase avionul. Aparatul nu putea fi controlat eficient si pilotul si-a salvat viata in ultima clipa. Atunci, unul din marii ingineri ai omenirii, Gustave Eiffel,care l-a si sprijinit in tentativa de a efectua primul zbor reactiv,i-a spus: "Tinere, dumneata te-ai nascut cu treizeci de ani mai devreme".Intr-adevar, 29 de ani mai tarziu, in august 1939, avionul Heinkel He 178 a fost primul avion cu reactie complet operational.
In 25 iunie 1894 s-a nascut la Sibiu Herman Oberth, unul din parintii astronauticii. Acest fizician roman a pus bazele zborurilor spatiale actuale, prin conceperea unor propulsoare reactive destinate ajungerii in spatiul cosmic. In 1922, teza sa de doctorat ce analiza acest gen de zbor reactiv a fost respinsa la Universitatea din Munchen pe motiv ca ar fi fost nerealista. In 23 mai 1923 a prezentat aceasi lucrare la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj,unde a primit titlul de Doctor in fizica. Multe din ideile sale au fost aplicate mai tarziu la constructia temutelor rachete nemtesti V2 si la puternicele rachete purtatoare Saturn.
In Romania s-a nascut si Aurel Vlaicu, si Traian Vuia si Dumitru Prunariu... In urma cu 100 de ani romanii scriau istorie in aeronautica, erau pionieri in aviatie si pregateau cucerirea spatiului cosmic.

Unde ne aflam acum?

Acum ne luptam sa fim reprimiti in elita aeronauticii mondiale. ESA (the European Space Agency), este cel mai important organism european legat de cercetarea spatiului cosmic, un echivalent european al NASA. Sa speram ca demersurile Agentiei Spatiale Romane vor avea succes si vom fi reprimiti in grupul exclusivist al tarilor ce participa la cucerirea cosmosului.
Revenind acum cu piciorele pe Pamant si la posibilitatile noastre financiare, vom constata ca cercetrea spatiala prin utilizarea unor sateliti, navete, statii orbitale sau rachete purtatoare proprii este o activitate foarte costisitoare. In schimb, analiza unor date furnizate de parteneri din ESA sau participarea Romaniei la un program spatial comun sunt activitati posibile. Deasemenea,lansarea unor nanosateliti proprii cu rachete purtatoare ale altor organizatii si operarea lor prin statii sol aflate pe teritoriul Romaniei este o directie ce nu poate fi neglijata. O a treia directie de cercetare fezabila este studiul spatiului extraatmosferic prin mijloace specifice astronomiei sau radioastronomiei. O buna coordonare si o minima finantare a acestor activitati desfasurate la sol ne-ar permite sa ramanem aproape de activitatile spatiale. Dar chiar si pentru acest gen de activitati este nevoie de foarte buni specialisti. Ii avem? Cercetarea a fost mereu subfinantata si, cei ce au mai avut nervi si curaj, au plecat de mult spre alte meleaguri.

Care ar putea fi solutia?

Eu sunt convins ca singura solutie actuala este ca noi, cei ce am rezistat tentatiei de a pleca spre o lume mai buna, sa punem umarul pentru a educa asa cum trebuie generatia urmatoare. Ce inteleg eu prin "generatia urmatoare"? Sunt cei ce azi au 12-14 ani, sunt in formare si acum incep sa-si intrevada viitorul dar peste zece ani vor fi maturi, plini de sperante si avant in adevarata confruntere cu viata. Am auzit ieri ca se discuta o propunere legislativa ce prevede ca cei trecuti de 70 ani, sa nu mai stea "la coada". O idee atat de tembela n-am mai auzit de mult...In loc sa cautam solutii pentru a dispare cozile si a nu pierde timpul aiurea! Nemaivorbind ca este foarte probabil ca numarul de persone varstnice sa creeze cozi mari, iar celor mai putin batrani sa nu le vina randul niciodata sau doar dupa ce vor trece de 70 ani... Daca vom reusi sa educam asa cum trebuie generatia urmatore, vom putea spera ca la un moment dat sa dispara cozile si sa se dezvolte activitati economica aducatoare de profit real. Atunci se vor gasi bani pentru educatie, sanatate si pensii si de ce nu, chiar si pentru guvern si guvernanti.

Ce putem face, in mod practic?

Eu sunt fizician, cercetator la o firma privata si doctorand in Inginerie electronica si telecomunicatii la Universitatea Tehnica din Cluj. In primii ani de activitate am predat Fizica dupa care am trecut la activitati ingineresti. Dar dragostea pentru fizica in general, astronomie si astrofizica in special, m-a tinut conectat la cercetarile stiintifice actuale. Poate ca tocmai aceasta pendulare intre stiinta si tehnica m-a convins ca procesul educational trebuie sa fie atat interdisciplinar, cat si ancorat in realitatea cotidiana. Consider deasemenea ca activitatea didactica la clasa trebuie completata cu activitati extrascolare care sa prezinte elevului sau studentului posibile vocatii viitoare. Era in urma cu vreo patruzeci de ani. Am facut parte dintr-un grup de elevi de clasa a VII-a carora li s-a predat, de catre cercetatori consacrati, elemente ale teoriei grafurilor, algebra booleana, scheme logice si notiuni de programare, intr-un institut de cercetare din Cluj. Mai apoi, fiind la liceu, am facut lucrari de laborator si "practica" la Institutul de Tehnologii Izotopice si Moleculare. Aceste activitati mi-au marcat viitorul si, fiind acum trecut de cincizeci de ani, pot sa spun ca l-a maracat in sens pozitiv. Incerc acum sa transmit generatiei ce se afla inca pe bancile scolii o parte din cunostintele pe care le-am acumulat de-a lungul anilor. Pe de o parte am publicat o serie de articole de popularizare a stiintei iar pe de alta parte incerc sa pun bazele unei Scoli de vara cu caracter repetitiv avand ca directii de studiu astronomia, radioastronomia, tehnici de radiocomunicatii moderne si IT. Am proiectat si conduc lucrarile de constructie ale unui observator astronomic realizat cu fonduri private, am proiectat si executat Statia sol de comunicatii cu sateliti artificiali cu orbita joasa, toate acestea aflandu-se in dezvoltare in localitatea Marisel din judetul Cluj, pe un teren aflat in proprietate privata. Am incercat sa obtin sprijin in finantarea partiala a unei tabere educationale pilot pentru elevi din clasele VII-XII, tematica fiind initiere in astronomie si tehnici de radiocomunicatii terestre si spatiale, aceasta tabara fiind de fapt un precursor al Scolii de vara.
Demersurile mele au fost poate, prea discrete. Am incercat sa particip la un concurs de proiecte ce puteau obtine o finantare nerambursabila de 5000 euro dar ideea mea a fost respinsa "a priori" din varii motive. Probabil ca organizatia finanta doar proiecte axate pe strangerea gunoaielor, greblarea spatiului verde sau plantari de copaci. Probabil ca acest gen de activitati reprezentau limita lor de competenta si eu nu mi-am dat seama. Indiferent daca vor fi sau nu vor fi alti sponsori, la inceputul vacantei de vara o prima serie de 20 elevi se vor afla la Marisel intr-o tabara tematica si vor privi spre stele indrumati inclusiv de cercetatori consacrati de la Observatorul Astronomic al Academiei romane, filiala Cluj. Acestia, doctori in astronomie in adevaratul sens al cuvantului, vor sprijini actiunea fara a avea pretentii financiare. Dar despre organizarea acestei tabere si detalierea activitatilor aferente voi reveni.

Concluzii

Pentru a ne asigura viitorul trebuie sa investim in educatie si sa indrumam cu atentie intrarea in viata a generatiei urmatoare. Trebuie sa asiguram o educare realista iar contactele scolii cu alte organisme, institutii, unitati productive, de cercetare sau prestari de servicii sa fie cat mai dese. Notiunile teoretice dobandite in timpul orelor de curs desfasurate in scoala trebuie completate cu o serie de deprinderi practice. Si nu in ultimul rand, va trebui sa dam posibilitatea celor care au o inclinatie deosebita spre stiinta , arte sau sport sa-si arate talentul inca de pe bancile scolii. In muzica, pictura sau sport tinerele talente isi gasesc destul de usor, un sprijin. De ce nu s-ar investi si in elevii ce au o inclinatie deosebita spre stiinta? Invatamantul este de fapt activitatea ce poate face ca o natiune sa renasca sau sa dispara in neant. Hai sa-i dam din nou, importanta cuvenita!

Internet prin satelit ,prin terminal VSAT: preturi si servicii

2010-04-10T23:24:00.000-07:00

In multe ocazii mi s-a solicitat sa precizez costurile aferente serviciului de internet asigurat prin sateliti geostationari si de echipamente terestre VSAT. Ar trebui sa scriu aici o lista lunga si stufoasa dar ma voi rezuma la cateva exemple sugestive, referitoare la echipamentele si serviciile pe care le pot eu oferi in acest moment (pentru alte detalii ma puteti suna la nr. de telefon (+40) 0740032187 sau sa-mi trimiteti un mail prin linkul catre YahooMail pe care l-am postat in partea din dreapta sus a acestui blog).

Eu instalez in general echipamente VSAT furnizate de compania HUGHES NETWORK SYSTEMS iar conectivitatea la internet este asigurata de aceeasi firma. HNS este o companie mare ce asigura internet si servicii de retele private pe intregul glob pamantesc prin intermediul mai multor sateliti geostationari. Este semnificativ faptul ca aceasta companie de telecomunicatii este cotata la bursa NASDAQ din New York.
Terminalul individual (VSAT) ce trebuie instalat la client, este format dintr-o antena parabolica de emisie-receptie si un modem. Daca se opteaza pentru un echipament nou, pretul acestuia este de aproximativ 1300euro, cu mici variatii in functie de configuratie. Daca se opteaza pe un echipament second-hand, furnizat prin programul Buy-back, pretul scade la jumatate:650euro
Taxele lunare, in functie de serviciul ales, sunt de 105euro/luna;160euro/luna; 245euro/luna. La aceste tarife, serviciul poate asigura internet pentru un utilizator individual sau pentru intreprinderi mici.
Pentru birouri mari, organizatii financiare sau altele similare ce necesita asigurarea unui flux mare de date timp de 24de ore din 24, tarifele lunare pot fi mai mari. Dar, chiar si cu un serviciu la pret minimal si cu un soft adecvat, se poate asigura supravegherea video in timp real la cabane izolate sau puncte de lucru izolate si fara personal permanent. Bineinteles, se asigura simultan si internetul, si comunicarea cu eventualii senzori de supraveghere si alarmare.

Asa cum am scris la inceput, pentru alte detalii puteti sa-mi trimiteti mail sau sa ma sunati la telefon. Puteti de asemenea sa consultati (in limba engleza) OFERTA de pe paginile firmei BITNET.

Vremea spatiala

2010-03-28T14:44:00.000-07:00

Pe scurt:

De la prognoza meteorologica locala la “meteorologia spatiala”

Unul din domeniile cunoasterii mediului inconjurator in care au fost emise prognoze zilnice, din cele mai indepartate timpuri, este meteorologia. La inceputurile civilizatiei , mobilitatea zilnica a vanatorilor sau zona de interes a agricultorilor se limita la “o zi de mers pe jos”, asa ca si prognoza meteo se rezuma la o arie geografica restransa. In epoca transporturilor mecanizate, cand diligentele, caile ferate sau vapoarele au permis o mult mai mare mobilitate, prognoza meteo si-a marit arealul. Mai tarziu, cand liniile aeriene au permis deplasari zilnice de mii de kilometri, problema prognozelor meteo a devenit una transfrontaliera, ajungand de importanta globala. Dezvoltarea mijloacelor de comunicatii a permis schimbul de informatii intr-un timp extrem de scurt, putandu-se astfel obtine o imagine regionala sau chiar globala a unor marimi fizice ce definesc “starea vremii”.

In urma cu mai bine de cinicizeci de ani a inceput era spatiala, o data cu lansarea primului satelit artificial al Pamantului. Pentru prima data Pamantul a fost privit,“de sus”, din zone exterioare atmosferei. Au fost captate si transmise spre sol imagini reale si de ansamblu a unor zone intinse ce acopereau continente. Astfel, descrierile imaginate de cercetatori au putut fi verificate “pe viu”: uragane si cicloane ce afectau mari intinderi de pamant sau ape si formatiuni noroase ce acopereau continente. Iar spatiul extraatmosferic s-a dovedit a fi o lume daunatoare vietii, o lume de cosmar. Un adevarat laborator de particule aflate la energii inalte, un haos in care Soarele este singurul stapan.

Cu toate ca astronomii stiau de mult timp de existenta eruptiilor solare, cu toate ca se stia ca Soarele este o stea variabila, cu toate ca cercetatorii studiau de mult timp aurorele boreale sau australe, de-abia era spatiala a permis dezvoltarea unui nou domeniu al astrofizicii: meteorologia spatiala. Prin analogie cu “starea vremii”, ansamblului de fenomene fizice extraatmosferice ce au efecte imediate in atmosfera Pamantului i s-a atribuit termenul de “vreme spatiala”.

Care sunt fenomenele care determina “vremea spatiala”?

Eruptiile solare sunt insotite de degajari imense materie si energie. O parte din aceasta materie se va regasi in “vantul solar” care va ajunge pana dincolo de limitele Sistemului Solar.Fluxurile intense de particule elementare, vantul solar sau alte particule generate in indepartate zone ale Universului patrund in straturile superioare ale atmosferei terestre provocand ionizari ale atomilor, fenomene de excitare-dezexcitare a electronilor si generarea unor campuri electromagnetice secundare. Furtunile magnetice creaza un adevarat haos, prin modificarile imprevizibile ale directiei si marimii vectorilor de camp magnetic. Aceste modificari brutale induc in materialele conductoare curenti electrici ce de multe ori nu pot fi neglijati.

Care sunt efectele la sol ale perturbatiilor puternice din spatiul extraatmosferic?

Efecte perturbatoare sau chiar distructive in radiocomunicatii. Un puternic semnal perturbator va inrautati raportul semnal/zgomot al liniei de transmisie , aparand in acest fel, intreruperi. Se stie ca majoritatea echipamentelor de radiocomunicatii (mai ales cele destinate receptiei) sunt aparate sensibile, capabile sa puna in evidenta chiar si cele mai slabe semnale radio. Daca aceste echipamente sensibile sunt supuse unui camp electromagnetic intens, multe din elementele semiconductoare din etajele de intrare vor fi supuse unui camp electric puternic, ce va provoca de multe ori fenomene neliniare distructive.

Efecte distructive asupra retelelor de distributie ale energiei electrice. Un camp magnetic variabil va produce, prin inductie, o tensiune electromotoare perturbanta in retelele lungi de distributie ale curentului electric. Fluctuatiile ce pot sa apara vor fi greu de compensate, existand riscul aparitiei unor avarii majore.

Tot datorita tensiunilor electromotoare induse, furtunile electromagnetice puternice pot avea efecte distructive asupra conductelor de transport a gazului metan si a lichidelor petroliere. Descarcarile electrice necontrolate si coroziunea electrochimica in zonele de cuplaj a conductelor pot avea efecte catastrofale.

Perturbari ale traficului aerian, prin intreruperi ale comunicatiilor radio sau prin dereglarea . echipamentelor destinate navigatiei.

Nici efectele biologice, ce pot afecta comportamentul sau chiar sanatatea organismelor vii nu sunt de neglijat.

Importanta studierii “vremii spatiale” si a emiterii de prognoze in acest domeniu

In urma cu 151 de ani, in 1 septembrie 1859, o puternica furtuna electromagnetica a afectat liniile de telegraf si a provocat aurore boreale atat de intense incat la lumina lor rosie sau verde se puteau citi ziarele. Fenomenul a ramas in istorie sub denumirea "Carrington Event". Un raport recent al Academiei de Stiinte al Statelor Unite arata ca o furtuna similara ar produce societatii noastre ultratehnologizate pagube de peste 1000 de miliarde de dolari. Pentru refacerea completa a infrastructurii high-tech, in urma unui astfel de eveniment, se estimeaza un necesar de 4 pana la 10 ani. Pentru comparatie, pagubele produse de uraganul Katrina au fost evaluate la valori intre 80 si 125 miliarde de dolari.

Furtunile electromagnetice puternice pot avea efecte dezastruoase asupra echipamente lor de telecomunicaţii şi de navigatie sau asupra aeronavelor aflate în zbor. Deasemenea, variatiile mari ale campului magnetic pot induce în liniile de inaltă tensi une curenti importanti ce nu pot fi compensati. Astfel in data de 13martie 1989, o puternica furtuna magnetica a provocat caderea sistemului de distributie a energiei electrice intr-o mare parte a Statelor Unite si in sudul Canadei, timp de aproape nouă ore. Pagube serioase apar si datorita curentilor indusi in conductele lungi de transport a petrolului sau a gazelor naturale, provocand deteriorari sau chiar explozii.Furtunile electromagnetice acţioneaza nefast si asupra organismului uma n. In cadrul unui studiu efectuat asupra populatiei din Moscova s-a constatat ca in timpul unor astfel de furtuni au loc foarte multe atacuri de cord. Se observa de asemenea, o reducere semnificativa a ritmului cardiac şi a presiunii arteriale.

Soarele este cea mai apropiata stea

Pentru Pamant, Soarele este cea mai apropiata stea. Imensa energie pe care o degaja si care, in parte, ajunge si pe Pamant, constituie un factor determinant in fenomenele fizice ce se desfasoara in atmosfera terestra.Radiatia solara acopera aproape intreg spectrul undelor electromagnetice, avand un maxim in zona spectrului vizibil. Iata cateva date semnificative:

Distanta medie de la Pamant la Soare:149.597.871 km (aceasta distanta este des utilizata in astronomie si se numeste “unitate astronomica”sau prescurtat 1AU ). Lumina strabate aceasta distanta in 499 secunde.

Diametrul Soarelui este de 1.392.000km si este de aproximativ 109 ori mai mare decat diametrul Pamantului.

Soarele se roteste ca un fluid, avand viteza unghulara mai mare la ecuator si mai mica la poli. Perioada de rotatie a Soarelui la Ecuator este de aproximatin 25.5 zile iar la poli depaseste 30 de zile.

Masa Soarelui este de 1.99x10exp 30 kg., de 332.900 ori mai mare decat masa Pamantului.

Energia medie generata de Soare si captata de Pamant, pe fiecare metru patrat si in fiecare secunda este de 1370J, adica o putere medie de 173 milioane de gigawatt pentru intreaga planeta.

Soarele este o stea variabila, avand o succesiune de periode de activitate intensa si perioade de acalmie.Aceasta ciclicitate este de aproximativ 11ani, urmatorul maxim al activitatii solare fiind in 2013, luna mai, conform estimarilor NASA .

Intensificarea activitatii solare se manifesta prin aparitia petelor solare si a eruptiilor solare .

Petele solare pot avea diametre de zeci de mii de kilometri. Petele solare indica zone cu temperatura mai redusa decat cea a zonelor invecinate. In aceste zone, campurile magnetice deosebit de intense franeaza miscarea de convectie a materiei dinspre interior spre exterior. Dar tot aceste pete indica zone in care se acumuleaza energie si unde declansarea unei eruptii solare este foarte probabila. Numarul de pete este strans legat de activitatea solara, fiind cu atat mai mare cu cat activitatea solara este mai intensa.

Suprafata Soarelui sau fotosfera este inconjurata de coroana solara. Aceasta poate fi pusa in evidenta in timpul eclipselor totale de Soare sau cu instrumente optice ce pot crea “eclipse artificiale”. Coroana solara este formata din particule cu energii inalte, temperatura coroanei solare fiind mai mare decat a suprafetei Soarelui (fotosfera). O parte din aceste particule ajung in heliosfera si prin intermediul “vantului solar” vor strabate distante imense, ajungand chiar si in afara Sistemului Solar.

In foto dreapta: o eruptie solara intensa in 2003 (credit NASA)

aparand furtunile electromagnetice. În zonele polare, unde campul magnetic se intensifica şi liniile de camp sunt deschise, multi electroni de mare energie patrund pana la altitudini de ordinul a 100km unde interactioneaza cu moleculele de gaz diu atmosfera mai putin rarefiata, printr-un mecanism de excitatre-dezexcitare ce duce la eliberarea unor cantitati mari de fotoni. Acest fenomen se intensifica în timpul furtunilor electromagnetice si devine de multe ori vizibil de pe Pamant sub forma unor aurore boreale sau australe. In aceste zone polare, curentul electric generat de deplasarea sarcinilor electrice, poate atnge valori de 1 milion de amperi intr-o zonă spatială destul de restransa. Dacă furtuna electromagnetica este foarte intensa, aurora polara poate sa apara chiar şi la latitudini mai mici, cum s-a observat în data de 15 iulie 2000 în sudul Franţei.

Concluzie

Activitatea solara este un factor determinant in evolutia "vremii spatiale". Atenta analiza a ciclurilor solare, supravegherea in timp real a evolutiei petelor solare si a eruptiilor puternice va permite prognozarea in timp util a unor fenomene catastrofale. Prin masuri de protectie adecvate se vor putea diminua pagubele ce pot fi provocate echipamentelor de telecomunicatii, a celor destinate transportului de energie electrica, a gzelor naturale sau a produselor petroliere.

Asa cum am aratat in prima parte a articolului, "vremea spatiala" este influentata si de alte fenomene ce se desfasoara la scara cosmica. Dar acest subiect il voi dezvolta intr-un alt articol...

INTERNET ORIUNDE, ORICAND

2010-03-11T01:47:00.001-08:00

Romania este o tara in care gasesti toate formele de relief. Acoperirea cu servicii de telecomunicatii a intregului teritoriu al tarii nu este o problema simpla. In Delta si Lunca Dunarii infrastructura existanta si densitatea populatiei nu justifica investitii mari pentru retele terestre. Aceeasi problema apare si in zona montana, unde exista suprafete intinse in care lipsesc chiar si serviciile de telefonie mobila. Cum se poate asigura accesul la internet in aceste zone?

Internetul, o necesitate cotidiana

In ultimul timp, internetul a patruns adanc in viata noastra cotidiana. Asa cum azi este de neconceput ca unei persoane active sa-i lipseasca telefonul mobil, cei ce utilizeaza calculatorul au permanent nevoie de o conexiune la internet. Pentru simpla corespondenta electronica sau pentru orice activitati ce nu necesta un trafic intens, serviciile de telefonie mobila au rezolvat problema in zonele lor de acoperire. In marile aglomerari urbane se asigura chiar si o conectiune 3G, ce permite un trafic mult mai intens. Dar ce solutie imediata poate gasi cineva care are nevoie de trafic intens intr-o zona in care nu este acoperire 3G sau lipseste total serviciul unei retele mobile? Ce solutie poate gasi cel ce are un sediu de firma izolat in munti sau in Delta Dunarii? Retelele de telecomunicatii prin sateliti pot rezolva problema.

Accesul la Internet poate fi asigurat prin retele satelitare

In acest articol va voi prezenta una din variantele cele mai utilizate:
asigurarea unei cai de acces la internet printr-o legatura duplex cu un satelit geostationar al Pamantului, cu un echipament VSAT (Very Small Aperture Terminal).
Echipamentul este format dintr-o antena parabolica in focarul careia se gaseste un bloc de emisie-receptie in banda Ku (11-15GHz), avand frecventa de emisie diferita de cea de receptie. In ultimul timp, au aparut terminale ce au frecvente de lucru in banda Ka ( 20-30GHz). Sistemul de modulatie utilizat (QPSK sau 8PSK), este unul ce permite un trafic intens de date si o buna protectie impotriva perturbatiilor electromagnetice.
Acest bloc de emisie-receptie este conectat printr-un cablu coaxial la un modem, ce are rolul de a modula semnalul de emisie si a demodula semnalul receptionat. Totodata, acest modem realizeaza criptarea datelor de emisie si decriptarea datelor de receptie, pentru a asigura o cat mai eficienta utilizare a spectrului radio alocat si securitatea liniei de transmisie. Un al treilea rol al modemului este de a "individualiza" terminalul (cine-l opereaza, unde se afla situat si ce pachete de date ii sunt destinate din multitudinea de date transmise din satelit). Modemul unitatii VSAT este conectat prin cablu UTP sau wireless la un calculator sau la o retea de calculatoare.

Arhitectura retelei de Internet asigurata de un satelit geostationar

Arhitectura retelei internet prin satelit este reprezentata in figura alaturata. Conectarea la reteaua internet terestra este asigurata de NOC (Network Operations Center). Acest centru asigura si interconectarea intre doua echipamente VSAT, optimizeaza traficul, valideaza sau invalideaza terminalele din retea, verifica parametrii de calitate ai transmisiilor de date, etc. Pentru a se realiza de exempu, o legatura VPN (Virtual Private Network) intre doua echipamente VSAT, este necesar ca pachetele de date emise de un VSAT sa fie receptionate de un satelit geostationar iar de acolo sa fie transmise catre NOC (care este dotat cu parabole de dimensiuni mari pentru a asigura caliatea transmisiei, indiferent de conditiile meteo). NOC-ul prelucreaza pachetele de date ce urmeaza a fi retransmise, prin intermediul satelitului, spre VSAT-ul destinatar.
Daca se doreste conectarea terminalului VSAT la un server conectat direct, la o retea terestra de internet, tot NOC-ul asigura aceasta interconectare. Aceasta tehnologie asigura un inalt nivel de securitate, ata din punct de vedere al confidentialitatii informatiilor transmise, cat si la o foarte buna protectie impotriva virusilor informatici. Singurul inconvenient al acestui gen de servicii de date transmise prin satelit este timpul fizic necesar pentru ca unda radio purtatoare a informatiei sa ajunga la un satelit geostationar, apoi de acolo la NOC, de unde informatia solicitata revine pe acelesi drum. Orbita geostationara se afla la aproximativ 36000Km, iar aceasta distanta trebuie parcursa de 4 ori. Deci, in mod inerent, ping-ul conexiunii este de minim 0.48 secunde. In schimb vitezele de trafic sunt foarte mari si...garantate.
Acest gen de echipamente sunt utilizate si pe platforme maritime sau pe insule izolate din largul marilor sau oceanelor unde asigurarea unei cai de comunicatii de banda larga poate fi vitala.
Un astfel de echipament (pe care l-am instalat personal) permite ca un grup de chirurgi veterinari din Israel sa asiste si sa sprijine activ si in timp real operatiile ce se fac la o ferma de vaci din Dobrogea. Deasemenea, multe cabane au reusit sa obtina "o margareta in plus" pentru ca a rezolvat in acest mod conexiunea la internet.

Romania se pregateste sa adere la CERN

2010-02-13T06:29:00.000-08:00

Romania se pregateste sa adere la CERN, un organism stiintific european infiintat in urma cu aproape saizeci de ani. Cam tarziu, dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Intr-un articol din Vox Publica , Mircea Pentia subliniaza importanta semnarii de catre Romania a unui acord de preaderare la CERN. Poate ca stirea putea fi publicata pe paginile intai ale ziarelor din Romania, ca un eveniment de importanta deosebita, dar... Dezvoltarea exploziva a cailor de comunicare mass-media din ultimii 20 de ani a favorizat si in tara noastra poluarea informationala, umpland o naturala "sete de cunoastere" cu multe vorbe goale ce nu transmit de fapt...nimic. Multe din articole postate pe pagina intai a unor publicatii (si nu numai romanesti) daca le treci printr-un "ciur valoric" ramai in final cu sacul gol. Nu ziaristii sunt de vina, ei doar redacteaza informatiile primite, iar daca doar actorii politici, rapsozii sau manelistii stiu sa se faca auziti, nu ziaristii sunt de vina. Cei ce considera ca fac ceva important sau pot comunica presei informatii de valoare, trebuie sa "sune din goarna" pentru a-si anunta prezenta. Eu cred ca in acest mod poate fi educat "gustul informational" al telespectatorilor, al cititorilor sau al ascultatorilor, ajungand, incet-incet ca informatii valoroase sa-si faca loc in prima pagina a ziarelor.

DIN NOU, PROIECTUL MARISEL

2010-02-12T13:40:00.000-08:00

In foto: Vedere partiala a Observatorului Astronomic aflat in constructie. In plan indepartat se vede antena Patriot de 3,8m diametru.

Pe scurt:

Cu zeci de ani in urma fiind la liceu, in pauze si dupa ore, discutam mereu cu colegii mei despre “fenomenele ciudate din Padurea Baciu”, OZN-uri,“efectul de piramida”, sau nemarginirea Universului. Acum, dupa mai bine de treizeci de ani, impreuna cu Tavi, ce mi-a fost coleg de liceu, de facultate si acum, de servici, am pornit o lupta cu timpul si cu…banii. Incercam sa punem bazele unui centru de initiere in comunicatii spatiale, astronomie si radioastronomie in localitatea Marisel din judetul Cluj, la peste 1100m altitudine.

Cateva cuvinte despre invatamant si educatie

Putem spune ca o societate se afla in progres daca un copil care se naste va deveni mai frumos, mai sanatos si mai educat decat parintii sai.
Multi dintre noi cauta sa transforme un ideal in realitate insa foarte putini reusesc. Cu zeci de ani in urma fiind la liceu, in pauze si dupa ore, discutam mereu despre “fenomenele ciudate din Padurea Baciu”(pe unde am umblat si noaptea facand sute de poze), OZN-uri, “efectul de piramida”, sau nemarginirea Universului. Eram atunci un grup de tineri care credeau ca vor gasi raspuns la toate intrebarile stiintei…si unii au devenit profesori universitari, doctori in stiinte, conducatori de facultati renumite in tara sau strainatate. Am studiat in liceu spectroscopie, defectoscopie nedistructiva, tehnica vidului,electronica industriala, tehnici de ecranare a surselor radioactive si multe altele. Faceam practica si laboratoare la Institutul de Tehnologii Izotopice si Moleculare din Cluj, indrumati de cercetatori a caror valoare era recunoscuta la nivel international

Se vorbeste acum ca programa scolara e incarcata. Cu ce e incarcata programa scolara si trebuie redusa? De ce nu se pot face niste “scurt-circuite” intre elevii pasionati de stiinta si centrele de cercetare (cate au mai ramas in tara) in asa fel incat sa pregatim asa cum trebuie generatia de maine? Acum de ce nu se poate? Vor spune unii ca net-ul rezolva tot. Gresit! O mana reala intinsa de cei mai in varsta catre cei tineri nu poate fi inlocuita de nici un sait, poate fi chiar si cel al lui NASA!

De ce am initiat proiectul Marisel?

In primul rand, firma BITNET a participat de multi ani (si sper sa mai participe si in anii care vor veni) la licitatii pentru atribuirea unor proiecte de cercetare stiintifica. Cu toate ca suntem o mica firma privata si avem un numar restrans de specialisti, rezultatele lucrarilor noastre au fost bine apreciate in tara si strainatate, fiind invitati in mod frecvent sa participam cu lucrari sau alte prezentari la diverse manifestari stiintifice din domeniu. Printre altele, suntem in evidenta NATO-Research and Technology Organization (NATO-RTO) ca specialisti in domeniul comunicatiilor spatiale si supravegherea adanca a spatiului extraatmosferic. Pentru a putea face cercetare in acest domeniu, in adevaratul sens al cuvantului, este bine sa dispui de o baza proprie , ferita de poluare luminoasa si electromagnetica. Deasemenea ea trebuie sa fie capabila sa gazduiasca senzori sensibili si echipamente optice performante iar accesul sa se poata face in tot timpul anului si pe orice vreme.

In al doilea rand vreau sa realizam un centru de supraveghere si analiza a spectrului electromagnetic de ultra joasa frecventa, pentru a crea conditiile necesare cercatarilor aferente unei tezei de doctorat in cadrul Universitatii Tehnice din Cluj (fostul Institut Politehnic Cluj-Napoca).

In al treilea rand, speram sa putem pune bazele unui observator astronomic performant, iar daca ne grabim, va fi cel mai “inalt” observator astronomic din Romania (1120m altitudine)

In al patrulea rand speram sa punem bazele unei “Scoli de vara” specializata pe astronomie, comunicatii spatiale si radioastronomie.

Acestea a fost motivele pentru care, impreuna cu Tavi, ce mi-a fost coleg de liceu, de facultate si acum, de servici, am pornit o lupta cu timpul si cu…banii. Tavi si-a pus firma si resursele ei financiare “la bataie” pentru a reusi sa dezvoltam acest proiect. Avem in Marisel doua terenuri alaturate a caror suprafata totala este de 4000mp. Avem si multe discutii cu sotiile noastre privind destinatia lor, din cauza “sarmelor” intinse si a parabolele ce nu receptioneaza programe Tv , dar “polueaza “ vizual peisajul idilic.

In ce stadiu ne aflam acum cu proiectul?

A mai trecut un an si suntem in plina iarna, o iarna adevarata ce ne face sa ne intrebam daca "incalzirea globala" se manifesta de fapt printr-o "generala racire locala".
Anul trecut a fost un an sarac, iar anul acesta pare la fel. Vom incerca totusi sa dezvoltam in continuare partea de senzori destinati spectrului radio. Lansarea rachetei Vega de catre ESA s-a amanat din nou, asa ca satelitul romanesc Goliat va mai ramane o perioada pe Pamant. Aceasta amanare imi va da timpul necesar ca sa dezvolt sistemul de senzori aferent undelor electromagnetice de foarte joasa frecventa. Cu toate ca terenul pare destul de mare (4000 mp), cand incepi sa-l acoperi cu antene de toate formele si marimile, trebuie sa te gandesti bine, luand in calcul si dezvoltarile ulterioare. Din cupola observatorului trebuie sa vezi cat mai mult din bolta cereasca. Parabolele si celelalte antene directive trebuie deasemenea sa aiba o cat mai buna vizibilitate iar cele de foarte joasa frecventa trebuie sa fie distantate unele de altele pentru a nu se perturba reciproc. Asa ca am facut o inventariere a echipamentelor, a constructiilor existente si a celor ce sper sa le putem executa si instala in acest an si am incercat sa le plasez pe plansa, respectand conditiile necesare unei exploatari corespunzatoare. Avem amplasate, fara a fi finalizata instalarea lor, urmatoarele:

Anexa gospodareasca formata dintr-o incapere de 14mp si o terasa neacoperita de 24mp.
Shelterul pe care este amplasata cupola telescopului, format din doua incaperi de cate 12mp fiecare : cea de sub cupola (camera rece) si cea care va adaposti echipamentele electronice aferente functionarii observatorului (camera calda).
Parabola Patriot de 3,8m cu montura azimut/elevatie controlata de microcontroler si destinata domeniului de frecvente 3,5GHz-13GHz.
Parabola mesh de 3m cu pozitionate automata H-H (horizon to horizon) destinata urmaririi si comunicarii in banda de 2,4GHz cu satelitii LEO

Sistemul de antene cu pozitionare “Horizon to Horizon“ pentru comunicarea cu satelitii LEO in benzile de 144MHz si 432MHz

Urmeaza sa instalam urmatoarele echipamente:

Sistemul de antene cu pozitionare “Horizon to Horizon“ pentru comunicarea cu satelitii LEO in benzile de 144MHz si 432MHz

Senzorul optic pe care-l vom folosi in cadrul Proiectului LEOSCOPE
Senzorul pentru monitorizarea componentelor Bx, By si Bz ale campurilor electromagnetice de ultra joasa frecventa
Senzorul destinat monitorizarii componentei verticale a campului electric al undelor de ultra joasa frecventa.
Senzorul de camp electric destinat monitorizarii fenomenului de rezonanta Schumann.
Parabola cu montura “Horizon-to-Horizon” si pozitionare automata, de 4m, destinata radioastronomiei in benzile de 1,4GHz-1,7GHz si 4,6GHz-5,1GHz. Vrem deasemenea sa construim o sala de conferinte ce poate adaposti 14-15 persoane.

Pentru cei care doresc sa afle cum am amplasat pe plansa echipamentele existente si cele care urmeaza sa le instalam, dati click pe imaginea de mai sus . Planul topografic la scara de 1:500 l-am modificat si completat pentru a reda o imagine de ansamblu a bazei noastre de cercetare. Mazgaliturile colorate imi apartin.

Ce va urma?

S-a anuntat o noua amanare a lansarii rachetei europene Vega ce urmeaza, printre altele, sa plaseze pe o orbita circumterestra primul satelit artificial Romanesc, construit in cadrul proiectului Goliat. Daca aceasta lansare se va face peste un an, dupa cum am fost anuntati, la inceputul anului viitor vom intra la “proba practica”, deoarece pana acum am facut teste pe satelitii altor organizatii.

Mai tanarul meu coleg Vlad, a fost admis la Scoala Doctorala a Universitatii Tehnice Cluj cu o tema de cercetare legata de comunicatiile cu sateliti de joasa altitudine (LEO)

Urmez si eu aceeasi Scoala Doctorala, la “old boys”, cu o tema legata de transmiterea informatiei prin unde electromagnetice de ultra joasa frecventa, deci fac zilnic sarituri peste intreg spectrul undelor radio.

Avem in derulare mai multe contracte de cercetare, dar deconturile de cheltuieli se fac greoi si cu intarziere asa ca am redus si noi motoarele si ne-am concentrat fortele si resursele pe ceea ce am considerat mai important. Avem solicitari de colaborare cu institute si organizatii din strainatate, carora speram sa le dam curs. Dar cat de mult ne vom putea implica in aceste colabarari depinde in mare masura de veniturile pe care le vom putea obtine din activitatile noastre comerciale curente si de alte surse de finantare pe care speram sa le atragem in acest an si in anii care urmeaza in proiectele noastre de cercetare.

Paul Dolea

Cluj-Napoca, febr.2010

P.S. O prima varianta a acestui articol a fost publicata in Stiinta.info unde a generat un interesant dialog cu cititorii publicatiei. Puteti citi articolul si comentariile accesand acest link:

Puteti deasemenea citi articolul de mai sus si comentariile aferente in publicatia stiintaazi.ro

Romania de azi si misterul flacarii violet (pamflet...pseudostiintific)

2010-01-18T22:38:00.000-08:00

In imagine: descarcari electrice obtinute cu ajutorul unor bobine "Tesla"(www. darkroastedblend.com)

Romania de azi si misterul flacarii violet

Pentru ca pe mine ma intereseaza in primul rand fizica si de-abia in al doilea rand educatia fizica sau metafizica si stiu ca acesti termeni se refera la activitati destul de diferite, voi incerca sa explic pe scurt de ce o flacara este rosie, portocalie, albastra sau chiar violeta.

Una din metodele fizice de baza utilizate pentru a determina compusii unei substante este asa-numita “analiza in flacara”. Cum se face aceasta analiza? Se ia o proba din substanta necunoscuta si se introduce in zona cea mai fierbinte a unei flacari. Flacara este de fapt formata din plasma, adica un amestec de electroni , ioni si molecule neutre , dar care au energie foarte mare. Atomii substantei necunoscute vor primi energie datorita interactiunii cu particulele constituente ale plasmei si o parte din electroni vor ajunge intr-o stare excitata, de energie inalta, dar instabila. Revenirea acestor electroni pe un nivel energetic stabil este insotita de emisia unei radiatii electromagnetice de o anumita frecventa. Aceasta frecventa depinde de atomii substantei necunoscute si este cu atat mai mare, cu cat “saltul energetic” este mai mare. Si pentru cei ce nu stiu, voi spune aici (citandu-l pe Planck) ca o cuanta de “lumina rosie” are energie mai mica decat una de culoare portocalie, galbena, verde, albastra sau violeta (in aceasta ordine crescatoare din punct de vedere energetic) . Iar culoarea flacarii depinde de substata analizata prin aceasta metoda. Astfel, calciul coloreaza flacara in rosu, , sodiul in galben, fierul produce o flacara galben-aurie, cuprul coloreaza flacara in verde, plumbul in albastru iar potasiul o coloreaza in violet. Si iata cum am gasit o firava legatura intre fizica si …metafizica.

Ascunse ramanand pentru multi dintre noi “meandrele concretului”, ma voi agata putin de “metafizica”, incercand sa-i deformez aspectul si s-o imping, usor-usor, spre fizica.

Am avut nu demult alegeri prezidentiale si rezultatele scrutinului au desemnat un nou presedinte de tara. “Alea iacta est “ dar “vox populi, vox dei” (sper ca nu va inchipuiti ca v-am injurat intr-o limba necunoscuta). Am afirmat mai sus ca in acest articol voi incerca sa imping metafizica spre o stiinta exacta . Voi incerca de asemenea sa explic de ce cred unii politicieni ca sunt manipulati cu campuri necunoscute si pot fi determinati sa ia decizii contrare vointei lor.

Se stie ca prin retelele neuronale ale corpului uman trec impulsuri electrice, controland si influentand functionarea intregului organism. Aceste impulsuri genereaza unde electromagnetice de foarte joasa frecventa ce pot fi puse in evidenta. In mod cert, un camp perturbator poate influenta negativ functionarea creierului si chiar a intregului organism. De multe ori am intalnit persoane ce s-au plans de migrene, ameteli sau stari de neliniste inaintea sau in timpul unor furtuni cu dese descaracari electrice. O posibila explicatie ar putea fi chiar perturbarea impulsurilor neuronale de catre campurile electromagnetice din timpul furtunii. O diminuare a efectelor poate fi obtinuta prin ecranare, cu ajutorul unor suprafete conductoare. Dar la joasa frecventa ecranarea este extrem de dificila .

Eu nu cred ca in viata politica s-a ajuns la utilizarea unor astfel de tehnici subversive. Pe de alta parte, un astfel de camp de foarte joasa frecventa nu poate selecta tintele actionand doar asupra anumitor indivizi. Cei ce au notiuni de baza referitore la campurile electromagnetice se pot gandi la utilizarea unor “spire in scurt-circuit” sau alt gen de protectii metalice, ce pot diminua sau chiar anihila campurile perturbatoare. Eu cred ca obiceiul stramosilor de a purta lanturi si bratari de aur sau de argint, are pe undeva o motivatie stiintifica. Poate ca in vechime, regii si imparatii (fara sa stie de ce ) purtau coroanele de aur ca pe niste spire in scurt-circuit asezate la nivelul creierului, pentru a putea gandi liber, neperturbat . Multe lacase de cult sunt acoperite de cupole groase de cupru, ca niste adevarate ecrane protectoare.

Dar nu am vazut nici un candidat care sa poarte pe cap ceva asemanator care sa-l apere de perturbatii si sa-l avantajeze . Si sper sa nu vedem, la viitoarele mitinguri electorale, alegatori purtand turbane impletite din cablu UTP iar cei din prezidiu, jobene facute din galeti de tabla zincata.

Post scriptum:

In urma unui comentariu foarte interesant la articol, in revista Stiinta.info mi-am dat seama ca ar trebui sa mai aduc cateva completari:

Pentru ca chiar fenomenul de dezexcitare a electronilor sa poata crea un camp puternic, ar trebui ca foarte multi electroni sa se dezexcite in acelas moment (precum la LASER) iar in flacara este foarte multa dezordine...Dar cel mai sensibil receptor de unde electromagnetice pe care-l are corpul uman sunt ochii, care mai au si o foarte mare selectivitate, putand sa faca analize spectrale calitative mult mai performante decat multe spectrometre de laborator. Se cunosc efectele psihologice ale diverselor culori, nuantele de verde spre albastu calmeaza, nuantele de rosu, portocaliu, galben, agita, nuantele cenusii-intunecate deprima... Iar daca o anumita lungime de unda din zona violet a spectrului vizibil are o influenta extrem de puternica, este foarte posibil si chiar ar merita verificat.

In urma unei atentionari din partea d-lui Sergiu Sima si caruia ii multumesc si pe aceasta cale, am verificat si corectat informatiile din articol referitoare la culorile diverselor substante supuse analizei in flacara. Culoarea albastru-violet este produsa de potasiu, nu de crom cum credeam eu... Puteti gasi un tabel cu diverse elemente chimice si culorile lor in flacara aici.

Cerul noptii la inceput de saptamana

2010-01-17T03:39:00.000-08:00

Cerul noptii 28 februarie-01 martie 2010 vazut din Cluj si zonele invecinate (dati click pentru a o mari)

Multumesc si pe aceasta cale d-lui Chris Peat de la Heavens-Above GmbH, ce intretine o parte din paginile web ale Agentiei Spatiale a Germaniei (DLR) pentru acordul de a utiliza unele date de pe paginile lor web, in blogul meu.Conform predictiilor Agentiei Spatiale a Germaniei, (DLR) cerul noptii vazut din Cluj in data de 01 martie 2010 ora 00:01:00 arata ca in imaginea de mai sus. Atentie! punctele cardinale sunt corespunzatoare doar daca "tineti" harta deasupra capului si priviti spre ea in sus.

Asteroidul 2010AL30

2010-01-13T02:44:00.000-08:00

In imaginea de mai sus se poate vedea orbita asteroidului 2010AL30 si orbitele planetelor Mercur, Venus, Pamant si Marte precum si pozitiile lor in data de 13 ianuarie 2010. (credit:JPL Small-Body Database). (Pentru a vedea detalii, dati click pe imagine)

Conform NASA, asteroidul 2010AL30 trece foarte aproape de Terra, azi, 13ianuarie 2010. Distanta minima dintre Pamant si asteroid, la aceasta trecere este de 0.0008624AU (unitati astronomice) 1 AU= 149 598 000 km si reprezinta distanta medie dintre Pamant si Soare. Facand un calcul simplu, distanta minima estimata este de aproximativ 129000km. Amintesc aici ca satelitii geostationari de televiziune se afla la aproximativ 36000Km de suprafata Oceanului Planetar.Viteza relativa a asteroidului in raport cu Pamantul la aceasta trecere este de aproximativ 10km/s. In imaginea de mai sus se poate observa desenata cu alb orbita Pamantului si in doua culori, albastru inchis si albastru deschis, orbita asteroidului 2010AL30. Mai multe detalii gasiti accesand baza de date :JPL Small-Body Database (NASA)

Alte informatii:

Asteroidul a fost descoperit in data de 10 ianuarie 2010 de Lincoln Laboratory ETS din New Mexico, prin metode radar. El face parte din categoria obiectelor mici, avand diametrul estimat intre 11m si 25m.

99942 Apophis si efortul concertat al cercetatorilor de diminuare a pericolelor catastrofale pentru actuala civilizatie

2010-01-02T15:32:00.000-08:00

La nivel mondial se desfasoara mai multe proiecte de monitorizare a obiectelor spatiale ce pot pune in pericol Pamantul, asa numitele NEO (Near_Earth Objects) Au fost create mai multe scale pentru a caracteriza astfel de obiecte ceresti, din punct de vedere al pericolului pe care-l reprezinta pentru umanitate, cum este "Torino Scale" sau "Palermo Scale".Aceste scari de risc reflecta probabilitatea coliziunii si amploarea distrugerilor posibile in urma unui astfel de eveniment.La aceste proiecte participa Agentii Spatiale, colective de astronomi (inclusiv din Romania),si cercetatori si baze de cercetare militare din intreaga lume. Deoarece aceste obiecte nu emit unde radio, ele pot fi supravegheate doar cu metode radar sau de detectie optica extrem de dificila si care necesita prelucrarea unor imense baze de date. La conferintele internationale dedicate supravegherii optice a spatiului extraatmosferic, este acordata o importanta deosebita detectarii optice si predictiilor legate de acest gen de obiecte periculoase.Unul dintre proiectele romanesti de cercetare din domeniul Spatiu si securitate incearca sa puna la punct o metode de detectare optica si prelucrare computerizata a datelor obtinute, pentru punerea in evidenta a unor astfel de corpuri ceresti. Proiectul a fost prezentat in "abstract" la a X-a conferinta internationala AMOS ( Advanced Maui Optical Space Surveillance Techologies Conference) desfasurata in septembrie 2009 la Maui, Hawaii.Acelasi grup de cercetatori a fost invitat sa participe si la un proiect international de supraveghere optica a NEO, prin utilizarea unor sateliti artificiali ai Pamantului. Actualele predictii ale NASA referitoare la corpurile ceresti catalogate, deci cunoscute, sunt linistitoare pentru urmatorii zeci de ani. Dar exista posibilitatea aparitiei unor obiecte ce nu au fost pana acum detectate si catalogate. De aceea detectarea din timp a unor astfel de pericole este extrem de importanta. Posibilitatile actuale de distrugere sau deviere a lor de la traiectoria actuala sunt discutabile, mai ales ca orice eroare poate avea efecte catastrofale. Parerea mea este ca varianta de risc minim este "spargerea" unor astfel de obiecte in fragmente mici care, chiar daca ajung in atmosfera, vor arde ca micii meteoriti.Poate ca astfel armele nucleare sa fie folosite pentru prima data, in folosul omenirii. Dar pentru a putea pune in practica o astfel de metoda, mai avem nevoie de cercetari in domeniu care sa aduca progresul tehnologic asteptat. Este adevarat ca "Multe flori sunt, dar putine/Rod în lume o sa poarte"...Dar tocmai de aceea, in statele dezvoltate, sunt finantate multe proiecte legate de aceasta tema. Sa speram ca, in pofida crizei ce inca se mai simte la nivel mondial se vor mai gasi cativa arginti pentru acest gen de cercetare stiintifica.

P.S. Revenind la asteroidul Apophis, pe una din paginile NASA dedicate acestui asteroid (vezi linkul de la finele paragrafului), veti putea urmati o simulare JAVA a pozitiei in timp a acestui asteroid si de unde se poate deduce ca este putin probabil ca intr-un viitor apropiat sa aiba loc o coliziune cu Pamantul (conform JPL Small-Body Database )

Proiectul HAARP si pericolul declansarii unui razboi geofizic

2009-12-27T01:28:00.000-08:00

foto:retea de antene sinfazate la Gakona (Alaska) credit http://www.haarp.alaska.edu/

Pe scurt:

Stiinta si tehnologia si-au unit fortele si au realizat echipamente capabile sa controleze puteri ce pana nu demult erau de neimaginat. Tehnologiile actuale ne permit sa facem experimente “globale”. HAARP, EISCAT, SURA…Trei programe de cercetare ce se desfasoara in zona arctica si care genereaza noi temeri: exista pericolul provocarii unui dezechilibru planetar ireversibil. Trebuie oare sa ne pregatim pentru un nou gen de razboi, razboiul geofizic? Echilibrul creat pe parcursul milioanelor de ani poate fi distrus in cateva minute iar omenirea sa caute scapare undeva, in adancul Pamantului, aparand astfel o specie noua, omul cavernelor.

Introducere:

Dezvoltarea exploziva a stiintei si tehnologiei in secolul trecut a facut ca planeta Pamant sa nu mai para atat de mare. Daca in urma cu o suta patruzeci de ani era de neimaginat ca cineva sa inconjoare Pamantul in mai putin de 80 de zile, astazi, sateliti cu echipaj uman sau navete spatiale il inconjoara in zeci de minute. Cu un singur click, informatiile ajung la antipozi in cateva fractiuni de secunda. Cursa inarmarilor nucleare a provocat multe insomnii la nivel planetar. Pana nu demult era de la sine inteles ca extinctia brutala a civilizatiei actuale nu poate fi provocata decat de o coliziune catastrofala cu un alt corp ceresc sau datorita unei forte malefice extraterestre. Totusi, in utimii ani, dezvoltarea geofizicii si a unei noi ramuri tehnologice, geoingineria, a provocat multe frisoane celor ce au inteles ca o imensa putere distructiva poate ajunge sub controlul unor minti bolnave. Chiar daca efectele globale pot fi provocate doar de forte globale si energii imense, nu trebuie sa neglijam urmatorul aspect: de multe ori forta bruta poate fi eliberata si directionata cu un minim efort, intr-o anume directie, pentru a produce efecte dezastruoase. (in foto dreapta: retea de antene in cadrul proiectului HAARP credit: http://www.haarp.alaska.edu/)

Ce este ionosfera?

Ionosfera este partea ionizata a atmosferei. Radiatia solara este factor principal in ionizarea straturilor superioare ale atmosferei. Astfel, radiatia incidenta provoaca disocierea moleculelor de gaz in ioni pozitivi si electroni, ajungandu-se la starea de plasma. O plasma rarefiata, dar formata din particule ce au energii foarte mari. Aceasta plasmosfera incepe de la altitudini de aproximativ 60km si se intinde pana la 1000km, unde numarul de ioni cuprinsi in unitatea de volum este atat de mic, incat se poate considera ca atmosfera a devenit vid cosmic. Mecanismul de ionizare datorat interctiunii dintre radiatia cosmica si atmosfera face ca densitatea de sarcini sa aiba un maxim la altitudini de aproximativ 300km. Se formeaza astfel un strat reflector pentru undele electromagnetice ce au frecvente mai mici de 30MHz. Aceasta reflexie pe ionosfera este folosita in transmiterea la foarte mare distanta a undelor radio din gama de unde scurte.

Ionosfera este un mediu ostil oricaror forme de viata. Presiunea este extrem de mica, energiile particulelor extrem de mari, iar furtunile electromagnetice provocate in principal de exploziile solare genereaza curenti electrici de sute de mii de amperi.

Magnetosfera si furtunile electromagnetice

Campul magnetic terestru este un scut natural impotriva vantului solar si a altor radiatii cosmice sau particule de foarte inalta energie. Datorita in principal exploziilor solare, structura liniilor de camp poate fi puternic perturbata aparand furtunile electromagnetice. In zonele polare, unde campul magnetic se intensifica si liniile de camp sunt deschise, multi electroni de mare energie patrund pana la altitudini de ordinul a 100km unde interactioneaza cu moleculele de gaz din atmosfera mai putin rarefiata, printr-un mecanism de excitatre si dezexcitare ce duce la eliberarea unor cantitati mari de fotoni. Acest fenomen se intensifica in timpul furtunilor electromagnetice si devine de multe ori vizibil de pe Pamant sub forma unor aurore boreale sau australe. In aceste zone polare, curentul electric generat de deplasarea sarcinilor electrice poate atnge valori de 1 milion de amperi, intr-o zona spatiala destul de restransa. Daca furtuna electromagnetica este foarte intensa, aurora polara poate sa apara chiar si la latitudini mai mici, cum s-a observat in data de 15 iulie 2000 in sudul Frantei.

Furtunile electromagnetice puternice pot avea efecte dezastruoase asupra echipamentelor de telecomunicatii si de navigatie sau asupra aeronavelor aflate in zbor. Deasemenea, variatiile mari ale campului magnetic pot induce in liniile de inalta tensiune curenti importanti ce nu pot fi compensati. Astfel, in data de 13martie 1989, o puternica furtuna magnetica a provocat caderea sistemului de distributie a energiei electrice in mare parte a Statelor Unite si in sudul Canadei, timp de aproape noua ore. Pagube serioase apar si datorita curentilor indusi in conductele lungi de transport a petrolului sau a gazelor naturale.

Furtunile electromagnetice actioneaza nefast asupra organismului uman. In cadrul unui studiu efectuat asupra populatiei din Moscova s-a constatat ca in timpul unor astfel de furtuni au loc foarte multe atacuri de cord. Se observa de asemenea, o reducere semnificativa a ritmului cardiac si a presiunii arteriale.

Ionosfera poate fi considerata un imens tub electronic

Sa revenim la curentii intensi ce circula in ionosfera in zonele polare. Prin intermediul unor pulsuri electromagnetice, acesti curenti pot fi modulati, ca intr-un imens tub electronic, in asa fel incat sa provoace variatii semnificative ale campului magnetic terestru la nivel global. Daca “bombardam” ionosfera cu impulsuri de unde radio din intervalul de frecvente de la 2 MHz pana la 10MHz, putem obtine un transfer optim de energie catre particulele din zona tinta, generand un efect de “incalzire locala”. Iar aceasta modificare zonala a ionosferei genereaza unde electromagnetice de foarte joasa frecventa ce se propaga la distante imense, ajungand chiar sa inconjoare Pamantul. Aceste unde electromagnetice de foarte joasa frecventa pot patrunde in adancul marilor si oceanelor sau chiar si in litosfera. Pana nu demult, Statele Unite utilizau echipamente de emisie pe o frecventa purtatoare de 76Hz (ELF) pentru a transmite ordine sau alte informatii catre submarinele US Navy aflate in imersie pe intreg Oceanul planetar (Proiectul Seafarer). In anul 2004, Statele Unite au renuntat la aceasta metoda. Se pare ca generarea undelor ELF prin “incalzirea locala a ionosferei” s-a dovedit un procedeu mult mai eficient.

HAARP, EISCAT, SURA sunt trei programe capabile sa faca experimente “globale”

In anul 1993, Statele Unite ale Americii au inceput dezvoltarea unei statii de cercetare a fenomenelor legate de ionosfera si aurore boreale langa localitatea Gakona din Alaska. Proiectul se desfasoara sub acronimul HAARP (High Frequency Active Auroral Research Program). Organizatiile participante la acest proiect sugereaza caracterul militar al directiilor de cercetare abordate: US Air Force, US Navy, DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency) si Universitatea Alaska. Fara a intra in alte detalii tehnice, precizez ca baza de cercetare dispune de mai multe sisteme de antene sinfazate, astfel incat sa fie capabila sa transmita spre ionosfera impulsuri electromagnetice de foarte mare putere si sa analizeze efectele ce apar datorita acestor impulsuri. In vara anului 2007 a fost finalizata investitia ajungandu-se la o putere injectata in antene de 3,6MW. Statele Unite mai dispun de alte doua centre de cercetare asemanatoare la Fairbanks, Alaska (proiectul HIPAS) si la Observatorul Arecibo din Puerto Rico.

Un proiect similar european are acronimul EISCAT (European Incoherent Scatter Scientific Association). Echipamentele de emisie sunt amplasate in nordul peninsulei Scandinave langa localitatea Tromsǿ din Norvegia. Statii de receptie sunt amplasate in Sodankylä din Finlanda si Kiruna din Suedia. La acest proiect participa institutii de cercetare din mai multe tari: Norvegia, Suedia, Finlanda, Japonia, China, Anglia si Germania.

Fosta Uniune Sovietica a dezvoltat propria baza de cercetare a ionosferei la Vasilsurk, in nordul Rusiei. Echipamentele au fost puse in functiune in anul 1981. Emitatoarele acopera intervalul de frecvente dintre 4,5MHz si 9,3MHz. Echipamentele de emisie constau in trei emitatoare a cate 250kW si un sistem radiant format din 144 antene sinfazate, capabile sa emita spre ionosfera cu o putere aparent radiata de 190MW.

Dupa cum se observa, in afara de baza de la Arecibo, toate celelalte facilitati sunt amplasate in apropiere de poli. La poli, ionosfera este strabatuta de curenti electrici extrem de puternici. Prin modularea acestor curenti se pot produce efecte globale: furtuni electromagnetice, modificari in ionosfera si se pot transmite informatii pe intreg globul, chiar si in adancul marilor si oceanelor sau in litosfera. Se pot crea deasemenea canale prin care radiatii cosmice periculoase si particule cosmice de energie inalta sa patrunda pana in apropiere de suprafata Pamantului.

Concluzii

Se stie ca undele electromagnetice de foarte joasa frecventa, provocate de descarcarile electrice din atmosfera (fulgere sau trasnete) ajung chiar sa inconjoare Pamantul. La anumite frecvente apare un fenomen de rezonanta numit “rezonanta Schumann”. Bazele de cercetari ale ionosferei aflate la poli au capacitatea tehnologica necesara producerii artificiale a unor astfel de fenomene de rezonanta prin generarea unor unde electromagnetice de foarte joasa frecventa. Daca se genereaza unde in antifaza, fenomenul de rezonanta poate fi anihilat. Dar acest joc este extrem de periculos si omenirea trebuie sa se abtina de la experimente facute la scara planetara deoarece mentinerea civilizatiei actuale pe planeta Pamant depinde de o multitudine de factori aflati in interdependenta si intr-un echilibru extrem de precar. O analiza gresita a efectelor posibile poate avea rezultate dezastruoase. Echilibrul creat pe parcursul milioanelor de ani poate fi distrus in cateva minute iar omenirea va trebui sa caute scapare undeva, in adancul Pamantului, aparand astfel o specie noua, omul cavernelor.

Nanosateliţii şi importanţa lor in activitatea spaţiala actuală şi de perspectivă

2009-12-13T08:03:00.000-08:00

(Satelitii artificiali ai Pamantului- partea a III-a)

Pe scurt

O categorie aparte de sateliţi artificiali sânt nanosateliţii. Aceştia au dimensiuni mici, de ordinul a câţiva zeci de centimetri şi au, asemenea organismelor unicelulare, dotările minime necesare funcţionării lor. Construirea şi plasarea lor pe orbite circumterestre implică costuri relativ scăzute. Nanosateliţi specializaţi pot fi interconectaţi pe orbită în vederea obţinerii unor structuri complexe a căror detectare şi distrugere este extrem de dificilă. Dar simplificarea echipamentelor orbitale complică echipamentele aferente aflate la sol. Avantajele oferite de această noua tehnologie justifica interesul arătat de marile organisme aeronautice pentru micii sateliţi.

Nanosateliţii, o categorie aparte de sateliţi artificiali

În articolele precedente din ciclul dedicat sateliţilor artificiali ai Pământului, care au fost publicate în StiintaAzi.ro şi Ştiinţă.info, am prezentat aspecte legate de utilizarea sateliţilor artificiali în telefonia globală, televiziune, transmisii de date, poziţionare globală, meteorologie, imagerie , teledetecţie sau explorarea spaţiului cosmic îndepărtat. În general, această categorie de sataliţi sunt platforme spaţiale complexe, dotate cu zeci de senzori şi antene, posibilităţi de prelucrare, stocare sau retransmisie a unor mari cantităţi de date. Implicit, dimensiunile lor sunt mari, au masa de sute sau mii de kilograme şi cheltuielile aferente construirii lor şi plasării pe orbite circumterestre sunt foarte mari. Din această cauza, numărul statelor sau organismelor internaţionale care au tehnologia şi fondurile necesare construcţiei şi exploatării acestor sateliţi este foarte mic. Dar inteligenţa umană se află într-o continuă competiţie cu tehnologiile pe care ea însăşi le crează. Această competiţie este unul din principalii factori gneratori de progres tehnologic. În cele ce urmează va voi prezenţa un episod din această competiţie, în care inteligenţa a depăşit din nou tehnologia, dezvoltând o categorie de sateliţi artificiali foarte versatili şi având dimensiuni foarte mici: nanosatelitii.

Dotările minime necesare funcţionării unui nanosatelit

Asemenea unui organism viu, un satelit artificial are nevoie de un minim de funcţii active: să poată primi şi transmite informaţii; să poată capta şi să poată utiliza în mod util energia captată iar în caz de defecţiune majoră sau funcţionare sub standarde acceptabile, să poată transmite altor unităţi similare sarcinile pe care le are de îndeplinit. Acest concept de “minimă investiţie în funcţionalitate” a dat roade în ultimii ani şi, asemeni organismelor unicelulare sau a microprocesoarelor larg utilizate în tehnologiile de vârf, au apărut elemante noi în peisajul cosmic: nanosateliţii.
Nanosatelitul poate fi considerat echivalentul celulei biologice, element structural de bază al unui sistem complex. Conform celor arătate în paragraful anterior, el trebuie să asigure câteva funcţii primare: de interconectare cu sisteme similare sau mai complexe, de minimă procesare a informaţiilor, de captare a energiei necesare funcţionării şi de transfer a sarcinilor în caz de defecţiune sau funcţionare sub standarde acceptabile.
Nanosateliţii au dotări similare cu sateliţii de dimensiuni mai mari: panouri solare; receptoare, emiţătoare şi sistemele de antene aferente comunicaţiilor radio; echipamente destinate orientării şi modificării poziţiei satelitului în raport cu Pământul; calculator de bord; sisteme de procesare şi stocare a informaţiilor şi senzori necesari îndeplinirii sarcinilor satabilite în cadrul misiunii. Dar toate acestea, la scară mică, astfel încât să funcţioneze într-un cub cu latura de 10 cm. (in foto: macheta cubesatului romanesc Goliat fotografiata de Paul Dolea la Salonul cercetarii-2009)

Nanosatelitii pot fi elemente constituente ale unui sistem complex

Nanosateliţii sunt proiectaţi şi dezvolati în aşa fel încât să se reducă continuu costurile aferente construcţiei lor. De aceea se încearcă crearea unei platforme standard pe care să se poată amplasa, în funcţie de necesităţi, alte echipamente: camere foto în cazul sateliţilor destinaţi supravegherii suprafeţei Pământului în vizibil, infraroşu sau ultraviolet; spectrometre de masă, gravimetre, magnetometre sau detectoare de radiaţii în cazul nanosateliţilor destinaţi cercetării ştiinţifice; senzori specializaţi, în funcţie de destinaţia lor, în cazul nanosateliţilor militari.
Astfel de nanosateliţi specializaţi pot fi utilizaţi pentru crearea unor sisteme complexe. Se pot cupla mecanic şi electric, ca într-un joc de “lego” spaţial, mai mulţi nanosateliţi. Se poate obţine astfel o structură de rang superior, cu costuri mici şi foarte versatilă. Iar pentru a reduce probabilitatea de scoatere din funcţiune a unui astfel de sistem complex, nanosateliţii pot fi plasaţi pe orbită în formaţie de zbor strâns, cu posibilităţi de intrconectare radio directă şi de schimb direct de informaţii, astfel încât, dacă unul este scos din funcţiune, sarcinile lui sunt preluate de ceilalţi nanosateliti din formaţie.

Simplificarea echipamentelor orbitale complică echipamentele aferente aflate la sol

Dimensiunile reduse ale nanosateliţilor limitează posibilităţile de captare a energiei solare şi, implicit, a puterii emiţătorilor radio necesari comunicării cu bazele de operare aflate la sol. De aceea, recepţia la sol se face cu antene cât mai directive, cu câştig mare şi posibilităţi de orientare rapidă către orice punct de pe cer. Nanosateliţii fac parte din categoria LEO (Low Earth Orbit) iar timpul de trecere deasupra orizontului în raport cu punctul în care se află staţia sol este de ordinul minutelor. Iar ca să se realizeze legătura radio în acest interval scurt de timp, se fac calcule predictive referitoare la traiectoria aparentă în raport cu staţia sol, la fiecare trecere, şi se determină continuu perturbaţiile orbitei datorate neuniformităţilor câmpului gravitaţional terestru sau a altor factori perturbatori. Aceste staţii sunt şi ele într-un proces continuu de perfecţionare, încercând să se obţină cele mai bune soluţii necesare unor legături radio stabile.

Vedere partiala a statiei sol pentru comunicare cu nanosateliti, de la Marisel-Romania, dezvoltata de firma BITNET din Cluj. Foto (si nu numai...) Paul Dolea

Concluzii

Exploaterea spaţiului extraatmosferic prin utilizarea nanosateliţilor se poate face cu costuri relativ mici, fiind accesibilă şi statelor sau organismelor ce alocă bugete reduse activităţilor spaţiale. Prin interconectarea nanosateliţilor pe orbită se pot obţine structuri flexibile şi foarte versatile. În cazul defectării unui element constituent, funcţiile lui pot fi preluate de celelalte elemente, nefiind afectată funcţionalitatea ansamblului. Şi nu în ultimul rând ca importantă, aceşti nanosateliti sunt greu de detectat şi prin urmare, greu de distrus. Aceste importante avantaje motivează interesul marilor agenţii aeronautice pentru micii sateliţi.

Paul Dolea
Cluj-Napoca, 12 decembrie 2009

PROGNOZA SEISMICA ESTE O HIMERA?

2009-12-04T14:47:00.000-08:00

VOM PUTEA OARE PROGNOZA CUTREMURELE CATASTROFALE?

Pe scurt:

Cutremurul de pamant poate fi considerat cel mai imprevizibil si cel mai catasrofal fenomen al naturii. Se cunosc de zeci de ani importantele placi tectonice ale Terrei si zonele cu risc seismic ridicat. Ceea ce nu se cunoaste este metoda prin care sa se faca, in acest domeniu, prognoze cu un grad ridicat de credibilitate stiintifica. Incercari s-au facut si se fac in continuare, tari dezvoltate aloca fonduri substantiale in aceasta directie, cu speranta ca se va gasi candva o metoda sigura de predictie. Dar pana atunci nu ne ramane decat sa urmarim, cu oarecare teama, penitele seismografelor. In ultimii ani, in zone cu risc seismic ridicat, au fost instalati nenumarati senzori cu care sa se poata pune in evidenta chiar si cele mai mici deplasari ale scoartei. Este deasemenea monitorizat campul electromagnetic din zona, cu o aparatura extrem de sensibila. Se pare ca tocmai analiza variatiei de camp electromagnetic din zonele de risc seismic ridicat va aduce solutia de mult timp cautata.

Cutremurul este efectul de suprafata al unor framantari din adancuri.

Nu vreau sa fac, in acest context, o analiza a mecanismelor ce genereaza cutremurele de pamant dar trebuie sa amintim ca ele sunt, de fapt, efecte de suprafata ale unor framantari din adancul scoartei terestre:prabusiri, detensionari, eruptii vulcanice sau alte deplasari bruste ale unor cantitati imense de roca sau magma. In zonele de tranzitie dintre diversele placi tectonice, aceste framantari interne au de multe ori, la suprafata, efecte catastrofale. Europa de vest, cu exceptia Italiei, este o zona unde nu s-au semnalat cutremure catastrofale si se poate spune ca, din acest punct de vedere, este o zona sigura.

In schimb, partea de est a Europei si zona de trecere spre continentul asiatic este extrem de activa din punct de vedere seismic. In Asia, zona Kasmirului din Pakistan, Asia de sud-est si Japonia sunt zone cu risc seismic ridicat. Deasemenea, pe coasta de vest a Americii de Nord si a Americii de Sud, cutremurele catastrofale sunt dese si intense. Colective importante de cercetatori in Fizica Pamantului s-au format tocmai in aceste zone, fiind renumite cele din Japonia, Statele Unite, Italia, Grecia si nu in ultimul rand, Romania.

Procesele mecanice din adancul scoartei produc campuri electromagnetice ce pot sa strabata straturile de roca, ajungand la suprafata.

Se stie ca multe materiale cristaline, cand sunt supuse unor presiuni mecanice sau deformari, genereaza un camp electric (efectul piezoelectric). Pe acest principiu functioneaza pick-up-ul cu cristal, microfonul cu electret si multi alti senzori de vibratii. Deasemenea, frictiunea dintre doua corpuri slab conductoare de electricitate provoaca o deplasare de sarcini electrice ce are ca efect aparitia unui camp electric. Acest efect triboelectric, suprapus cu cel piezoelectric si totul desfasurandu-se in adancurile scoartei la nivel de placa tectonica continentala sau transcontinentala, genereaza unde electromagnetice foarte intense. Ei bine, veti spune ca la suprafata sunt multe aparate sensibile la unde radio si era imposibil ca pana acum, aceste perturbatii sa nu fi fost puse in evidenta. Dar straturile de roca sunt opace pentru undele electromagnetice si ele sunt rapid atenuate atunci cand vin de la multe zeci de kilometri adancime. In schimb, undele electromagnetice de foarte joasa frecventa (de ordinul zecilor de Hertz sau chiar mai mici) , pot strabate straturile de roca cu atenuari mult mai mici, cu alte cuvinte, roca nu mai este la fel de opaca pentru undele cu frecventa foarte joasa.

In ultimii ani , geofizicienii specializati in studiul cutremurelor au inceput sa dea o importanta din ce in ce mai mare interdependentei dintre magnitudinea cutremurelor si emisia de unde electromagnetice de foarte joasa frecventa, plasand senzori adecvati in zonele cu risc seismic ridicat si analizand atent rezultatele inregistrate inainte, in timpul si dupa incetarea miscarilor telurice de mare amplitudine.

Pot fi prevazute cutremurele catastrofale?

Cutremurul de la Loma Prieta ( California, 17 octombrie 1989), de la Kobe (Japonia, 17ianuarie 1995) si foarte recent, Aquila (Italia,06 aprilie 2009) ca sa enumeram doar cateva cutremure mai mediatizate, au fost insotite de fenomene electromagnetice precursoare ce au fost puse in evidenta in inregistrari indubitabile. Aceasta intensificare a emisiei de unde electromagnetice de foarte joasa frecventa apare cu zeci de ore inaintea unui cutremur devastator, iar cu cateva minute inainte de declansarea miscarilor telurice de suprafata, intensitatea emisiei creste brusc. Multe animale, pasari sau pesti sunt sensibile la acest gen de unde si ajung untr-o stare de agitatie aparent inexplicabila. Pot deasemenea sa apara ionizari ale atmosferei, dand impresia formarii unor “aurore boreale”, chiar daca evenimentul are loc undeva, departe de poli.

Punerea in evidenta, pe cale experimentala a acestor unde electromagnetice este foarte dificila, necesitand aparatura speciala extrem de sensibila. Costurile aferente sunt foarte mari, avand in vedere ca trebuie mentinute in functiune statiile de monitorizare, zi si noapte, timp de zeci de ani, in asteptarea unui cutremur devastator. Dar asemenea organismelor meteorologice transfrontaliere, geofizicienii si statiile lor seismologice intensifica colaborarile si schimbul de informatii in acest domeniu, incercand sa gaseasca metode repetitive si cat mai credibile de prognoza.

Au apărut si harţi de predicţie pentru zonele de interes. De exemplu, în cadrul unui proiect de colaborare dintre Advanced National Seismic System (ce este parte a United States Geological Survey) si Swiss Seismological Service este publicată zilnic, pentru urmatoarele 24 ore, o hartă asemanatoare cu cele izotermice sau izobarice utilizate în meteorologie, ce redă în termeni probabilistici şi culori sugestive, riscul unui seism major în diverse zone din California.

Ce va urma?

Urmatorii ani vor aduce, in mod sigur, multe noi informatii referitoare la cauzele geofizice ale cutremurelor catastrofale. Dezvoltarea unei retele globale de monitorizare a fenomenelor precursoare (mecanice, electromagnetice, radiative,etc), dezvoltarea unor modele matematice de predictie de amploare si din ce in ce mai fidele va permite sper, in final, elaborarea unor buletine de avertizare, cu grad inalt de credibilitate. Dar pana atunci, cum am scris in preambulul acestui articol,va trebui sa mai urmarim cu o oarecare teama, penitele tremurande ale seismografelor...

Paul Dolea
04 dec. 2009, Cluj-Napoca

Parcul eolian Fantanele-Cogealac

2009-11-28T04:40:00.000-08:00

Una din cele mai mari investitii actuale din Romania se face in domeniul energetic. Iar faptul ca se realizeaza un parc eolian de mari dimensiuni nu poate fi trecut cu vederea. Am fost in cursul verii in vizita pe santierul Fantanele-Cogealac din Dobrogea si am ramas impresionat de amploarea investitiei, de echipamentele si utilajele de dimensiuni realmente gigantice angrenate in acest proiect. Sa va imaginati ca o pala a elicei (un generator are trei) are lungimea de 50m (vezi foto alaturat). Elicea se monteaza la sol si cu niste macarale imense este ridicata la aprox.100m in vederea montarii pe axul turbinei. Nacela (shelterul generatorului) este deasemenea ridicat si montat la peste 100m inaltime. Turnul ce sustine nacela are peste 4m diametru si este format din 4 tronsoane a cate 25m lungime.
In imaginea alaturata (stanga) se vad aliniate tronsoanele tubulare necesare realizarii pilonilor de sustinere.
Pe santier este obligatorie purtarea echipamentului de protectie, indiferent daca esti angajat sau vizitator. Casti si veste reflectorizante se afla tot timpul in fiecare vehicul ce circula in santier. In imaginea din dreapta m-am pozat (pentru a avea o referinta dimensionala) langa un picior al macaralei ce poate ridica imensele greutati la peste 100m inaltime.
Este o investitie a grupului CEZ cu origine in Cehia, suprafata totala a parcului va fi de 600ha, in prima faza se instaleaza 139 turbine a cate 2,5MW fiecare in zona Fantanele rezultand o putere instalata de 347,5 MW. In etapa adoua, la Cogealac vor fi amplasate 101 turbine identice, fabricate de concernul General Electric, rezultand o putere instalata de 252,5 MW, astfel incat puterea totala a parcului va fi de 600 MW. Va fi cel mai mare parc eolian pe uscat din Europa, conform celor din conducerea grupului CEZ.

REZONANTA SCHUMANN-fabulatie si adevar

2009-11-17T01:38:00.000-08:00

1. INTRODUCERE
Nu demult, un zvon cutremurător dar absolut neştiintific s-a răspândit prin intermediul mass-media pe întreg globul pământesc: că timpul a luat-o razna , că ar fi început să alunece din ce în ce mai repede, pe un tobogan imaginar al cărui sfârşit este anul 2012. Data de 21 decembrie 2012 este prezentată în multe scrieri apocaliptice drept data în care, dintr-un motiv sau altul, civilizaţia umană va dispare. Lăsându-i la o parte pe “vizionarii ce prevăd viitorul” cu dispozitive bazate pe boabe de cafea sau fasole, să ne oprim puţin la cei ce aduc argumente pseudoştiinţifice unor astfel de afirmaţii. Unii prognozează o posibilă coliziune catastrofală a planetei noastre cu un obiect ceresc de mari dimensiuni, alţii prevăd schimbări catastrofale datorate unei conjuncţii planetare. Toţi aceşti “vizionari” pornesc de la ideea că data de 21 decembrie 2012 este ultima dată menţionată în calendarul maya. Dar cea mai ciudată motivare a “sfârşitului lumii” este ipoteza că timpul, ce mai demult bătea tăruşi alene, pe marginea unui drum fără întoarcere, măreşte acum ritmul în mod asimptotic spre o apropiată dată limită: 21 decembrie 2012, iar după această dată, totul dispare în neant. Intr-un articol publicat recent in revista StiintaAzi.ro m-am referit la previziunile actuale, fundamentate ştiinţific, referitoare la o posibilă extincţiei a civilizaţiei în urma unei coliziuni catastrofale şi nu voi reveni acum la acest subiect. În schimb,voi încerca să explic, pe înţelesul tuturor, fenomenul de “rezonanţa Schumann”: mecanismul prin care se produce acest fenomen, modul în care poate fi pus în evidenţă şi efectele pe care le poate avea asupra fiinţelor vii.
Pentru început, vom discuta despre partea inferioară a spectrului undelor electromagnetice, undele de foarte joasă frecvenţă.

2. TERMINOLOGIE

Conform Administraţiei Naţionale de Telecomunicaţii şi Informare a Statelor Unite ale Americii , undele electromagnetice ale căror frecvenţe sunt mai mici decât 30 kHz sunt denumite unde electromagnetice de foarte joasă frecvenţă (very low frequency), iar cele ale căror frecvenţă este mai mică decât 3kHz nici nu sunt atribuite vreunei activităţi civile.
Terminologia utilizată în lucrările ştiinţifice ce se referă la undele electromagnetice de joasă frecvenţă (şi pe care o voi folosi în cele ce urmează) le clasifica în modul următor:
-unde electromagnetice de foarte joasă frecvenţă (very low frequency sau pe scurt, VLF) cu frecvenţe cuprinse între 30kHz şi 3kHz
-unde electromagnetice de ultra joasă frecvenţă (ultra low frequency sau ULF) cu frecvenţe cuprinse între 3kHz şi 300Hz
-unde electromagnetice de super joasă frecvenţă (super low frequency sau SLF) cu frecvenţe cuprinse între 300Hz şi 30Hz
-unde electromagnetice de extrem de joasă frecvenţă (extreme low frequency sau ELF) ale căror frecvenţe au valori sub 30Hz.

După cum se ştie, materialele conductoare sunt opace pentru undele electromagnetice şi din acest motiv, comunicarea între două puncte aflate în medii conductoare (de exemplu apa sărată din mări şi oceane sau subsolul Pământului) nu se poate realiza cu echipamentele uzuale şi folosind metodele clasice de comunicare radio.
Acest fenomen de "ecranare" împiedică comunicarea radio clasică între o bază terestră şi submarinele aflate în submersie. Într-o astfel de situaţie, doar undele electromagnetice din gama SLF pot asigura legătura radio.
Pe de altă parte, în cazul unor accidente miniere, când echipamentele de telecomunicaţii prin cablu sunt distruse, apare necesitatea unei căi de comunicaţie "fără fir" între minerii blocaţi în subteran şi echipele de salvare aflate la suprafaţa sau tot în subteran. Undele electromagnetice din gama ULF pot penetra solul la adâncimi de ordinul zecilor sau sutelor de metri, fiind singurele care pot fi folosite în astfel de situaţii.
Undele electromagnetice de joasă frecvenţă sunt generate şi de fenomene naturale ce au efecte la scară mare şi foarte mare. Astfel, apariţia unor unde electromagnetice de joasă frecvenţă (ULF sau ELF) poate anunţa un cutremur iminent, cu câteva zeci de minute înaintea unor mişcări telurice de suprafaţă.
Deasemenea aşa-zisele "fenomene meteorologice din spaţiul extraatmosferic" cum sunt exploziile solare, ploile de meteoriţi, fluxurile importante de particule elementare sau radiaţiile generate de surse extraterestre sau chiar extragalactice, generează unde electromagnetice din domeniile ULF, SLF sau ELF. Acestea pot produce furtuni electromagnetice , perturbări ale comunicaţiilor radio sau chiar scoaterea din funcţiune a unor sateliţi artificiali ai Pământului sau a unor echipamente de radiocomunicaţii aflate pe sol. Deoarece frecvenţa undelor cerebrale este de ordinul Hertzilor, există probabil şi o influenţă a psihicului uman cauzată de undele din aceeaşi gamă , produse natural sau artificial.
Importanţa acordată de NASA acestor aspecte ştiinţifice, tehnice sau militare legate de generarea şi propagarea undelor electromagnetice de foarte joasă frecvenţă este subliniată prin lansarea proiectului "INSPIRE" (Interactive NASA Space Physics Ionosphere Radio Experiments)

3.REZONANTA SCHUMANN

Furtunile tropicale (care sunt caracterizate prin descărcări electrice intense şi frecvente) generează unde electromagnetice cu spectru foarte larg, iar pentru cele de foarte joasă frecvenţă spaţiul format între suprafaţa Pământului şi ionosferă devine un adevărat ghid de undă prin care acestea se propagă pe distanţe foarte mari, ajungând uneori chiar să înconjoare Pământul. Analizarea acestor unde este importantă în climtologie deoarece se poate obţine o imagine la nivel global a fenomenelor meteorologice locale. Frecventele descărcări electrice ce apar în timpul unor furtuni puternice, crează unde electromagnetice din domeniul ULF şi ELF care, în cavitatea rezonantă formată (la nivel global) între Pământ şi ionosferă, pot produce o rezonanţă electromagnetică ce a fost verificată în mod experimental. Fenomenul este cunoscut în literatură sub denumirea de "Rezonanţă Schumann" şi a fost prezis de fizicianul Winfried Otto Schumann în 1952. Prin metode experimentale, au fost puse în evidenţă frecvenţele de rezonanţă Schumann la valori de 7,83Hz; 14,3Hz; 20,8Hz; 27,3Hz şi 33,8Hz.

Aceste valori ale frecvenţelor de rezonanţă nu sunt fixe. Ele sunt influenţate de condiţiile atmosferice ce duc la modificarea înălţimii ionosferei şi implicit, la modificarea volumului “cutiei de rezonanţa”. Deasemenea, amplitudinea undei electromagnetice rezonante se modifică funcţie de numărul de descărcări electrice din atmosferă în intervalul de timp analizat. S-a constatat că în decursul unei zile pot fi puse în evidenţa trei maxime: unul corespunzător furtunilor tropicale din Asia de sud-est, după 5 ore un maxim datorat furtunilor din Africa, iar după încă 6 ore, un maxim corespunzător furtunilor din America de Sud. Analiza ştiinţifică a acestui fenomen poate oferi date importante referitoare la modificări climatice la nivel global, temporare sau definitive. Punând în evidenţa descărcările atmosferice (fulgere şi trăsnete) şi analizând frecvenţa şi localizarea lor, se poate obţine o imagine globală , de real folos în climatologie.

Foto: Imagine surprinsă în data de 12 iulie 2009 la Cluj-Napoca, cu câteva minute după apusul Soarelui. Nu are legătură cu Rezonanţa Schumann, dar am vrut să arăt că natura crează de foarte multe ori imagini tulburătoare. ( foto:Paul Dolea)

Undele electromagnetice din gama ELF pot fi recepţionate doar cu antene şi receptoare special concepute, având în vedere că lungimea lor de undă este extrem de mare şi nivele de câmp extrem de mici. Un alt impediment legat de punerea lor în evidenţa este imediata lor apropiere (ca interval de frecvenţe) de câmpurile create de reţelele de distribuţie a energiei electrice care în Europa operează pe o frecvenţă de 50Hz iar în multe alte ţări ale lumii, pe o frecvenţă de 60 Hz. De aceea, de multe ori cercetătorii sunt obligaţi să extragă informaţiile utile din semnale ce sunt practic “înecate în zgomot”.
Acum voi reveni la fabulaţiile răspândite în mass-media legate de “Rezonanţa Schumann” şi aşa-zisul sfârşit iminent al lumii datorat unui colaps temporal. Promotorii unei astfel de ipoteze afirmă: frecvenţa de rezonanţă Schumann este un fel de orologiu planetar, iar organismele vii sunt influenţate de acest orologiu electromagnetic. Până aici, nimic ieşit din comun, undele cerebrale sunt de frecvenţă foarte joasă şi pot fi influenţate sau perturbate de stimuli electromagnetici externi.

Dar următoarele afirmaţii sunt total lipsite de baze reale sau motivare logică: “Frecvenţa de rezonanţă Schumann creşte neîncetat, astfel încât o zi nu mai are 24 de ore, ci doar 16 sau mai puţin. În anul 2012, frecvenţa acestui fenomen va fi atât de mare, încât natura nu va mai putea ţine pasul şi va veni sfârşitul lumii, prin dispariţia noţiunii de timp.”
Alţii, care au auzit de găuri negre, afirmă că de fapt, Pământul şi tot ce ne înconjoară este pe cale de a fi “înghiţit” de o gaură neagră iar fenomenele neliniare asociate unui astfel de eveniment pot “distorsiona” timpul fără că noi să ne dăm seama.

4.CONCLUZII

Determinările experimentale infirmă modificări ale frecvenţelor de rezonanţă Schumann în sensul unei creşteri continue ce poate fi pusă în evidenţă. Organisme ale căror posibilităţi tehnice şi credibilitate ştiinţifică nu poate fi pusă la îndoială (vezi NASA şi altele de calibru asemănător) nu au semnalat o modificare a frecvenţei de rezonanţă Schumann. Iar dacă Pământul şi tot ce ne înconjoară este pe cale de a fi “înghiţit” de o gaură neagră, şi noi nu putem observa acest lucru, înseamnă că nu ne deranjează şi nici nu ne va deranja acest lucru.
Analizând problema din punct de vedere logic, este absurd să afirmi că ziua nu mai are 24 ore ci doar 16, pentru că dacă ar fi aşa, ceasul meu de pe perete ar trebui să “sară” de la orele 16, direct la 24 şi aş cumpara alt ceas cu doar opt sau şaisprezece diviziuni orare.
Iar pentru cei ce aduc, ca argument ştiinţific, faptul că “nu le mai ajunge timpul” le voi spune că de fapt, cantitatea de informaţie pe care creierul nostru trebuie să o proceseze creşte neîncetat, iar dezvoltarea societăţii şi a posibilităţilor de comunicare ne fac tot mai dependenţi unii de alţii. “Procesarea” tuturor acestor acestor informaţii şi conexiuni necesită din ce în ce mai mult timp, rămânând din ce în ce mai puţin pentru activităţile curente. Cred că această explicaţie este mai simplă şi mai aproape de adevăr.

Proiectul LEOSCOPE

2009-11-05T01:33:00.000-08:00

In cadrul unei cooperari intre firma BITNET s.r.l.,Observatorul Astronomic din Cluj al Academiei Romane si Universitatea Tehnica din Cluj, in urma cu un an am demarat proiectul LEOSCOPE (Experimental Low Earth Orbit Surveillance Stereoscope) prin care testam posibilitatile de detectare optica si determinarea traiectoriei obiectelor ca se deplaseaza in apropierea Pamantului ( 200km-1000km). Principiul de baza este asemanator vederii stereoscopice, adica vom amplasa doi senzori optici identici, in doua locatii diferite aflate la aproximativ 37 km departare unul de celalalt. in acvest mod, vom avea un camp destul de larg de vedere stereoscopica. In mod simultan, folosind acelas standard de timp, se capteaza imagini ale zonei de interes. Printr-o prelucrare soft adecvata, se pot pune in evidenta diverse obiecte cu lumina proprie sau iluminate de Soare si se poate determina cu o oarecare precizie, pozitia lor si traiectoria.
Proiectul a fost prezentat in "abstract" la a X-a conferinta internationala AMOS ( Advanced Maui Optical and Space Surveillance Techologies Conference) desfasurata in septembrie 2009 la Maui, Hawaii. Aceasta Conferinta este considerata, de multi ani, un loc unde cei mai buni specialisti din lume se intalnesc sau isi comunica cercetarile referitoare la supravegherea optica a spatiului cosmic. In Hawaii , langa Maui, este amplasata una din cele mai performante facilitati al U.S. Air Force dedicate supravegherii optice. De altfel, multe lucrari prezentate sau publicate au ca autori cercetatori cunoscuti ai universitatilor americane sau ale fortelor armate ale S.U.A.

Puteti citi mai jos in original abstractul publicat:

Ultra-Wide Field of View Stereoscope for Low Earth Orbits Surveillance
Octavian Cristea, Paul Dolea
BITNET CCSS (The 10th Advanced Maui Optical and Space Surveillance Techologies Conference Maui, Hawaii, September 1-4 2009)

Optical detection of LEO objects with unknown orbital parameters is problematic. In a wide area search mission, an optical sensor collects frames of data on consecutive directions in order to find objects in its range of detection. Taking into account that a LEO object is fast moving on the sky and the visibility window is very small (the sky is clear, the sensor is in the Earth’s shadow and the object is above the horizon and illuminated), and taking into account a typical surveillance sensor FOV of less than one degree, the probability to detect unknown objects is very small. Another limitation is that accurate determination of the target’s position requires correlation of data from more than one passive sensor (a single passive sensor suffers from an inability to get unambiguous range data, even against fairly deterministic tracks such as satellites).
This paper examines the setup of a ground-based stereoscopic imager which can detect LEO objects and provide data regarding their orbits. In its minimal configuration, the stereoscope consists of a pair of (COTS) large aperture ultra-wide FOV lenses, backed with a high-quality CCD. While an ultra-wide FOV camera raises problems related to the detection magnitude and orbit estimation accuracy, such a camera significantly increases the probability of unknown objects detection.
The stereoscopes base-line is of the order of tens of Km, a compromise between simultaneous detection of low altitude objects from two locations and triangulation accuracy. Each camera continuously images the night sky and sends captured images to a local computer for off-line data processing. Each computer has a GPS card for pair cameras synchronization and it is connected to internet through a Ku band VSAT.
Geometric calibration of the image is made automatically, by matching captured stars in the image with an astronomical catalogue of stars. Making interpolation between these reference points, the computer attaches astronomical coordinates to each pixel of the sky image. This way, many errors due to light propagation through the atmosphere or f-Theta distortion can be corrected. The recovery of orbital depth is made by correlating matching feature points from pairs of simultaneous images. Since any pair of captured images practically contains the same star field, another application of the stereoscope is to produce 3D images of the night sky with LEO objects floating in front of the star field.
This project is in the concept development phase and it is based on a research cooperation agreement between BITNET CCSS, the Technical University of Cluj and the Astronomical
Observatory of Cluj.

O intoarcere in timp...

2009-10-15T06:37:00.000-07:00

Sateliti artificiali ai Pamantului (partea a-II-a)

2009-10-12T03:30:00.000-07:00

Am aratat in partea I a acestui articol (publicat in StiintaAzi.ro ) ca satelitii artificiali ai Pamantului se pot clasifica, in functie de parametrii lor orbitali, in sateliti geostationari (GEO-geostationary Earth orbit), sateliti cu orbita medie (MEO-medium Earth orbit) si sateliti cu orbita joasa (LEO-low Earth orbit).Am aratat deasemenea ca satelitii GEO sunt importanti in asigurarea unor telecomunicatii globale si transmisii de televiziune DTH (Direct To Home)
In decursul timpului au fost dezvoltate mai multe retele de telefonie mobila utilizand sateliti GEO, cea mai cunoscuta fiind INMARSAT . Dezavantajele utilizarii acestui gen de sevicii telefonice nu pot fi trecute cu vederea : echipamentele sunt destul de voluminoase, zonele polare nu pot fi acoperite, iar cladirile inalte, versantii abrupti sau vegetatia pot bloca semnalul. Pentru a asigura un randament energetic bun al legaturii radio este recomandabila utilizarea antenelor foarte directive (parabole sau aperturi sintetice) dar acestea impiedica mobilitatea utilizatorului. Nu in ultimul rand ca importanta, comunicarea prin intermediul satelitilor geostationari este afectata de viteza finita de propagare a luminii, care produce intarzieri suparatoare ce nu pot fi nicicum compensate.
Solutia eliminarii acestor neajunsuri este utilizarea unor frecvente purtatoare mai mici, cum ar fi cele din banda L (1…3GHz) sau UHF (400…900MHz) si utilizarea unor sateliti aflati pe orbite mai apropiate de suprafata Pamantului cum sunt satelitii cu orbite joase (LEO).
Incepand cu data de 1noiembrie 1998, prin intermediul constelatiei de sateliti IRIDIUM s-a reusit acoperirea intregului glob pamantesc cu un serviciu mobil de telefonie. Satetelitii IRIDIUM sunt grupati pe sase plane orbitale (cate 11 in fiecare plan) si au orbite LEO (780km fata de suprafata Pamantului). Miscarea lor este astfel sincronizata incat in orice moment si in orice punct de pe suprafata Pamantului sa fie vizibil cel putin un satelit. Comunicarea dintre un post aflat la sol si satelit se face utilizand frecvente purtatoare de aproximativ 1,6GHz, iar legaturile radio dintre sateliti se realizeaza in banda Ka (26-40)GHz. Este o stragedie oarecum asemanatoare cu cea utilizata in telefonia celulara, unde un utilizator "mobil" este preluat, pe parcursul deplasarii sale, de celule aflate in imediata sa apropiere. Deosebirea consta in faptul ca, raportat la mobilitatea satelitilor LEO, utilizatorul terestru pare fix, urmand a fi deservit de satelitul de telecomunicatii care se afla in imediata sa apropiere.
Satelitii meteorologici europeni (METEOSAT) apartin Agentiei Spatiale Europene (ESA European Space Agency). Ei sunt amplasati pe orbite geosincrone (nu geostationare!). Spre deosebire de satelitul amplasat pe o orbita geostationara care pare "fix" pe cer, satelitul amplasat pe o orbita geosincrona va "pendula" de o parte si alta a Ecuatorului, dar va ramane mereu in acelas plan meridian. Pendularea va fi cu atat mai vizibila cu cat inclinarea orbitei in raport cu planul ecuatorial este mai mare. Aceasta pendulare mareste semnificativ zona de acoperire a satelitului si deasemeni, permite vizualizarea atmosferei din unghiuri diferite. Satelitii METEOSAT au apogeul aproape egal cu perigeul si o inclinare a orbitelor de ordinul a 7º…12º fata de planul ecuatorial Ei transmit spre Pamant date meteorologice si imagini in vizibil sau infrarosu.
Satelitii meteorologici ai SUA apartin agentiei guvernamentale NOAA (National Oceanic and Atmosferic Administration) si fac parte din sistemul american de observare a Terrei (GEOSS). NOAA opereza cu 2 tipuri de sateliti meteorologici :cu orbite geostationare si cu orbite polare.Acestia transmit spre statiile de receptie aflate la sol, in mod continuu intensificari ale radiatiilor cosmice, perturbatii electromagnetice la nivel planetar, date meteo culese din atmosfera sau informatii privind marile si oceanele lumii.Deasemenea, tot ei furnizeaza o mare parte din informatiile legate de asa numita vreme spatiala (explozii solare, intensificari ale radiatiilor cosmice sau perturbatii electromagnetice la nivel planetar.
Satelitii de observare fotografiere si cartografiere sunt sateliti cu orbita joasa (LEO). Pentru a avea tot timpul o iluminare optima a zonei observate, acestia sunt amplasati pe orbite aproape polare, iar perioada de revolutie este astfel aleasa incat satelitul sa survoleze aceasi zona de pe Pamant, mereu la aceesi ora (solara). In acest fel, Soarele va ilumina zona fotografiata sub acelas unghi, punandu-se usor in evidenta formele de relief, cladirile sau vegetatia. O astfel de orbita are denumirea de orbita solar-sincrona (sun-synchronous orbit), altitudinea de zbor la 600-800 km si periada de revolutie de 96-100 minute. Un reprezentant important al acestei clase de sateliti este satelitul civil GeoEye-1, lansat la data de 06sept.2008. Inaltimea medie de zbor este de 684km, inclinatia orbitei de 98 grade fata de planul ecuatorial iar perioada de revolutie este de 98minute. Camerele amplasate pe satelit asigura o rezolutie la sol de 0,41m la cele alb-negru si 1,65m la cele color.
O ultima categorie de sateliti artificiali ai Pamantului pe care o amintim aici sunt satelitii de pozitionare globala. Acesti sateliti sunt de fapt structuri complexe de radiobalize mobile ce orbiteaza in jurul Pamantului pe orbite medii si care-si comunica prin radio, in mod continuu, pozitia exacta. Receptoare radio specializate si dotate cu un sistem de calcul adecvat pot sa-si determine pozitia relativa la acel grup de sateliti cu un grad ridicat de exactitate, si implicit, in acest mod isi pot determina propriile coordonate geografice. Deasemenea , prin intermediul acestor sisteme de pozitionare se transmite un standard de timp unic, pe toata suprafata Pamantului.
Sistemul american de navigare asistata de sateliti se numeste GPS (Global Positioning System) si este conceput sa functioneze cu o constelatie de sateliti amplasati pe 6 plane orbitale, cate 4 pe fiecare plan. Nodurile ascendente ale orbitelor sunt echidistante. Sistemul este astfel conceput incat in orice punct de pe suprafata Pamantului sa fie vizibili cel putin 6 sateliti. Orbitele sunt de tip MEO, cu raza de aproximativ 26600km , perioada de revolutie a fiecarui satelit fiind de o jumatate de zi siderala.
Sistemul rusesc de navigare asistata de sateliti se numeste Glonass si este conceput ca o constelatie de 24 sateliti ce graviteaza in jurul Pamantului pe trei plane orbitale. Pe langa cei 24 sateliti activi mai sunt prevazuti 3 trei sateliti inactivi (cate unul pentru fiecare plan orbital) pentru a rezolva eventualele avarii. Orbitele sunt circulare, la altitudinea de 19100 km. Cele trei plane orbitale intersecteaza planul ecuatorial in asa fel incat nodurile ascendente sunt distantate la 120º unul de calalalt. Pe fiecare plan orbital se vor afla cate 8 sateliti plasati echidistant, la distante de 45º unul de celalalt. Perioada orbitala a acestor sateliti este de aproximativ 11ore si 15 minute. Conform agentiei de stiri Novosti, incepand cu data de 1iunie 2009, prin plasarea pe orbita a inca trei sateliti, sistemul GLONASS a ajuns sa functioneze cu 17 sateliti operationali si trei pastrati pentru mentenanta.
Sistenul de navigare initiat de Uniunea Europeana poarta numele de GALILEO si se prevede ca va fi operational in 2013.
In concluzie, putem spune ca satelitii artificiali ai Pamantului isi aduc aportul lor la dezvoltarea omenirii. Practic nu mai exista nici un domeniu de activitate in care, chiar daca multi dintre noi nu-si dau seama, sa nu fie utilizati satetelitii sau datele furnizate de acestia. Pentru a avea un segment spatial investitiile trebuie sa fie intr-adevar foarte mari si de aceea, doar state cu mare putere economica isi permit sa aiba programme spatiale proprii. Dar si state cu posibilitati financiare reduse pot dezvolta facilitati terestre, care sa le permita accesul la date satelitare sau la alte avantaje tehnologice oferite de segmentul spatial. Pe de alta parte, se pot efectua activitati in parteneriat, se pot inchiria facilitati oferite de platformele tehnologice amplasate pe orbite circumterestre sau alt gen de colaborari cu diverse agentii spatiale. Iar pentru aceasta nu sunt necesare sume mari de bani ci mai degraba specialisti in domeniu care sa fie motivati salarial in asa fel incat sa nu-si caute loc de munca pe alte meleaguri.
Cluj, 12 octombrie 2009

Diagrama de radiatie a antenei Mesh de 3m

2009-10-10T08:38:00.000-07:00

Determinarea pe cale experimentala a diagramei de radiatie a antenei parabolice mesh de 3m a fost necesara pentru a cunoaste performantele reale ale reflectorului parabolic, in banda de 2,4GHz.
Metoda pe care am utilizat-o a constat in fixarea unui microemitator de 2,4GHz (nemodulat) la o distanta suficient de mare de reflectorul parabolic si masurarea nivelului de semnal receptionat de parabola la diferite valori ale unghiului azimutal.
S-a trasat apoi intr-un sistem de coordonate polare, diagrama de radiatie in plan azimutal a antenei.Avand in vedere simetria geometrica a reflectorului parabolic, am considerat ca si diagrama de radiatie in plan zenital are aceeasi forma. De altfel, inaltimea de 3m fata de sol la care se afla centrul reflectorului parabolic ar fi fost insuficienta pentru a evita erorile introduse de reflexia semnalului pe suprafata solului.
Am ales ca poligon de testare o zona montana lipsita de poluare electromagnetica in banda de 2,4GHz , de fapt chiar locul in care este montata parabola , in comuna Marisel din judetul Cluj.
La emisie am utilizat un microemitator cu puterea de 10mW, pe care nu l-am modulat, pentru a avea un nivel constant al semnalului de emisie.
Se stie ca, pentru a avea o caracteristica de radiatie a unui reflector parabolic cat mai corecta, distanta minima dintre emitatorul utilizat la teste si antena de receptie se determina cu relatia :
dmin=2DxD/λ
unde D este diametrul antenei iar λ lungimea de unda. Pentru D=3m si λ=0,125m rezulta dmin=144m.
Am amplasat emitatorul la o distanta de 150m fata de stalpul de sustinere a parabolei in acelasi plan orizontal cu antena, intr-o zona favorabila din punctul de vedere a reliefului, astfel incat reflexiile datorate solului sa fie cat mai mici.
In focarul parabolei am amplasat un feedhorn cu polarizare circulara, pentru a asigura simetria antenei de receptie.Utilizand un cablu coaxial de 50Ω cu pierderi mici am cuplat la antena un receptor ICOM PCR1500, capabil sa receptioneze semnale cu frecvente de pana la 3GHz.
Am folosit sistemul propriu de pozitionare a antenei pentru a putea roti antena in plan azimutal, de o parte si de alta a pozitiei de semnal maxim, cu unghiuri determinate precis.Am folosit pasi de 0,5º avand in vedere ca aceasta valoare este data de rezolutia de orientare automata a antenei.
Reprezantand valorile de camp indcate de receptorul ICOM intr-un sistem de coordonate polare, am obtinut diagrama reala de radiatie a reflectorului parabolic la frecventa de 2,416GHz.

Diagrama de directivitate a antenei determinata experimental la frecventa de 2,416GHz

Undele electromagnetice de ultra joasa frecventa

2009-10-10T06:58:00.000-07:00

TRANSMITEREA INFORMATIEI PRIN UNDE ELECTROMAGNETICE DE ULTRA JOASA FRECVENTA
Eseu pregatit pentru colocviul de admitere la doctorat, septembrie 2009
Candidat :fiz. PAUL DOLEA

1.DEFINITII SI TERMINOLOGIE:
Conform Administratiei Nationale de Telecomunicatii si Informare a Statelor Unite ale Americii , undele electromagnetice ale caror frecvente sunt mai mici decat 30 kHz sunt denumite unde electromagnetice de foarte joasa frecventa (very low frequency), iar cele ale caror frecventa este mai mica de 3kHz nici nu sunt atribuite vreunei activitati civile. [1]
Terminologia utilizata in lucrarile stiintifice ce se refera la undele electromagnetice de joasa frecventa (si pe care o voi folosi in cele ce urmeaza) le clasifica in modul urmator:
-unde electromagnetice de foarte joasa frecventa (very low frequency sau pe scurt, VLF) cu frevente cuprinse intre 3kHz si 30kHz
-unde electromagnetice de ultra joasa frecventa (ultra low frequency sau ULF) cu frecvente cuprinse intre 300Hz si 3kHz
-unde electromagnetice de super joasa frecventa (super low frequency sau SLF) cu frecvente cuprinse intre 30Hz si 300Hz
-unde electromagnetice de extrem de joasa frecventa (extremely low frequency sau ELF) ale caror frecvente au valori sub 30Hz.
2.IMPORTANTA STUDIERII ACESTEI CATEGORII DE UNDE ELECTROMAGNETICE
Dupa cum se stie, materialele conductoare sunt opace pentru undele electromagnetice si din acest motiv, comunicarea intre doua puncte aflate in medii conductoare ( de exemplu apa sarata din mari sau oceane sau subsolul Pamantului) nu se poate realiza cu echipamentele uzuale si folosind metodele clasice de comunicare radio.
Acest fenomen de "ecranare" impiedica asigurarea unei comunicari radio clasice intre o baza terestra si submarinele aflate in submersie. In aceasta situatie, doar undele electromagnetice din gama SLF pot asigura legatura radio. [2]
In situatia unor accidente miniere, cand echipamentele de telecomunicatii prin cablu sunt distruse, apare necesitatea asigurarii unei cai de comunicatie "fara fir" intre minerii blocati in subteran si echipele de salvare aflate la suprafata sau tot in subteran.
1/5
Undele electromagnetice din gama ULF pot penetra prin sol la adancimi de ordinul zecilor sau chiar sutelor de metri asigurand o legatura radio de urgenta.
Aparitia unor unde electromagnetice de joasa frecventa (ULF sau ELF) poate anunta un cutremur iminent, cu cateva zeci de minute inaintea unor miscari telurice de suprafata. [3] , [4] si [5]
Orice explozie nucleara care ere loc in spatiul atmosferic sau extraatmosferic apropiat, este insotita de o puternica emisie de unde VLF,ULF,SLF si ELF. Supravegherea si analiza atenta a acestui domeniu spectral duce la punerea in evidenta si localizarea oricarui eveniment de acest fel.
Furtunile tropicale (care sunt caracterizate prin descarcari electrice intense si frecvente) genereaza unde electromagnetice cu spectru foarte larg, iar cele de foarte joasa frecventa se propaga prin ghidul de unda format intre suprafata Pamantului si ionosfera pe distante foarte mari, ajungand uneori chiar sa inconjoare Pamantul. Analizarea acestor unde este importanta in climtologie deoarece se poate obtine o imagine la nivel global a fenomenelor meteorologice locale. Frecventele descarcari electrice ce apar in situatia unor furtuni puternice, creaza unde electromagnetice din domeniul ULF si ELF care, in cavitatea rezonanta formata (la nivel global) intre Pamant si ionosfera pot produce o rezonanta electromagnetica ce poate fi pusa in evidenta in mod experimental. Acest fenomen este cunoscut in literatura sub denumirea de "Rezonanta Schumann" [6]
Deasemenea asa-zisele "fenomene meteorologice din spatiul extraatmosferic" cum sunt exploziile solare, ploile de meteoriti, fluxurile importante de particule elementare sau radiatiile generate de surse extraterestre sau chiar extragalactice, genereaza unde electromagnetice din domeniile ULF, SLF sau ELF. Acestea pot crea furtuni electromagnetice , perturbari ale comunicatiilor radio sau chiar scoaterea din functiune a unor sateliti artificiali ai Pamantului sau a unor echipamente de radiocomunicatii aflate pe sol.
Importana acordata de NASA acestor aspecte stiintifice, tehnice sau militare legate de generarea si propagarea undelor electromagnetice de foarte joasa frecventa este subliniata prin lansarea proiectului "INSPIRE" (Interactive NASA Space Physics Ionosphere Radio Experiments) [7]
3.STADIUL ACTUAL AL CERCETARILOR SI DEZVOLTARII TEHNOLOGICE LEGATE DE UNDELE ELECTROMAGNETICE DE JOASA FRECVENTA ( VLF, SLF, ULF si ELF)
In cadrul fortelor armate ale S.U.A. a fost dezvoltat un sistem de transmitere a informatiei catre flota de submarine aflate in submersie (numit SEAFARER iar mai tarziu PROJECT ELF) ce opera pe o frecventa de 76Hz cu doua antene de emisie, una
2/5
situata la Clam Lake,Wisconsin iar cea de a doua antena, langa localitatea Republic din statul Michigan. Din septembrie 2004, aceste proiecte au fost abandonate.
Sistemul de transmitere a informatiei catre submarinele fortelor armate ale Rusiei (cunoscut sub denumirea ZEVS) opereaza pe o frecventa de 82Hz si are antena de emisie situata in peninsula Kola, langa localitatea Murmansk, din nordul indepartat al Rusiei.
Fortele navale ale Regatului Unit al Marii Britanii si a Irlandei de Nord (Royal Navy) au avut intentia de a realiza un emitator de unde ELF amplasat in padurea Glengarry din Scotia dar proiectul a fost abandonat.
Comunicarea radio in banda ELF intre baza si submarinul aflat in submersie este simplex adica informatia este transmisa de la baza catre submarin, deoarece energia necesara si dimensiunile antenelor de emisie fac imposibila amplasarea unor emitatori ELF pe actualele submarine. Pentru a asigura feedback-ul acestei legaturi (de la submarin la baza), in cadrul U.S.Navy se utilizeaza un sistem de comunicatii prin satelit (dupa ce submarinul a iesit din submersie): Submarine Satellite Information Exchange Sub-System cunoscut sub acronimul "SSIXS".
In ceea ce priveste comunicatiile de urgenta in situatia unor accidente miniere, prin amplasarea unor antene tip "bucla" care sunt de fapt bobine a caror suprafata acopera proiectia la sol a galeriilor dintr-o mina , s-a ajuns la asigurarea comunicatiei radio pana la adancimi de cateva sute de metri. [8]
A fost pusa in evidenta o legatura indubitabila intre aparitia unor unde ELF cu cateva zeci de minute inaintea unor cutrmure de pamant majore [9]. Astfel, atat cutremurul de la Loma Prieta din zona faliei San Andreas [10] cat si cutremurul recent din 6 aprilie 2009 din localitatea Aquila din Italia au fost asociate cu emisii evidente de unde electromagnetice ELF, precursoare producerii cutrmurelor [11]. Un grup interdisciplinar de specialisti in electronica si geofizica au proiectat un sistem de monitorizare a faliei San Andreas printr-o retea de senzori ce pot detecta si inregistra undele electromagnetice asociate miscarilor telurice frecvente in acea regiune.
Asa cum am amintit mai sus, proiectul "INSPIRE" desfasurat sub coordonarea NASA are ca scop acumularea cator mai multe informatii legate de fenomenele atmosferice naturale ce genereaza unde ULF,SLF si ELF si se afla in desfasurare.
Au fost puse in evidenta in mod experimental frecvente ale fenomenelor de rezonanta Schumann la valori de 7,83Hz ;14,3Hz ;20,8Hz,27,3Hz si 33,8Hz.
In cadrul programelor spatiale ale tarilor ce lanseza rachete purtatoare in spatiul extraatmosferic, exista o preocupare continua in punerea in evidenta a fenomenelor meteorologice spatiale (space weather)
3/5
4.OBIECTIVE PROPUSE:
-punerea in evidenta pe cale experimentala a unor unde VLF,ULF,SLF sau ELF, generate in mod natural de fenomenele meteorologice:
-analiza posibilitatilor de comunicare sol-subsol prin utilizarea undelor electromagnetice ULF:
-realizarea unui model experimental de receptie si analiza a undelor electromagnetice ELF.
Cluj-Napoca, 20 sept.2009
fiz. PAUL DOLEA
Nota:Nu am trecut bibliografia, ca sa nu incarc prea mult aceasta pagina

Mai bine mai tarziu decat niciodata...

2009-10-10T05:33:00.000-07:00

Au trecut mai bine de 25 de ani de cand am iesit din bancile facultatii privind cu speranta spre viitor. Visam atunci ca voi reusi sa ajung intr-un institut de cercetare si sa am conditii adecvate de studiu, pentru a incerca sa patrund cat mai adanc in tainele Universului. Dar realitatea vietii cotidiene si o oarecare inclinatie si pasiune spre electronica aplicata, m-a dus treptat spre activitati ingineresti. Dar iata ca acum, dupa ani de framantari si cautari, am ajuns ca o parte din visurile din tinerete sa se implineasca. Iar pentru a avea un randament cat mai bun, m-am hotarat (ce-i drept, destul de tarziu) sa-mi duc creierul la "sala" sa faca un pic de gimnastica a mintii. Ca urmare, m-am inscris la Scoala doctorala a Universitatii Tehnice din Cluj, in domeniul Inginerie electromica si telecomunicatii. Colocviul de admitere l-am sustinut cu o prezentare a stadiului actual (la nivel mondial) al cercetarilor si al nivelului tehnologic la care s-a ajuns in detectarea si utilizarea undelor electromagnetice de ultra joasa frecventa. Se pare ca subiectul ales (pe care l-am si propus ca tema pentru teza de doctorat) a trezit interesul comisiei de admitere si... am fost admis. Acum va trebui sa scutur praful din sertarele memoriei, sa invart din nou vectori, sa inmultesc matrici, sa revad tehnicile de calcul tensorial. Dar dezvoltarea bazei de cercetare de la Marisel are nevoie si de sustinere teoretica adecvata asa ca voi lupta si pe acest plan. In articolul ce va urma (mai sus) va voi prezenta eseul pe care l-am pregatit pentru colocviul de admitere.

Au trecut 400 de ani...

2009-08-30T11:38:00.000-07:00

In data de 25 august 2009 s-au implinit 400 de ani de cand Galileo Galilei si-a prezentat luneta astronomica oficialitatilor din Venetia. Se poate spune ca din acea data de 25 august 1609 a inceput era observatiilor astronomice moderne. Si ca sa sarbatorim cum se cuvine acest eveniment, am facut si noi primele observatii astronomice la Marisel, cu un telescop al Observatorului Astronomic al Academiei Romane, avand oglinda de 40 cm diametru. Am avut noroc de cer senin iar altitudinea de 1230m si distanta considerabila pana la sursele de poluare luminoasa au permis punerea in evidenta a performantelor optice ale unui astfel de telescop. Nu l-am mai instalat sub cupola, avand in vedere ca mai avem de lucru la automatizarea ei, iar telescopul urma sa se reintoarca in Feleac. Explicatiile competente ale d-lui Vlad Turcu au contribuit in plus la o seara deosebit de reusita. D-ul Traian Maris, primarul comunei Marisel a raspuns invitatiei noastre de a participa la acest eveniment, venind la Observator impreuna cu unul din copii sai. Speram ca pe viitor, cand se va finaliza acest proiect actiunile de acest gen (observatii cu invitati si popularizarea astronomiei) sa se faca mai des.

Am instalat o noua antena

2009-08-12T07:27:00.000-07:00

In iunie si iulie 2009, am continuat lucrarile la Observatorul Astronomic Marisel. Am etansat imbinarile cu pasta siliconica.Aceasta lucrare este migaloasa dar de importanta deosebita, deoarece la altitudinea de 1250m clima este aspra si orice greseala facuta in aceasta etapa poate avea consecinte grave pentru cladire. Deasemenea, am finisat pardoseala interioara prin adaugarea unui strat de polistiren extrudat si doua straturi de OSB. Speram ca aceasta termoizolare sa-si arate eficienta in timpul iernii.

Am ridicat cupola pe observatorul astronomic

2009-05-11T05:48:00.000-07:00

In ultimele saptamani, in poligonul de telecomunicatii si observatii astronomice pe care firma Bitnet il dezvolta in localitatea Marisel, jud.Cluj, s-a desfasurat din nou, o activitate febrila. Imediat ce au trecut sarbatorile de Paste, cladirea ce urmeaza sa adaposteasca telescopul Observatorului astronomic a fost decopertata pentru ca sa putem demara lucrarile de adaptare a constructiei la cupola de 3m, adusa tocmai din SUA. Am realizat o trecere de la structura rectangulara a acoperisului la structura circulara a cupolei prin intermediul unui inel metalic fixat pe un octogon. Vremea a tinut cu noi si am putut lucra feriti de ploaie si vant.
Elementele cupolei realizate din fibra de sticla au fost ansamblate cu deosebita grija, astfel ca rotirea cupolei si miscarea obloanelor sa se faca lin, cu frecari cat mai mici.Au ramas de rezolvat finisajele, care necesita multa atentie si cheltuieli destul de serioase.In ritm de melc, ritm impus de reducerea fondurilor pe care le putem aloca acestui proiect, incercam sa facem cladirea cel putin functionala, astfel ca sa se poata face cat mai curand observatii astronomice. Rezultatele speram sa fie spectaculoase, avand in vedere ca acest observator va depasi cu aproape 500m, cel mai inalt observator astronomic aflat acum pe teritoriul Romaniei.

S-au blocat retelele de telefonie...

2009-04-26T23:43:00.000-07:00

Daca vrei sa supraveghezi totul, ajungi sa nu mai supraveghezi nimic! Eu cred ca una din cauzele blocarii retelelor de telefonie la cutremurul din 25 aprilie a fost cauzata de modificarile aduse retelelor la implementarea numarului unic de urgenta 112. Aducerea tuturor apelurilor intr-un numar mic de noduri de telecomunicatii, ca sa se poata controla apelurile "false" la serviciul 112 (si nu numai pt. acest scop), avea consecinte previzibile. Mai ales ca blocaje apar si la evenimente deosebite cum se intampla de regula la revelion. Nu stiu de ce nu se trece serviciul 112 la S.T.S. ca si telefoanele mobile ale celor ce au atributii deosebite in caz de calamitati sau evenimente similare, separand astfel retelele si facand o ierarhizare in functie de importanta sociala a utilizatorilor. Pe de alta parte, exista posibilitati multiple de comunicatii prin satelit, care in astfel de cazuri isi dovedesc utilitatea. Exista proiecte de cercetare ce au aratat necesitatea asigurarii comunicatiilor prin satelit in zone izolate sau in situatii deosebite, dar importanta acordata cercetarii in Romania lasa de dorit...

Proiectul MARISEL

2009-04-08T04:20:00.000-07:00

BITNET C.C.S.S. din Cluj este o firma privata ce a fost infiintata in 1993. De la infiintare si pana in prezent,firma noastra a participat direct la multe proiecte de cercetare dintre care amintim doar cateva:
GOLIAT - asigurarea legaturilor radio cu primul satelit experimental romanesc
PORTASAT- care a explorat aplicatiile satelitilor in domeniul constructiilor.
HOTSAT-studiul, realizarea si operarea unor hotspoturi satelitate destinate zonelor rurale.
COSMOS- realizarea unei platforme de comunicatii spatiale mobile in banda S pentru nano-sateliti.
Printre partenerii nostri in cadrul unor astfel de proiecte, amintim: Agentia Spatiala Romana, Filiala din Cluj a Academiei Romane si Universitatea Tehnica din Cluj.
Cu toate ca suntem un colectiv restrans, format din cativa fizicieni si ingineri, am reusit sa ne facem cunoscuti pe plan national ca specialisti in utilizarea civila a tehnologiilor satelitare si supraveghere spatiala adanca. Cele mai recente proiecte au fost orientate spre utilizarea tehnologiilor satelitare si cercetarea spatiului cosmic. In vederea crearii unor conditii optime de utilizare a echipamentelor , avem in dezvoltare un poligon radio cu suprafata de peste 4000mp in muntii Apuseni, la 1250m altitudine, intr-o zona cu poluare electromagnetica redusa, cu drum de acces si apa curenta (vezi foto1).

foto1.Amplasarea Observatorului astronomic in localitatea Marisel,jud.Cluj

Pe langa experimentele legate de emisia, receptia si propagarea undelor electromagnetice, tot in acest perimetru, vom realiza centrul de comunicatii radio cu primul satelit artificial romanesc, a carui lansare este preconizata pentru trimestrul IV 2009. Tot aici vrem sa punem bazele unui observator astronomic cu posibilitati de dezvoltare in doua directii: astronomie in spectrul vizibil si radioastronomie.
Chiar daca pe teritoriul Romaniei sunt mai multe observatoare astronomice, noi estimam ca rezultatele stiintifice ce se vor putea obtine in locatia noastra vor fi favorizate de altitudinea ridicata (1250m) si poluarea luminoasa redusa .
Al doilea aspect important al proiectului nostru este dezvoltarea unitara a unei platforme dedicate radioastronomiei, ceea ce constituie o premiera in Romania.
Am demarat proiectul in anul 2005, prin cumpararea terenului si rezolvarea problemelor legate de intabularea lui.Un an mai tarziu, am instalat o antena parabolica cu diametrul de 4m si posibilitati multiple de control a orientarii(foto 2)

foto2.Fundatia de 12 tone sustine o parabola cu care vom "asculta"…Universul.

In vara anului 2008, am inceput constructia cladirii (foto3) pe care va fi amplasata cupola observatorului, cupola ce a fost achizitionata din SUA si adusa deja in Romania.( foto 4)

foto3 Structura metalica din placi sandwich pe care va fi montata cupola observatorului

foto4. Coletul ce contine elementele cupolei.A traversat Oceanul Atlantic ca sa ajunga la Marisel, Romania.

O alta latura de dezvoltare a Proiectului si care nu este inca vizibila la Marisel, se desfasoara la Cluj,unde pregatim echipamentele achizitionate pana acum, in vederea punerii lor in exploatare.
In primul rand, pregatim echipamentul destinat comunicatiilor radio cu primul satelit romanesc, a carui lansare estre prevazuta pentru finele anului 2009.
In al doilea rand pregatim aparatura electronica destinata analizarii si procesarii semnalelor de radiofrecventa
In al treilea rand, pregatim experimentele stiintifice preconizate a se desfasura la Marisel, atunci cand baza noastra stiintifica va fi capabila sa le gazduiasca.
Speram ca in 2009 , cu toate conditiile financiare potrivnice, sa realizam o mare parte din ceea ce ne-am propus.
Dar care este scopul final al acestui proiect?
1)Realizarea unei statii pilot destinata comunicatiilor radio cu sateliti de joasa altitudine , cu aplicatie imediata in asigurarea legaturilor radio cu primul satelit romanesc.
2)Realizarea unui observator astronomic in spectrul vizibil.
3)Realizarea unui observator astronomic in spectrul radio (radiotelescop}.
4)Punerea bazelor unei posibile scoli de vara, destinata elevilor din clasele liceale, studentilor si tinerilor sau mai putin tinerilor cercetatori in domeniu.

Azi aniversam internetul

2009-03-13T08:43:00.000-07:00

Azi, 13martie 2009 se implinesc 20de ani de cand Sir Tim Berners-Lee a prezentat o idee de comunicare rapida si flexibila sefului sau de la CERN (Centrul European de Cercetari Nucleare). Acesta ar fi afirmat ca ideea este vag conturata, dar interesanta. Acum, dupa 20 de ani, internetul a patruns adanc atat in casele noastre cat si in viata multora dintre noi. A facut ca distantele sa se reduca "la un click" a permis ca unii dintre noi sa lucreze in Europa in aceeasi echipa cu colegi aflati in America, a facut ca informatia sa zboare in cele patru zari, aproape instantaneu.
Si nu in ultimul rand, Internetul a permis ca educatia scolara sa ajunga in cele mai greu accesibile colturi ale planetei.
Dupa parerea mea, realizarea retelei globale de Internet este a doua mare realizare a omenirii in domeniul informatiei, dupa inventarea tiparului.
LA MULTI ANI!

Parerea mea despre "extraterestri"...

2009-03-04T22:51:00.000-08:00

(...) A crede ca in intreg Universul, doar Pamantul este capabil sa intretina viata, este la fel de absurd ca si conceptia geocentrista, care postula ca Pamantul este centrul sistemului solar si chiar a intregului Univers... Problema devine mai interesanta daca punem conditia ca pe un alt corp ceresc sa se dezvolte viata inteligenta asemenea cu a oamenilor de pe Pamant. Daca ne gandim la diversitatea fiintelor vii de pe Pamant si la faptul ca noi, oamenii, inca nu am reusit sa facem un schimb de informatii cu ele, ce sanse avem sa "detectam" inteligenta extraterestra? Asta nu inseamna ca trebuie sa ne resemnam, dar trebuie sa gasim metode ce se bazeaza pe principii fizice universal valabile si nu doar pe modul nostru de gandire. Pe Pamant exista foarte multe forme de viata, conditiile de mediu sunt aceleasi pentru ele ca si pentru oameni dar cu toate acestea nu am auzit vreuna sa "gandeasca" asemenea rasei umane. Eu cred ca inteligenta umana este mai veche decat viata de pe Pamant, eu cred ca vom gasi "rude" in alte sisteme solare si cred ca aceasta continua sete de cunoastere ne va deschide drumuri noi, spre alte stele asemanatoare Soarelui nostru, iar atunci cand viata pe Pamant va deveni imposibila,vom duce cu noi mostenirea genetica a unor stramosi veniti din alte parti ale Universului. Continuarea dezbaterii pe aceasta tema o gasiti pe forumul revistei Stiintaazi.ro

Accident in spatiu

2009-02-11T22:56:00.000-08:00

Pentru prima data in istoria explorarii spatiului cosmic are loc o coliziune accidentala intre doi sateliti artificiali. Evenimentul a avut loc,conform declaratiei unor oficiali ai NASA,in data de 11 februarie 2009 la ora 04:55 GMT la aproximativ 790 km altitudine, undeva deasupra Siberiei. In ciocnire au fost implicati un satelit american din familia de sateliti Iridium, functional, avand masa de 560kg si un satelit rusesc, nefunctional, cu masa de 900 kg. Constelatia de sateliti Iridium este formata din 66 sateliti ce orbiteaza in jurul Pamantului pe orbite inclinate joase. Acestia asigura functionarea unei retele de telefonie mobila globala, cu acces direct al telefonului la satelit. Eventualele disfunctii care pot sa apara in urma acestui eveniment vor fi rezolvate prin plasarea unui satelit "de rezerva" cu aceiasi parametri orbitali cu ai celui distrus.
Acest prim accident spatial aduce din nou in actualitate problema monitorizarii si gasirii unor solutii de neutralizare a deseurilor cosmice. Numarul acestor sateliti nefunctionali ce nu mai pot fi manvrati de pe Pamant este in continua crestere. Deasemenea , diverse fragmente rezultate din activitatea spatiala pot pune in pericol functionarea altor sateliti sau chiar provocarea unor accidente, chiar si in cazul unor misiuni cu echipaj uman. Nu mai dsemult de un an de zile, satelitul de spionaj USA193 a trebuit distrus de catre marina americana pentru ca a scapat de sub control si a ajuns pe o orbita instabila la altitudine prea joasa, unde frecarea (cu straturile chiar si foarte rarefiate ale atmosferei)i-au grabit sfarsitul. Datorita dimensiunilor mari, acest satelit a reprezentat un real pericol, deoarece nu s-a putut afirma cu certitudine ca el va arde complet (ca si majoritatea meteoritilor) la intrarea in atmosfera. La vremea respectiva, urmarind un link de pe acest blog, ati putut urmari in timp real pozitia pe cer a satelitului, iar cei ce au avut curiozitatea, au putut sa-l vada in serile cu cer senin ale lunii februarie 2008 chiar si cu ochiul liber.

GeoEye-1 . Inca un ochi ne priveste din cer...

2009-02-02T07:24:00.000-08:00

In data de 06 sept.2008 afost lansat pe orbita circumterestra un nou satelit destinat fotografierii Terrei. Lansarea s-a facut cu o racheta Delta II, de la baza Vandenberg a fortelor aeriene a Statelor Unite. Este primul satelit ca capteaza si ofera in timp real, imagini de inalta rezolutie destinate comercializarii. Principalii finantatori ai proiectului sunt National Geospatial-Intelligence Agency (NGA) care apartine de Departamentul Apararii Statelor Unite si ...Google. Satelitul are 1955kg, durata de viata... proiectata minimum 7ani, combustibil pentru 15 ani. Altitudinea medie de zbor 684km, inclinatia orbitei de 98 grade fata de planul ecuatorial, perioada de revolutie 98 minute.Rezolutia camerelor alb-negru este de 0.41m, iar a camerelor color,1.65m.

Aplicatiile informatiilor culese de acest satelit sunt foarte vaste:

-supraveghere infrastructura- cai de comunicatii terestre, conducte de gaze naturale, etc.

-supravegherea resurselor naturale

-agricultura si mediu

-monitorizarea dezastrelor

-aparare

-cartografie si topografie

Desigur ca exista sateliti dedicati activitatilor militare care au performante superioare dar, pentru prima data se ofera utilizatorilor civili imagini in timp real la acest nivel de rezolutie.

In prima imagine atasata este prezentat satelitul GeoEye-1, iar in a doua, una din imaginile captate de acest satelit.

Apendice matematic in sprijinul ipotezei mele

2009-01-21T05:07:00.000-08:00

Dati click pe imagine

Timp si spatiu.Limitele Universului observabil

2009-01-20T04:42:00.000-08:00

Bine v-am regasit, am fost un pic ocupat dar am incercat totusi sa sintetizez in cateva randuri principiile modelului meu:
1.Orice punct din spatiu este centrul unei structuri de sfere concentrice S(-n),S(-n+1),...,S(0),...,S(n), unde n tinde la infinit.
2.Fiecare structura spatiala S(n) are un "timp propriu" T(n) astfel incat ceasurile din S(n) si S(n-1) nu sunt sincrone.
3.Orice eveniment fizic poate fi incadrat intr-un spatiu S(n), raza spatiului fiind determinata de "amplitudinea" acelui eveniment, adica de zona spatiala in care el produce efecte.
4.Am considerat ca viteza luminii c , este aceeasi indiferent de spatiul S(n)
5.Am aratat, pornind de la determinarile lui Hubble ca exista o relatie de dependenta liniara a "timpului propriu " a une structuri, de rangul acelei structuri, iar Universul poate fi considerat "static", nu este necesar modelul "Big Bang", iar deplasarea spre rosu este datorata "dilatarii timpului" cand se prelucreaza informatii din structuri de rang din ce in ce mai inalt.
6.Cred ca "paradoxul Olbers" se explica prin faptul ca pentru noi,care suntem observatori intr-un spatiu de rang (r), spatiul de rang (r+n) din care informatiile pe care le primim vin atat de lent incat nu le mai putem prelucra, reprezinta limita Universului observabil.

P.S. Am reusit sa prezint mai sus cateva calcule matematice care vin in sprijinul teoriei mele.Daca dati click pe imagine,veti vedea relatiile mai mari. Deasemenea, va invit sa cititi articolul de mai jos referitor la acest subiect, chiar daca inca nu are coerenta corespunzatoare.
Deasemenea, va invit sa cititi un articol in completare pe adresa http://dolea.blogspot.com
Daca doriti sa va exprimati parerea, va invit la discutii pe forumul revistei StiintaAzi.ro: http://www.stiintaazi.ro/Forum/index.php?topic=938.0

Subspatiu, spatiu, hiperspatiu

2007-12-04T01:23:00.000-08:00

INTRODUCERE http://paul-dolea.blogspot.com/ ( english)

In cele ce urmeaza voi incerca sa sintetizez o idee ce ma preocupa de mai bine de 20 de ani.Nu am pretentia ca ceea ce va voi prezenta ar fi o lucrare argumentata cu un aparat matematic adecvat si nici ca este bine racordata la principiile de baza ale fizicii cuantice sau ale astrofizicii deoarece activitatea pe care o desfasor nu mi-a mai dat timp pentru a dezvolta aceasta teorie si de a-i da un suport matematic corespunzator. Dar timpul trece si nu iarta asa ca m-am hotarat sa va prezint aceasta idee cu toate ca nu este total cristalizata.

Voi utiliza in cele ce urmeaza cativa termeni pe care incerc sa-i definesc mai mult intuitiv decat principial:

amplitudinea unui eveniment este zona spatiala in care evenimentul produce efecte masurabile
spatiul este spatiul fizic ce ne inconjoara si cu care interactionam prin simturile noastre iar evenimentele remarcabile pot fi puse in evidenta cu o aparatura nu foarte sofisticata
subspatiul este spatiul fizic in care evenimentele remarcabile nu pot fi puse in evidenta cu mijloacele utilizate in spatiu sau hiperspatiu deoarece "amplitudinea" acestor evenimente este mult mai mica decat a celor ce...
se desfasoara in spatiu
hiperspatiul este spatiul fizic in care evenimentele remarcabile nu pot fi puse in evidenta cu mijloacele utilizate in spatiu sau subspatiu deoarece "amplitudinea" acestor evenimente este mult mai mare decat a celor ce se desfasoara in spatiu.

Voi considera ca viteza luminii nu depinde de "scara" la care se desfasoara evenimentele, adica este aceeasi atat in subspatiu cat si in spatiu sau hiperspatiu.

CE AS VREA SA ARGUMENTEZ

As vrea sa arat ca timpul este dependent nu atat de viteza de deplasare a unui "observator relativist" cat de "scara " la care se desfasoara evenimentele, cu alte cuvinte, timpul "curge" diferit in subspatiu,spatiu sau hiperspatiu, iar dependenta relativista a timpului propriu a unui observator este caz particular a teoriei mele. Mai concret, as vrea sa arat ca, deoarece exista o relatie de forma t=t(v/c), ar trebui sa gasim forma unei functii f si semnificatia termenului S, astfel incat t=f(S,c) unde f trebuie sa se incadreze in teoria relativitatii, t este "timpul propriu" de desfasurare a unui eveniment, S este "scara" la care se desfasoara evenimentul iar c este vitaza luminii.

Cu alte cuvinte, daca un eveniment remarcabil in subspatiu se desfasoara intr-un timp oarecare t (masurat de un observator aflat in acel subspatiu), acelasi eveniment se va desfasura intr-un timp t' mult mai mic decat t pentru un observator aflat in spatiu.

Deasemenea, daca un eveniment remarcabil in hiperspatiu se desfasoara intr-un timp oarecare t" (masurat de un observator aflat in acel hiperspatiu) , acelasi eveniment se va desfasura intr-un timp t mult mai mare decat t" , pentru un observator aflat in spatiu.

In al doilea rand, as vrea sa afirm ca aceasta structura este repetitiva, adica subspatiul este hiperspatiu pentru o structura de rang inferior, iar hiperspatiul este subspatiu pentru o structura de rang superior.

CE PUTEM OBSERVA

Evenimentele remarcabile ce se desfasoara la scara subatomica au o durata extrem de scurta , iar durata lor poate fi determinata doar prin metode indirecte de masurare. Evenimentele remarcabile ce se desfasoara la scara universului cunoscut au o durata extrem de lunga, iar durata lor poate fi determinata doar prin metode indirecte de masurare.

"Deplasarea spre rosu" a spectrelor emise de stele indepartate poate fi explicata nu neaparat printr-un efect Doppler datorat "expansiunii" Universului ci, mai degraba datorita faptului ca noi comparam spectrul unui eveniment ce se desfasoara in hiperspatiu cu spectrul unui eveniment ce se desfasoara in spatiu, iar orologiile proprii acestor evenimente "bat" diferit.

Daca luam in considerare elementele "scarii Planck" si facem raportul intre "lungimea Planck" si "timpul Planck", obtinem viteza luminii.

RECAPITULARE

Universul are o structura ierarhizata de tip S (-n), S (-n+1),...,S,...,S(+n-1), S(n) si este nu numai nemarginit ca intindere, ci si ca numar de elemente structurale.
Trecerea de la o structura de rang inferior la alta de rang superior (sau invers) se face treptat, fara sa existe delimitari ce pot fi puse in evidenta
Ceasurile unor observatori aflati in structuri diferite nu sunt sincrone, astfel incat intr-o structura de rang superior timpul "curge" mai lent decat intr-o structura de rang inferior.
"Dilatarea timpului"din teoria relativitatii restranse este efectul daplasarii unui observator care trece treptat, pe masura cresterii vitezei sale, in structuri spatiale de rang din ce in ce mai mare.
Exista , probabil o relatie matematica de tip t= f(S,c) care sa exprime dependenta timpului propriu dintr-o structura, de rangul acelei structuri.

Cluj-Napoca, 03decembrie2007 fiz.PAUL DOLEA

Sateliti artificiali

2007-11-29T02:57:00.000-08:00

Sateliti cu orbita inclinata

Satelitii geostationari au orbite situate in plan ecuatorial, iar perioada lor de revolutie este egala cu perioada de rotatie a Pamantului in jurul axei sale (o zi siderala). Spre deosebire de acestia,satelitiicu orbita inclinata au timp de revolutie mai mic decat ziua siderala si,conform legilor mecanicii, deplasarea lor se face mai aproape de suprafata Pamantului.
Functie de parametri orbitali,satelitii se impart in trei categorii:
- sateliti GEO (Geostationary Earth Orbit)au orbita in plan ecuatorial, la 36000Km de suprafata Pamantului si se rotesc... sincron cu Pamantul, parind "ficsi" pe bolta cereasca.
- satelitii MEO (Medium Earth Orbit) au orbita medie,adica 1500-36000Km de suprafata Pamantului
- satelitii LEO (Low Earth Orbit) au orbita joasa, adica 500-1500Km.
Printr-o alegere corespunzatoare a parametrilor orbitali, satelitii de tip MEO sau LEO pot "acoperi" o mare parte din suprafata Pamantului si de aceea sunt utilizati in supraveghere, cartografiere, meteorologie, telecomunicatii mobile,radiobalize GPS sau aplicatii militare.
In cele ce urmeaza, va voi prezenta catreva categorii de sateliti cu orbita inclinata si valorile medii ai parametrilor orbitali.
a)satelitii meteorologici de tip LEO au perigeul aproape egal cu apogeul (orbite aproape circulare) deplasandu-se la altitudini de aproximativ 850Km. Perioadele de revolutie au valori de aproximativ 100 minute, iar inclinatia orbitei de aproximativ 99 grade.
b)satelitii militari,daca au orbita circulara, aceasta se situeaza la valori intre 350Km si 900Km, iar la cei cu orbita eliptica au apogeul departat pana la 30000Km iar perigeul se poatae apropia pana la valori de 200Km, inclinatia orbitelor 90-100 grade,perioada de revolutie de aproximativ 100 minute.
c) satelitii de telecomunicatii Iridium, care sunt utilizati la o retea globala de telefonie mobila au orbite aproape circulare la 750Km altitudine, perioade de revolutie de aproximativ 100 minute, orbitele inclinate la 86 grade.
d)satelitii destinati radioamatorilor orbiteaza la altitudini de 500-1300Km, cu perioade de revolutie de 90=1400 minute, orbite inclinate intre 0 grade si 100 grade
e)satelitii din reteaua GPS se situeaza la altitudini de aproximativ 20000Km, au perioada de revolutie de 718 minute, inclinatia orbitelor inte 64 grade si 55 grade

Telescopul HUBBLE,lansat de NASA, are orbita la 575Km deasupra Pamantului si perioada de revolutie de 97 minute.
Paul Dolea

A trecut o jumatate de secol...

2007-10-04T05:42:00.000-07:00

In urma cu exact 50 de ani, omenirea a trecut intr-o noua era: era spatiala. Daca pana atunci trecerea de la o epoca a istoriei la alta s-a facut treptat, fara a putea preciza un moment de cotitura, de aceasta data putem spune ca era spatiala a inceput in data de 04 octombrie 1957,cand... primul satelit artificial a fost plasat pe o orbita circumterestra. Din acel moment civilizatia a inceput sa se dezvolte intr-o noua dimensiune,impulsionand tehnologia si mai ales telecomunicatiile spre orizonturi inimaginabile.
La acest moment aniversar,gandurile imi zboara in viitor.Oare ce va fi peste cincizeci de ani? Din pacate,dezvoltarea exploziva a tehnologiei are si o latura negativa pe care nu trebuie s-o neglijam:pericolul autodistrugerii.Aceasta a devenit posibila acum,cand un razboi atomic poate fi infaptuit cu mijloacele erei spatiale. Sa fim optimisti si sa speram ca tagma politicienilor se va debarasa continuu de elementele extremiste si de cele ce vor suprematie cu orce pret, trimitandu-le pe o isula pustie unde sa se joace intre ei de-a razboiul, cu pistoale si tunuri de apa.

Radiotelescopul de la Marisel-Romania

2007-03-23T11:31:00.000-07:00

In frumoasele zile ale lunii octombrie 2006, o echipa de (mai putin) tineri dar entuziasti, a "plantat" pe un platou montan, la altitudinea de 1250m, o parabola de 4m diametru cu o fundatie de 12 tone , echipata cu motoare pentru... controlul azimutului si al elevatiei, cu ghiduri de unda si LNB-uri pentru scanarea cerului in banda C si benzile Ku. S-a realizat in acest fel un mic radiotelescop. Controlul radiotelescopului se face cu microcontrolere. Echipa de entuziasti a fost formata din fiz.Octavian Cristea, fiz.Paul Dolea si ing.Gheorghe Stanciu.